60 de ani de cineamatorism. Vocația devine hobby, iar hobby-ul se transformă în artă

60 de ani de cineamatorism. Vocația devine hobby, iar hobby-ul se transformă în artă

Numărul 42, 7-13 nov. 2017  »  Eveniment

Alexandra Rizea

La cumpăna lunilor octombrie și noiembrie, la Cinematecă și la Institutul Francez din București s-au prezentat pelicule realizate de cineamatori de-a lungul a 60 de ani de la înființarea primului studio de amatori în materie de filme documentare și artistice din țara noastră, STUD-FILM. Funcționa în Casa de Cultură a Studenților, cunoscută în trecut mai degrabă sub numele de „Grigore Preoteasa”.

Într-un articol apărut în revista Film, în toamna anului 1957, se menționau următoarele: „Un grup de studenți ai Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică «I. L. Caragiale» a propus Casei de Cultură a Studenților din București înființarea unui «Cineclub» în cadrul formelor ei de activitate culturală. Această acțiune, dusă atât de studenți ai IATC, cât și de tineri creatori ai studiourilor «București» și «Alexandru Sahia», își propune dezvoltarea, și pe această cale, a unei culturi cinematografice în stare să contribuie la ridicarea nivelului de cultură generală și la sporirea exigenței spectatorilor față de creațiile cinematografice. Prin activitatea lui, acest cineclub vrea să ajute pe spectatorii studenți în a înțelege filmul ca o artă cu un anumit specific și în a putea deosebi operele cinematografice de autentică valoare de filmele îndoielnice din punct de vedere artistic”.

Sigur, textul poartă semnele perioadei respective, fiind marcat de așa-numita „limbă de lemn”. Dincolo, însă, de servituțile, de limitele și – nu rareori – de persecuțiile proprii unui regim totalitar, sunt de remarcat strădaniile amintite care s-au finalizat în producții cinematografice cu o valoare estetică și documentară de necontestat. Ceea ce au inițiat studenții amintiți a reprezentat un exemplu, însușit rapid în alte centre universitare din țară, în cluburile de întreprinderi, în case de cultură din mediul urban până la cămine culturale de la sate. N-au existat statistici în materie, dar, după unele evaluări, în perioada de extindere a cineamatorismului, în anii ’70 ai secolului trecut, existau în țară peste 10.000 de membri ai cluburilor la care ne-am referit. Mai târziu, în condițiile tot mai accentuate de penurie, nici cineamatorii nu au mai avut resurse să-și desfășoare activitatea pe o scară largă. Au existat și presiuni numeroase, în special de ordin ideologic, care au influențat în sens negativ și activitatea cinecluburilor, dar adevărații artiști amatori n-au dezarmat, iar multe pelicule, păstrate – cum se spune – la sertar, au ieșit la lumină după anul 1989, dovedind că un hobby izvorât dintr-o adevărată vocație poate fi și o sursă de artă autentică.

Peliculele prezentate timp de zece zile au prilejuit, deopotrivă, veritabile satisfacții estetice, dar și o deosebit de concludentă evocare a unor momente din aceste șase decenii de istorie nu numai a cineamatorismului, ci și a țării, a întregii Românii. Rememorările au redat atmosfera din ani grei, complicați, dar cărora mulți cineamatori le-au făcut față prin promovarea adevărului, prin talentul de a descoperi, în special în viața cotidiană, acele elemente care întrețineau speranța într-o viață în libertate în care definitorie să fie și libertatea deplină a creației. Bunăoară, o „explozie” a cineamatorismului a avut loc în zilele de neuitat din decembrie 1989, când, datorită cineamatorilor, au fost imortalizate momente de excepțională însemnătate istorică nu numai în Capitală, ci și în majoritatea centrelor județene. Astfel de exemple sunt, desigur, mult mai numeroase.

Cu siguranță, în rândurile cineamatorilor se află și profesioniști contabili, care asigură, prin calitate, perseverență, talent, cote de performanță și acestui hobby. Tradițiile evocate sunt preluate și îmbogățite de actuala Asociație Națională a Cinecluburilor și Realizatorilor Neprofesioniști de Film din România, membrii acesteia manifestându-se public cu producții interesante ca subiecte și calitate artistică. Modalitățile de filmare s-au schimbat radical față de cele din urmă cu 60 de ani. A rămas, însă, viu, mereu marcat de plusvaloare, spiritul celor care se exprimă prin film, drept cronicari entuziaști ai timpurilor pe care le trăim. Succes în continuare, stimați cineamatori!

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!