Cum se citește ceea ce se scrie? Și viceversa
Numărul 2, 24-30 ianuarie 2017 » La început a fost cuvântul...
D
Sunt și situații de alt gen. Se scrie într-un anumit fel, dar se pronunță... altfel, deși mai toată lumea cunoaște că limba română este fonetică (se citește precum se scrie). Sunt zeci de cazuri în care cuvinte care-l conțin pe „x” se rostesc diferit de ceea ce indică litera respectivă. Oricât ar părea de ciudat, „exemplu” se citește „egzemplu”. S-ar putea obiecta că „nu există motive pentru a se zice «gz» în loc de «x»”. Tocmai aici se află încurcătura. „Există” se pronunță „egzistă”, după cum pot fi menționate – în aceeași ordine de idei – multe alte cuvinte în care „x” se pronunță nu numai „gz”, ci și „cs”: „ecspresiv”, „ecsternaliza”, „ecstrem”, „ecstras”. Până și banalul „pix” se pronunță „pics”.
Atunci când se exagerează („ecsagerează”, în forma verbală) în demersul de a fi „supracorect”, se ivesc și alt fel de situații. Poate că verbul cel mai des folosit, „a fi”, oferă și cele mai multe motive pentru câteva precizări, sperăm, folositoare. „Este”, „e”, „eram”, „erați”, „erau” etc. se pronunță cu un „ie” inițial. Nu intrăm în detalii, însă trebuie precizat că nu se comite nicio încălcare a regulilor. În limbajul științific, asemenea modificări se numesc „preiotare”. Regula se aplică și în cazurile „el”, „ea”, „ei”, „ele”.
Nu putem să nu reamintim și de cazuri opuse. Deseori, în emisiuni de televiziune și radio, îi auzim pe unii moderatori și pe invitații lor pronunțând numele continentului nostru „Ieuropa”. Și în această privință se operează cu o serie de reguli speciale. Nume proprii, precum „Europa” sau „Etiopia”, se pronunță cu „E”, la fel și neologismele de tipul „elan”, „eră”, „euro”, „estival” etc.
Transferul cuvintelor din scris în vorbire și viceversa ne poate juca, așadar, feste. Mai ales când are loc translația din citit în scris. Tocmai de aceea este necesară o atenție sporită, iar atunci când avem îndoieli (pentru că – nu-i așa? – nimeni nu le știe pe toate), soluția cea mai rapidă este recursul la dicționare. Nu doare. (T.B.)
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou
Corul Madrigal. Concerte ale valorilor muzicale la superlativ
Expozițiile, gazde primitoare pentru arte și profesii
Voluntariatul, act de voință în sprijinul culturii și artei