Impactul adoptării IFRS 9 în contabilitatea și fiscalitatea societăţilor de investiţii financiare

Impactul adoptării IFRS 9 în contabilitatea și fiscalitatea societăților de investiții financiare

Numărul 4, 6-12 februarie 2018  »  Expertiza și auditul afacerilor

dr. ec. Ștefan Doba
Arad

REZUMAT
Adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) oferă oportunitatea interpretării cu acuratețe a informațiilor contabile, asigurând comparabilitatea performanțelor entităților de pe piața de capital, cu efecte pozitive în facilitarea tranzacțiilor de pe această piață.
Reglementările fiscale au un efect incontestabil asupra mediului economic, ele creând și, în multe cazuri, influențând dezvoltarea sa prin stimulentele fiscale adoptate. În același timp, ele pot împiedica dezvoltarea sectoarelor economice din cauza sarcinilor fiscale stabilite.
Lucrarea de față urmărește să propună o reglementare fiscală optimă, care să contribuie la atractivitatea pieței de capital și la creșterea cotei sale în finanțarea economiei.

Termeni-cheie: evaluare, informații financiar-contabile, instrumente financiare, piață de capital, valoare justă, ajustări, câștiguri/pierderi nerealizate

Clasificare JEL: M41, M48

➥ Introducere

Scopul situațiilor financiare ale companiilor este acela de a contribui la fundamentarea deciziilor investiționale, iar aceasta necesită aducerea la un numitor comun a contabilității prin elaborarea unui cadru contabil care să asigure comparabilitatea situațiilor financiare.

Într-adevăr, doar un sistem armonizat și acceptat la nivel mondial poate conduce la un context în care aspectele legate de evaluare sau de decizii să fie mai transparente și mai predictibile pentru utilizatorii situațiilor financiare. Astfel, atât ca efect al globalizării, cât și ca o cerință a acesteia, apare necesitatea armonizării limbajului utilizat, în condițiile în care contabilitatea constituie una dintre componentele comunicării în economie.

Procesul de armonizare realizat la nivelul adoptării directivelor contabile europene a avut drept rezultat doar formarea unui cadru comun de raportare financiară (forma situațiilor financiare, evaluarea elementelor patrimoniale etc.), nu și asigurarea adaptabilității corespunzătoare a contabilității societăților de investiții financiare la cerințele pieței de capital, demers adâncit prin adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

➥ Impactul adoptării IFRS în contabilitatea societăților de investiții financiare

Adaptabilitatea contabilității înseamnă, înainte de toate, capacitatea de aliniere la cerințele de informare financiar-contabilă ale pieței de capital și ale investitorilor, de prelucrare și de prezentare a sistemului contabil potrivit acestora. Ea înseamnă flexibilitate și promptitudine în furnizarea informațiilor contabile relevante și necesare pentru luarea deciziilor investiționale.

Adoptarea IFRS este și în prezent un proces continuu. În acest context, amintim ultima modificare cu impact în contabilitatea piețelor financiare, și anume adoptarea Standardului Internațional de Raportare Financiară 9 Instrumente financiare, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018. Acesta prezintă instrumentele financiare raportat la cerințele din Standardul Internațional de Contabilitate 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, cu referire la clasificarea și evaluarea acestora, pierderile din depreciere, contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, reclasificare, recunoașterea câștigurilor/pierderilor.

➔ Clasificarea și evaluarea activelor financiare

IFRS 9 introduce o nouă abordare privind clasificarea activelor financiare, determinată de modelul de afaceri al entității, adică modul în care o entitate își gestionează activele financiare pentru a genera fluxuri de trezorerie, și de fluxurile de trezorerie contractuale reprezentând exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat, eliminând categoriile de clasificare a activelor financiare prevăzute în IAS 39. Noua clasificare cuprinde trei categorii principale de active financiare:
  • evaluate la costul amortizat, dacă (a) activul financiar este deținut în cadrul unui model de afaceri al cărui obiectiv este de a deține active financiare în vederea colectării de fluxuri de trezorerie contractuale și (b) termenele contractuale ale activului financiar dau naștere la fluxuri de trezorerie care sunt exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat;
  • evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, dacă (a) activul financiar este deținut în cadrul unui model de afaceri al cărui obiectiv se realizează atât prin colectarea fluxurilor de trezorerie contractuale, cât și prin vânzarea activelor financiare și (b) termenele contractuale ale activului financiar dau naștere la fluxuri de trezorerie care sunt exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat;
  • evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, dacă nu sunt evaluate la costul amortizat sau la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global. O entitate poate face o alegere irevocabilă la recunoașterea inițială în cazul anumitor investiții în instrumente de capitaluri proprii care altminteri ar fi evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere de a prezenta modificările ulterioare ale valorii juste în alte elemente ale rezultatului global. Instrumentele de capital sunt întotdeauna evaluate la valoarea justă, iar societatea poate face o alegere irevocabilă de a prezenta modificările valorii juste în alte elemente ale rezultatului global, cu condiția ca instrumentul să nu fie deținut pentru tranzacționare.

➔ Clasificarea și evaluarea datoriilor financiare

Multe dintre cerințele cuprinse în IAS 39 au fost preluate în IFRS 9. Astfel, datoriile financiare trebuie clasificate drept evaluate ulterior la costul amortizat, cu excepția (a) datoriilor financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere, (b) datoriilor financiare care apar atunci când un transfer al unui activ financiar nu îndeplinește condițiile pentru a fi derecunoscut, (c) contractelor de garanție financiară, care ulterior sunt evaluate la cea mai mare dintre valoarea ajustării pentru pierderi și valoarea recunoscută inițial, (d) angajamentelor pentru furnizarea unui împrumut la o rată a dobânzii sub valoarea pieței, care ulterior sunt evaluate la cea mai mare dintre valoarea ajustării pentru pierderi și valoarea recunoscută inițial, (e) compensației contingente recunoscute de o entitate dobânditoare într-o combinare de întreprinderi, care ulterior trebuie evaluată la valoarea justă, cu impact în profit sau pierdere.

O altă schimbare o reprezintă faptul că o entitate trebuie să prezinte efectele modificărilor riscului de credit al datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere în alte elemente ale rezultatului global.

➔ Pierderile din depreciere

IFRS 9 introduce un model nou, bazat pe pierderile preconizate, care impune recunoașterea timpurie a pierderilor ce se așteaptă să apară din deprecierea creanțelor. Standardul prevede ca entitățile să înregistreze pierderile din depreciere preconizate aferente creanțelor din momentul recunoașterii inițiale a instrumentelor financiare și totodată să recunoască mult mai devreme pierderile din depreciere preconizate pe toată durata de viață a acestora. Există o abordare în trei etape, care se bazează pe modificarea calității activului financiar de la recunoașterea inițială. În practică, noile norme înseamnă că entitățile vor trebui să înregistreze o pierdere estimată aferentă unei perioade de 12 luni la recunoașterea inițială a activelor financiare care nu sunt depreciate (sau pierderea preconizată pe durata de viață pentru creanțele comerciale). În cazul în care a existat o creștere semnificativă a riscului de credit, deprecierea este măsurată utilizând pierderea preconizată pe durata de viață, mai degrabă decât pentru următoarele 12 luni.

➔ Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

Standardul introduce un nou model privind contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor și cuprinde cerințe suplimentare de prezentare a informațiilor referitoare la activitatea de gestionare a riscurilor, realizând alinierea tratamentului contabil cu activitățile de management al riscului.

➔ Reclasificarea

IFRS 9 prevede că o entitate trebuie să își reclasifice instrumentele financiare dacă și numai dacă își modifică modelul de afaceri pentru gestionarea acestora. Nu sunt considerate modificări ale modelului de afaceri: (a) schimbarea intenției față de anumite active financiare, (b) dispariția temporară a unei anumite piețe pentru activele financiare, (c) transferul de active financiare între părțile unei entități care au modele de afaceri diferite.

Reclasificările se vor aplica prospectiv de la data reclasificării, prima zi a perioadei de raportare următoare modificării modelului de afaceri. O entitate nu trebuie să retrateze câștigurile, pierderile (incluzând câștigurile sau pierderile din depreciere) sau dobânzile recunoscute anterior.

➔ Câștigurile și pierderile aferente instrumentelor financiare

Conform IFRS 9, acestea sunt recunoscute astfel:

Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unui activ financiar sau unei datorii financiare care este evaluat(ă) la valoarea justă trebuie recunoscut(ă) în profit sau pierdere, mai puțin în următoarele situații: (a) face parte dintr-o relație de acoperire împotriva riscurilor; (b) este o investiție într-un instrument de capitaluri proprii, iar câștigurile și pierderile din această investiție sunt recunoscute în alte elemente ale rezultatului global; (c) este o datorie financiară desemnată la valoarea justă prin profit sau pierdere, iar entitatea trebuie să prezinte efectele modificărilor în riscul de credit al datoriei în cadrul altor elemente ale rezultatului global; (d) este un activ financiar evaluat la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, iar entitatea trebuie să recunoască unele modificări ale valorii juste în alte elemente ale rezultatului global.

Dividendele sunt recunoscute în profit sau pierdere doar atunci când: (a) dreptul entității de a primi plata dividendului este stabilit; (b) este probabil ca beneficiile economice asociate dividendului să îi revină entității; (c) valoarea dividendului poate fi evaluată în mod fiabil.

Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unui activ financiar care este evaluat la costul amortizat și nu face parte dintr-o relație de acoperire împotriva riscurilor trebuie recunoscut(ă) în profit sau pierdere atunci când activul financiar este derecunoscut sau reclasificat. Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unei datorii financiare care este evaluată la costul amortizat și nu face parte dintr-o relație de acoperire împotriva riscurilor trebuie recunoscut(ă) în profit sau pierdere atunci când datoria financiară este derecunoscută și prin procesul de amortizare.

Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unor active financiare sau unor datorii financiare care sunt elemente acoperite într-o relație de acoperire împotriva riscurilor trebuie recunoscut(ă) în profit sau pierdere ori în alte elemente ale rezultatului global, în funcție de tipul instrumentului financiar acoperit.

Dacă o entitate recunoaște activele financiare utilizând contabilizarea în funcție de data decontării, ea va proceda astfel: pentru activele evaluate la costul amortizat nu se recunoaște nicio modificare a valorii juste a activului pe parcursul perioadei dintre data tranzacționării și data decontării, iar pentru activele evaluate la valoarea justă, modificarea valorii juste trebuie recunoscută în profit sau pierdere ori în alte elemente ale rezultatului global, după caz.

În ceea ce privește instrumentele de capitaluri proprii, la recunoașterea inițială o entitate poate alege în mod irevocabil prezentarea în alte elemente ale rezultatului global a câștigurilor/pierderilor aferente acestor instrumente, cu condiția ca ele să nu fie deținute în vederea tranzacționării. În această situație, entitatea trebuie să recunoască în profit sau pierdere dividendele din investiția respectivă.

În cazul datoriilor desemnate ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere, o entitate recunoaște un câștig sau o pierdere aferent(ă) acestora astfel: (a) schimbarea valorii juste a datoriilor financiare care poate fi atribuită modificărilor riscului de credit al datoriilor respective trebuie prezentată în alte elemente ale rezultatului global, iar (b) valoarea rămasă din modificarea valorii juste a datoriilor trebuie prezentată în profit sau pierdere.

Un câștig sau o pierdere aferent(ă) unui activ financiar evaluat la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global trebuie recunoscut(ă) în alte elemente ale rezultatului global, cu excepția celui (celei) din depreciere sau din diferențe de curs valutar, până când activul financiar este derecunoscut sau reclasificat. La acea dată, câștigul sau pierderea cumulat(ă) recunoscut(ă) anterior în alte elemente ale rezultatului global este reclasificat(ă) în profit sau pierdere.

➔ Tranziția

Tranziția la aplicarea IFRS 9 se face retroactiv, conform prevederilor IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori. Retratarea comparativă nu este impusă, însă cerințele de prezentare sunt obligatorii, iar în cazul neefectuării retratării perioadelor anterioare, la data tranziției, orice diferență între valorile contabile raportate anterior trebuie înregistrată în soldul de deschidere al rezultatului reportat.

La data tranziției se efectuează operațiunile privind:
  • identificarea activelor și datoriilor asupra cărora se aplică prevederile IFRS 9;
  • evaluarea dacă activele financiare îndeplinesc definiția deținerii pentru tranzacționare (activele deținute în prezent pentru tranzacționare pot fi clasificate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global dacă nu mai îndeplinesc cerințele pentru a fi considerate ca fiind deținute pentru tranzacționare);
  • desemnarea instrumentelor de capitaluri proprii netranzacționate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global;
  • evaluarea modelului de afaceri;
  • reclasificarea activelor financiare între categoriile de clasificare.

Exemplu

Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana dispune de un portofoliu de active financiare structurat în:
  • acțiuni disponibile pentru vânzare, reprezentând participații (acțiuni) în filiale și entități asociate, clasificate în categoria disponibile pentru vânzare, conform IAS 39 (o parte dintre aceste acțiuni sunt evaluate la cost în baza excepției prevăzute de acest standard);
  • unități de fond disponibile pentru vânzare, evaluate la valoarea justă;
  • titluri de stat disponibile pentru vânzare, evaluate la valoarea justă;
  • obligațiuni deținute până la scadență, evaluate la costul amortizat;
  • depozite bancare, evaluate la costul amortizat;
  • creanțe față de debitori diverși, evaluate la costul amortizat.
La implementarea IFRS 9 începând cu 1 ianuarie 2018, este necesară efectuarea unei analize cu referire la:
  • evaluarea acțiunilor clasificate ca disponibile pentru vânzare deținute în filiale și entități asociate;
  • clasificarea unităților de fond în funcție de natura lor (instrumente de datorie sau instrumente de capitaluri proprii);
  • clasificarea titlurilor de stat și a obligațiunilor în funcție de modelul de afaceri și testul fluxurilor de trezorerie contractuale;
  • modelul de evaluare a pierderilor din creditare preconizate pentru obligațiuni, depozite la bănci și debitori diverși.

Societatea de Investiții Financiare este în curs de pregătire pentru efectuarea acestor analize, antrenând personalul într-un curs de formare, consultări cu evaluatori și cu auditori.

➥ Impactul adoptării IFRS în fiscalitatea societăților de investiții financiare

În vederea definirii unui tratament fiscal aplicabil instrumentelor financiare, prezentăm aspecte legate de definițiile din legislația națională și tratamentul fiscal aplicat în prezent acestora, mai ales cel privind câștigurile și pierderile din tranzacții.

Astfel:
  • Valorile mobiliare reprezintă: a) acțiuni emise de societăți și alte titluri de valoare echivalente acțiunilor emise de societăți, precum și certificatele de depozit având ca suport acțiuni; b) obligațiuni și alte titluri de datorie securitizate, inclusiv certificatele de depozit având ca suport astfel de titluri; c) orice alte titluri de valoare care conferă dreptul de a cumpăra sau de a vinde asemenea valori mobiliare sau care conduc la o decontare în numerar, stabilită în raport cu valori mobiliare, monede, rate ale dobânzii sau rentabilității, mărfuri sau alți indici ori unități de măsură. (art. 2 pct. 50 din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață)
  • Titlurile de participare reprezintă unități de fond sau acțiuni emise de organisme de plasament colectiv, în funcție de modul de constituire al acestora. (art. 2 pct. 32 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare)
  • Valoarea fiscală reprezintă: a) valoarea de înregistrare în patrimoniu pentru active și pasive, altele decât cele menționate mai jos; b) valoarea de achiziție sau de aport utilizată pentru calculul câștigului sau al pierderii; c) valoarea de achiziție sau de aport utilizată pentru calculul profitului impozabil pentru titlurile de participare. În valoarea fiscală se includ și evaluările înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile. (art. 7 pct. 44 din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare)

Cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare și a obligațiunilor, dacă la data evaluării/reevaluării nu sunt îndeplinite condițiile de deținere (10%, > 1 an), sunt considerate cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice. Regula instituită de Codul fiscal este că veniturile și cheltuielile înregistrate în scopul desfășurării activității economice sunt venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile. În situația societăților de investiții financiare, excepție fac veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare, dacă la data evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare.

Multe dintre aspectele fiscale legate de trecerea la IFRS în 2015 încă necesită clarificări din partea autorităților fiscale, respectiv:
  • momentul impozitării elementelor componente ale rezultatului reportat provenit în urma aplicării IFRS, de exemplu, în cazul rezultatului reportat provenit din contabilizarea conform IFRS a acțiunilor obținute în urma unui schimb de acțiuni, respectiv a diferenței dintre valoarea acțiunilor obținute din participarea la majorarea capitalului social și costul acțiunilor cedate (evidențiate la rezerve înaintea trecerii la IFRS). În acest caz, în urma retratării există un impozit amânat al cărui termen de plată nu este prevăzut în reglementarea fiscală (la data trecerii sau pe măsura vânzării acțiunilor);
  • tratamentul fiscal aplicabil rezervelor din reevaluarea imobilizărilor corporale evidențiate la rezerve (în sistemul RAS), care se anulează în momentul trecerii acestor active în categoria investițiilor imobiliare (IAS 40 Investiții imobiliare), anulare care poate fi interpretată de autoritatea fiscală ca o utilizare a acestora, cu riscul fiscalizării;
  • destinația posibilă a sumei rezultate în urma inflatării rezervei provenite din aplicarea Legii nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare (rezerva inițială), având în vedere că suma rezultată din inflatarea capitalului social poate fi utilizată pentru acoperirea pierderilor contabile reportate; existența unor eventuale efecte fiscale în cazul unei operațiuni de acoperire;
  • utilizarea rezultatului reportat provenit din inflatarea activelor financiare disponibile pentru vânzare și eventualul impact fiscal;
  • efectuarea unor reclasificări cu efecte în contul de rezultat reportat, al căror tratament fiscal nu este încă reglementat, necesară la adoptarea IFRS 9. Spre exemplu, în măsura în care la data tranziției câștigurile/pierderile rezultate în urma evaluării la valoarea justă a activelor disponibile pentru vânzare vor fi preluate în soldul de deschidere al rezultatului reportat, se pune problema încadrării fiscale a sumei respective (calculul unui impozit curent sau al unui impozit amânat). Este necesară elaborarea de norme în ceea ce privește tratamentul fiscal aplicabil, în prezent acest aspect nefiind reglementat, lăsând astfel loc pentru interpretări și excese fiscale, respectiv impozitarea acestor sume, în condițiile în care activele financiare la care se referă câștigurile/pierderile nu au fost încă cedate.

Aceste aspecte demonstrează din nou necesitatea îmbunătățirii reglementărilor fiscale aplicabile operațiunilor pieței de capital. În opinia noastră, prevederile fiscale trebuie să fie puse de acord cu natura operațiunilor și tranzacțiilor derulate pe această piață și să facă distincție între caracterul comercial și cel investițional al acestora.

Considerăm că trebuie să rămână în afara obligației fiscale curente orice rezultat investițional care nu este efectul unei tranzacții (vânzări). În caz contrar vom asista la o suprafiscalizare, cu efecte asupra potențialului financiar al societăților.

BIBLIOGRAFIE
  1. Doba, Șt. (2006), Aspecte contabile și fiscale specifice societăților de investiții financiare, în Simpozion „Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, la a 85-a aniversare”.
  2. Doba, Șt., Baba, D. (2010), Contribuții privind îmbunătățirea calității informației contabile la societățile de investiții financiare, în Simpozion „Pavel Ciuce”, ediția a VIII-a, „Politici, tratamente și reglementări privind creșterea calității informațiilor contabile”, Editura Mirton, Timișoara.
  3. Doba, Șt. (2015), Societățile de investiții financiare și noile reglementări fiscale, în Simpozion „Pavel Ciuce”, ediția a XIII-a, „Profesia contabilă în contextul noilor reglementări fiscale”, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
  4. Doba, Șt. (2016), Adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în cadrul societăților de investiții financiare, în Simpozion „Pavel Ciuce”, ediția a XIV-a, „Profesia contabilă din România la a 95-a aniversare. Standarde, directive și reglementări naționale”, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
  5. KPMG (2017), IFRS 9 Instrumente financiare, curs de prezentare.
  6. Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana, Situații financiare individuale la 31 decembrie 2016.
  7. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004, cu modificările și completările ulterioare.
  8. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
  9. Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, publicată în Monitorul Oficial nr. 213/29.03.2017.
  10. www.ifrs.org

(Copyright foto: macgyverhh / 123RF Stock Photo)

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.