Caravaggio, pictorul cu o viață de film

Caravaggio, pictorul cu o viață de film

Numărul 5-6, 26 aprilie - 9 mai 2016  »  Axa timpului

Andreea Cârstea

O descoperire făcută recent într-un pod al unei case din Franța pare să fi scos la iveală un tablou de Caravaggio. Potrivit agenției de presă Reuters, un cabinet privat de experți a declarat că rezultatul acestei expertize reprezintă probabil una dintre cele mai mari descoperiri din istoria artei. Autoritățile franceze au declarat că doresc o a doua expertiză realizată de un grup de specialiști în picturile lui Caravaggio. Dar cine este Caravaggio și de ce tabloul său stârnește atât de multă agitație în lumea artei?

Caravaggio – ale cărui opere includ Moartea Fecioarei și David cu capul lui Goliat, care au inspirat generații întregi de artiști – s-a născut sub numele de Michelangelo Merisi da Caravaggio în 1571, în Italia. Lumea în care s-a născut era una plină de violență și, de multe ori, instabilă. S-a născut cu o săptămână înaintea bătăliei de la Lepanto, un conflict sângeros în urma căruia invadatorii turci au fost alungați din creștinătate.

Nu se cunosc prea multe despre viața de familie timpurie a lui Caravaggio, însă se știe că tatăl său, Fermo Merisi, era intendent și arhitect al marchizului de Caravaggio. Când micul Caravaggio avea 6 ani, ciuma bubonică i-a răvășit viața, omorându-i o mare parte din familie, inclusiv pe tatăl său.

Andrew Graham-Dixon - Caravaggio

Scriitorul Andrew Graham-Dixon, autor al biografiei publicate în 2011 Caravaggio: O viață sacră și profană, spunea: „Anii tulburi de adult ai artistului își au rădăcinile în tragica pierdere a familiei sale. Este ca și cum nu poate evita să încalce regulile. Curând după ce a fost acceptat de autorități, primit de către Papă, acceptat de către Cavalerii de Malta, el trebuia să facă ceva ca să strice tot. Pare să fie un defect fatal”. Orfan, Caravaggio a ajuns pe străzi și s-a alăturat unui grup de „pictori și spadasini care trăiau după mottoul nec spe, nec metu (fără speranță, fără teamă)”, spunea un biograf timpuriu.

La vârsta de 11 ani, Caravaggio s-a mutat în Milano și a început ucenicia la pictorul Simone Peterzano. Spre sfârșitul adolescenței, probabil undeva în jurul anului 1588, un Caravaggio fără niciun ban s-a mutat la Roma. Pentru a avea ce mânca, și-a găsit de lucru asistând alți pictori, mulți dintre ei mai puțin talentați decât el. Cu toată instabilitatea existenței sale, Caravaggio trecea de la un loc de muncă la altul.

În jurul anului 1595, Caravaggio a rămas pe cont propriu și a început să își vândă lucrările printr-un dealer de artă. Lucrările sale au atras atenția cardinalului Francesco del Monte, care i-a oferit în casa sa o cameră și o rentă lunară. Pictor prolific, Caravaggio era recunoscut că lucra rapid, adesea finalizând o lucrare în doar două săptămâni. Până când a ajuns sub patronajul lui Del Monte, Caravaggio avea deja 40 de lucrări realizate. Printre acestea se regăseau Băiatul cu un coș cu fructe, Tânărul Bacchus și Petrecerea muzicală.

Caravaggio

Multe dintre lucrările timpurii ale lui Caravaggio reprezentau băieți grăsuți în chip de îngeri sau pe sfântul său preferat, Ioan Botezătorul. Singurul asistent cunoscut al lui Caravaggio a fost un băiat pe nume Cecco, care apare într-o serie de lucrări ale acestuia. În 1597, Caravaggio a primit onoarea de a decora Capela Contarelli din Biserica Sf. Luigi dei Francesi din Roma. Era o sarcină importantă și măreață, angajându-l pe tânărul pictor de 26 de ani în crearea a trei mari picturi înfățișând scene diferite din viața Sf. Matei. Cele trei lucrări au fost Sf. Matei și îngerul, Chemarea Sf. Matei și Martiriul Sf. Matei. Acestea au fost finalizate în 1601 și au reprezentat confirmarea lui Caravaggio ca artist.

Însă aceste lucrări au provocat și multă consternare, atât din partea Bisericii, cât și din partea publicului. În lucrările sale, Caravaggio a abandonat tradiționala înfățișare adoratoare a sfinților și l-a reprezentat pe Sf. Matei într-o lumină mai realistă. Prima versiune a lucrării Sf. Matei și îngerul a cauzat atâta angoasă patronilor săi încât acesta a trebuit să o refacă. Însă această sarcină a oferit o nouă direcție lucrărilor sale, în care da o nouă interpretare – mai întunecată – scenelor religioase tradiționale. Scenele sale biblice au devenit populate de prostituate, cerșetori și hoți pe care îi întâlnea pe străzile Romei.

Caravaggio

Pe lângă ajutorul financiar, lucrarea pentru Capela Contarelli i-a oferit lui Caravaggio o largă expunere și noi lucrări. Lucrările sale din anii care au urmat au inclus Crucificarea Sf. Petru, Convertirea Sf. Paul și faimoasa Moartea Fecioarei. Reprezentarea Fecioarei Maria cu picioarele dezvelite și pântecul umflat a încărcat atât de mult stilul lui Caravaggio încât lucrarea a fost refuzată de Carmeliți și, în cele din urmă, a ajuns în mâinile Ducelui de Mantua. Controversa a alimentat succesul lui Caravaggio, iar odată cu succesul creștea și tumultul personal al pictorului. A devenit un bărbat violent, cu schimbări drastice în stările de spirit și a început să frecventeze localuri pentru băutură și jocuri de noroc.

Adesea bătăuș, Caravaggio a executat o sentință scurtă în închisoare, în 1603, în urma unei plângeri a altui pictor. În următorii ani, temperamentul lui Caravaggio a devenit mai violent, acesta aruncând cu farfurii în chelneri, în 1604, și atacând cu pietre gărzi romane, în 1605. Violența sa a erupt în 1606, când a omorât un bine-cunoscut proxenet, Ranuccio Tomassoni. Istoricii au speculat îndelung motivul acestei crime. Unii au sugerat că ar fi vorba despre o datorie neplătită, în timp ce alții au susținut că era rezultatul unei neînțelegeri la un joc de tenis. Recent, istoricii, inclusiv Andrew Graham-Dixon, au spus că ar fi vorba despre o femeie, soția lui Tomassoni, Lavinia, pe care Caravaggio și-o dorea pentru el.

După săvârșirea crimei, Caravaggio a dispărut din Roma și a căutat refugiu în alte locuri: Neapole, Malta și Sicilia, printre altele. În Malta a fost primit în Ordinul maltez, fiind înnobilat cavaler al justiției, titlu de care a fost curând deposedat – după ce Ordinul a aflat de crima comisă. Deși era fugar, Caravaggio a continuat să lucreze. În Neapole a pictat Madona Rozariului pentru un alt pictor și, mai târziu, Cele șapte lucrări de caritate pentru Biserica Pio Monte della Misericordia.

aravaggio

În Malta a creat Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul pentru catedrala din Valletta. În Messina, lucrările realizate au fost Învierea lui Lazăr și Adorația păstorilor, în timp ce în Palermo a pictat Adorația cu Sf. Francisc și Sf. Laurențiu. Cea mai șocantă pictură a sa din această perioadă este Învierea, în care pictorul revelează un Iisus mai puțin sfânt și mult schimbat, care fuge din mormânt în toiul nopții. Această scenă a fost cu siguranță inspirată din propria viață a lui Caravaggio. În acest timp, pictorul ajunsese o epavă, mereu pe fugă și temându-se în permanență pentru viața sa – într-atât încât dormea îmbrăcat și cu un pumnal alături.

Crima comisă de Caravaggio în 1606 nu a fost sfârșitul violențelor sale. În iulie 1608 l-a atacat pe Giovanni Rodomonte Roero, unul dintre cavalerii seniori ai Ordinului Ioaniților din Malta. Caravaggio a fost atunci arestat și încarcerat pentru atac, însă a reușit să evadeze o lună mai târziu. Potrivit cercetărilor lui Andrew Graham-Dixon, Roero nu a uitat atacul. În 1609 l-a urmărit pe Caravaggio în Neapole și l-a atacat în fața unei taverne, desfigurându-l.

Atacul a avut un impact profund asupra pictorului, atât mintal, cât și fizic. Viziunea și tehnica sa au avut de suferit, lucru evidențiat de două dintre lucrările sale: Martiriul Sf. Ursula și Lepădarea Sf. Petru. Pentru a evita pedeapsa pentru crimă, Caravaggio știa că singura lui salvare este la Papă, care avea puterea de a-l ierta. Cel mai probabil, informat că prietenii săi luptă în numele său pentru a-i obține iertarea, în 1610, Caravaggio a început să își croiască drum spre Roma. Navigând din Neapole, a fost arestat în Palo, unde barca sa făcuse o oprire. După eliberarea sa, și-a încheiat călătoria și a ajuns în cele din urmă la Porto Ercole, unde a murit câteva zile mai târziu, la 18 iulie 1610.

Caravaggio

Vreme de mulți ani, cauzele morții lui Caravaggio au fost învăluite în mister, însă, în 2010, o echipă de oameni de știință care a analizat rămășițele acestuia a descoperit că oasele conțineau un nivel mare de plumb. Nivelul era atât de ridicat încât oamenii de știință suspectează că aceasta ar fi cauza care l-a dus la nebunie pe pictor. Otrăvirea cu plumb pare să fie și cauza morții pictorilor Francisco Goya și Vincent van Gogh.

Deși Caravaggio a fost evitat după moartea sa, în cele din urmă a ajuns să fie recunoscut ca unul dintre părinții fondatori ai picturii moderne. Lucrările sale au ajuns să influențeze marii maeștri, de la Diego Velázquez la Rembrandt. În Roma anului 2010, o expoziție a lucrărilor lui Caravaggio, care marca 400 de ani de la moartea sa, a atras peste 580.000 de vizitatori.

Caravaggio

Mickaël Szanto, istoric al artelor la Universitatea Sorbona din Paris, susține că ar exista și o a doua pictură pierdută a lui Caravaggio: „Există o a doua pictură de Caravaggio care trebuie găsită într-un pod din Toulouse”. Istoricul a explicat că pictorul flamand Louis Finson se afla în Toulouse, în 1615, la cinci ani după moartea lui Caravaggio: „El era în afaceri cu un compatriot al său, Peter de Bruyn, unul dintre cei mai recunoscuți dealeri de artă de început de secol XVII. Împreună au pus pe picioare o loterie ambulantă care le permitea să pună mare preț pe sute de lucrări. Echipa a mers din oraș în oraș cu diferite mărfuri. Loturile erau expuse pe un stand și tot ce aveai de făcut era să cumperi un bilet pentru o extragere dintr-o urnă”. În 1615, cei doi au improvizat o loterie în Toulouse, prin care au fost vândute 4.000 de bilete. Arhiva municipală arată că la 2 aprilie în același an un norocos câștigător nenumit a plecat cu David et Goliat sur toille de Michel Ange de Caravage.

Este cunoscut faptul că pictorul Caravaggio a creat cel puțin trei versiuni ale lui David și Goliat. Una este găzduită de Muzeul Prado din Madrid, iar celelalte două sunt ținute la Muzeul Kunsthistorisches din Viena, respectiv la Galeria burgheză din Roma. Însă Mickaël Szanto crede că o altă pictură este ascunsă în sudul Franței și a somat oamenii să înceapă căutările.

Autoarea este istoric și producător
al emisiunii PE AXA TIMPULUI la RADIO LIGHT.




Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.