Diferenţa dintre eroare, neregulă și fraudă în cadrul proiectelor cu finanţare europeană

Diferența dintre eroare, neregulă și fraudă în cadrul proiectelor cu finanțare europeană

Numărul 34, 4-10 sept. 2018  »  Expertiza și auditul afacerilor

CECCAR

REZUMAT
Există numeroase dezbateri în legătură cu noțiunile de eroare, neregulă și fraudă, întâlnite atât de des în munca de toate zilele. Întrebarea majoră la care vom încerca să răspundem în articolul de față este următoarea: Când vorbim despre eroare, când vorbim despre neregulă și când despre fraudă în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene?

Termeni-cheie: fonduri europene, eroare, neregulă, fraudă, oportunitate, presiune financiară

Clasificare JEL: H20


Pornind de la definițiile acestor termeni întâlnite în regulamentele europene transpuse în legislația națională și nu numai:

ü  Potrivit dreptului civil, eroarea constă în necunoașterea sau cunoașterea incompletă a unor date ale realității materiale și constituie o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei. Dreptul penal stipulează că eroarea este reprezentarea greșită de către cel ce săvârșește fapta prevăzută de legea penală a realității din momentul săvârșirii acesteia, reprezentare determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realității.

✔ Neregula înseamnă orice încălcare a dreptului Uniunii Europene sau a dreptului național în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului UE prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

În legislația națională, noțiunea de neregulă este detaliată la art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente încheiate legal în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

✔ Suspiciunea de fraudă înseamnă o neregulă care determină inițierea unei proceduri administrative sau judiciare la nivel național în vederea stabilirii existenței unui comportament intenționat, în special a unei fraude, astfel cum este prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. (a) din Convenția elaborată în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, potrivit Regulamentului delegat (UE) nr. 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei.

În legislația națională, noțiunea de fraudă este stipulată la art. 2 alin. (1) lit. b ) din OUG nr. 66/2011, potrivit căruia aceasta reprezintă infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale.

În practică sunt întâlnite multe situații în care este dificil de făcut diferența între aceste noțiuni, pentru a încadra corect speța respectivă. De cele mai multe ori, expertiza și scepticismul celui care investighează un astfel de caz rămân principalele instrumente care să îl conducă pe acesta la încadrarea corectă a situației.

Eroarea poate fi făcută de oricine și este omenească. Tipurile de erori întâlnite în cadrul proiectelor cu finanțare europeană includ:

  • completarea incorectă a cererii de rambursare;
  • documentație atașată incompletă;
  • documente semnate de alte persoane decât cele împuternicite;
  • erori în evidențele contabile;
  • erori în documentele justificative;
  • nerespectarea cerințelor legate de informare și publicitate etc.

Pentru a face diferența dintre neregulă și fraudă, putem transpune simplu că neregula a fost realizată neintenționat, pe când frauda are la bază o intenție.

În ceea ce privește neregula, linia care o desparte de fraudă este uneori destul de fină, dar aceasta nu înseamnă că toate neregulile identificate în cadrul proiectelor cu finanțare europeană se transformă în fraude. Printre exemplele de nereguli în derularea proiectelor realizate cu fonduri europene se numără:

  • cheltuieli neeligibile (fie neprevăzute în lista de cheltuieli eligibile aprobate pe program/măsură, fie nerelevante pentru scopul proiectului și/sau neprevăzute în bugetul acestuia);
  • nereguli în realizarea proceselor de achiziții publice;
  • echipamente/construcții ori softuri neutilizate sau nefuncționale (un echipament achiziționat printr-un proiect finalizat care a rămas ambalat și sigilat într-un colț de încăpere sau construcții care nu își găsesc utilitatea în proiect);
  • contracte încheiate cu beneficiari care nu ar fi trebuit să aibă calitatea de contractant.

Când vine vorba despre fraudă lucrurile se schimbă, în sensul în care pentru ca neregula să fie intenționată trebuie să existe anumite motive care să conducă la realizarea ei.

În limbajul de specialitate, motivele care stau la baza comiterii unei fraude sunt cunoscute drept „triunghiul fraudei”, noțiune explicată prin cele trei elemente care o alcătuiesc:

✔ Oportunitatea – se referă la situațiile și circumstanțele care favorizează comiterea fraudelor (exemple: sisteme deficiente de control intern, un angajat care are acces necontrolat la bunurile întreprinderii).

✔ Justificarea – privește necesitatea oamenilor de a-și motiva acțiunile frauduloase lor înșiși (exemple: „este corect să procedez astfel – merit acești bani”, „au o datorie față de mine”, „iau banii doar cu împrumut – îi voi restitui”).

✔ Presiunea financiară – ne ajută să stabilim de ce și când se comite frauda (exemple: factorul „nevoie sau aviditate”, probleme legate de stilul de viață (peste mijloacele de care dispune), de datoriile personale (dependența de jocuri de noroc, droguri sau alcool) sau de rezultatul afacerilor (rezultate operaționale insuficiente, dorința de a evita falimentul, satisfacerea cerințelor creditorilor)).

Modalități de comitere a infracțiunilor în cadrul proiectelor cu fonduri europene

Printre acțiunile care implică fraude în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene se numără următoarele:

  • falsificarea evidențelor contabile ale entității pentru a ascunde existența unor obligații de plată a taxelor și impozitelor restante, precum și a contribuțiilor la asigurările sociale;
  • falsificarea prin contrafacerea unor certificate de atestare fiscală în scopul ascunderii situațiilor de insolvență financiară;
  • completarea cu date false a cererilor de finanțare nerambursabilă în legătură cu experiența firmei într-un anumit domeniu și posibilitățile reale de pregătire și realizare a proiectului;
  • falsificarea istoricului societății în ceea ce privește experiența profesională în domeniu și introducerea fictivă în proiecte a unor experți-cheie;
  • falsificarea cererii de finanțare nerambursabilă prin introducerea în bugetul proiectului a unor cheltuieli supradimensionate bazate pe oferte financiare nereale, în scopul obținerii unor finanțări cu un cuantum peste valoarea reală de implementare a acestuia;
  • evaluarea fictivă a ofertelor de către comisiile de evaluare;
  • cereri de ofertă și oferte false provenite de la societăți inexistente;
  • introducerea în procedurile de achiziții a unor entități care nu și-au dat acceptul și nu au participat la licitație;
  • întocmirea în fals a declarațiilor de confidențialitate și imparțialitate ale membrilor comisiei de evaluare;
  • ascunderea pe baza unor declarații false a conflictului de interese dintre firmele ofertante și membrii comisiei de evaluare;
  • fabricarea de acte financiar-contabile privind achizițiile de bunuri și servicii cu scopul de a ascunde utilizarea incorectă a fondurilor comunitare;
  • falsificarea devizelor de lucrări și a documentelor subsecvente acestora privind executarea activităților din proiect;
  • decontarea unor cheltuieli pentru activități fictive;
  • falsificarea prin contrafacere a semnăturilor unor persoane care nu au participat la activitățile din proiect privind transportul, cazarea și diurna acestora;
  • suprafacturarea costurilor proiectului;
  • facturarea de servicii inexistente;
  • falsificarea CV-urilor profesionale;
  • comandarea unui audit financiar pentru acoperirea fraudei privind utilizarea fondurilor alocate.

Există numeroase acronime și cuvinte tehnice folosite în mod frecvent în astfel de situații. Într-un studiu făcut de PricewaterhouseCoopers sunt prezentate noțiunile respective pentru a atrage atenția utilizatorilor și totodată pentru prevenirea acestor fenomene. În continuare redăm câteva dintre conceptele mai importante:

  • frauda contabilă – situațiile financiare și/sau alte documente sunt modificate ori prezentate astfel încât să nu reflecte valoarea reală sau activitățile financiare ale organizației. Acest lucru poate implica manipulări contabile, împrumuturi frauduloase și tranzacții neautorizate;
  • mita – utilizarea ilegală a unei poziții oficiale pentru a obține un avantaj. Aceasta poate implica promisiunea unui beneficiu economic sau a altor favoruri, folosirea intimidării ori a șantajului. De asemenea, mita se poate referi și la acceptarea unor astfel de stimulente. Exemplele specifice includ extorcarea, cadourile (cu atașamente), plățile efectuate în vederea facilitării unor acțiuni etc.;
  • corupția – conduită necinstită sau frauduloasă a celor aflați la putere, implicând în mod obișnuit mita sau conflictul de interese. Corupția rămâne cea mai mare problemă cu care se confruntă societatea actuală;
  • mita și corupția – definite deseori ca abuzuri ale puterii, acestea sunt comise de persoane care se află în poziții de autoritate. În fond, mita și corupția au fost prezente de când au început oamenii să se organizeze în societăți recunoscute și cu siguranță vor continua să fie puternice și pe viitor;
  • criminalitatea informatică – orice infracțiune comisă sau facilitată prin utilizarea echipamentelor informatice;
  • atacul cibernetic – activitate care urmărește să afecteze disponibilitatea, confidențialitatea sau integritatea sistemelor informatice;
  • achiziționarea frauduloasă – conduită ilegală care implică achiziționarea de bunuri sau servicii pentru organizație ori procese de licitație;
  • evaziunea fiscală – practică ilegală în care o organizație sau o corporație evită în mod intenționat să își plătească adevărata sarcină fiscală.
Instituții cu atribuții de control

Un rol însemnat în identificarea și corectarea acestor situații o au instituțiile care gestionează și verifică modul în care sunt utilizați banii europeni, cele mai importante dintre ele fiind următoarele:

✔ Autoritatea de Management (AM) – are structuri de control organizate în acest scop sau poate delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul unor instituții publice.

Autoritatea de Certificare și Plată (ACP)– are obligația aplicării corecțiilor financiare pe baza titlurilor de creanță emise de autoritățile competente.

Autoritatea de Audit (AA) – realizează acțiuni de audit de sistem și audit de operațiuni. Comisia Europeană este informată cu privire la rezultatele acestor acțiuni prin intermediul raportului anual de control, care este însoțit de opinia de audit formulată la nivel de program operațional și vizează atât funcționarea efectivă a sistemului de management și control, cât și legalitatea, realitatea și regularitatea cheltuielilor efectuate în cadrul programului de către beneficiari și declarate Comisiei Europene.

✔ Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) – asigură și facilitează cooperarea între instituțiile naționale implicate în protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, între acestea fiind și Oficiul European de Luptă Antifraudă și autoritățile publice relevante din celelalte state membre ale UE sau din statele beneficiare de asistență financiară din partea Uniunii. De asemenea, DLAF efectuează și coordonează acțiuni de control în vederea identificării neregulilor, fraudelor și a altor activități ilicite în legătură cu gestionarea, obținerea și utilizarea fondurilor europene.

Direcția Națională Anticorupție (DNA) – investighează și trimite în judecată cazurile de fraudă din fonduri europene în baza sesizărilor primite de la Departamentul pentru Lupta Antifraudă sau la sesizarea din oficiu.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – investighează cazurile de fraudare a bugetului Uniunii Europene și actele de corupție și de abatere gravă în cadrul instituțiilor europene și elaborează politica antifraudă. OLAF face parte din Comisia Europeană, dar este independent operațional.

În Marea Britanie, în vederea diminuării riscurilor de apariție a fraudei, autoritățile responsabile cu gestionarea fondurilor europene au creat o rețea internă care analizează neregulile privind achizițiile publice, în care sunt incluși avocații autorităților de gestionare, funcționării responsabili cu implementarea programului și, în calitate de consultant, autoritatea de audit. Rețeaua realizează revizuiri și republicări ale dispozițiilor naționale privind achizițiile publice și organizează conferințe pentru a discuta studii de caz și îndrumări.


BIBLIOGRAFIE

  1. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial nr. 219/18.05.2000, cu modificările și completările ulterioare.
  2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/30.06.2011, cu modificările și completările ulterioare.
  3. Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 347/20.12.2013.
  4. Regulamentul delegat (UE) nr. 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 293/10.11.2015.
  5. https://www.pwc.com/gx/en/services/advisory/forensics/economic-crime-survey/glossary-of-terms.html
  6. https://www.pwc.com/gx/en/services/advisory/forensics/five-forces-that-will-reshape-the-global-landscape-of-anti-bribery-anti-corruption.html
Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.