Judecățile de valoare
Numărul 30-31, 7-20 august 2018 » La început a fost cuvântul...
Trăim într-o lume în care ne confruntăm tot timpul cu aprecieri dintre cele mai diverse consacrate mai ales temelor existențiale și, în acest context, evaluărilor referitoare la activitatea economică. Astfel, atât analizele, cât și sintezele conțin inevitabil aprecieri definite prin sintagma „judecată (judecăți) de valoare”.
De exemplu, într-un comentariu radiofonic s-a afirmat că „judecata de valoare a acestor rezultate (exista o referire la bilanțul pe șase luni al unui domeniu de activitate – n.n.) ne permite să apreciem că s-a înregistrat un progres semnificativ”. Or, „aprecierea” la care făcea trimitere vorbitorul a reprezentat – ea însăși – o „judecată de valoare”. Apoi, dacă „rezultatele” indică „un progres semnificativ” nu este nevoie să se mai recurgă nici la sintagma „judecată de valoare” și nici la termenul „apreciere”, întrucât ambele se regăsesc în formula „progres semnificativ”.
La rândul ei, o dezbatere televizată a prilejuit unui participant o remarcă referitoare tot la „judecăți de valoare”, prin următoarea frază: „Evaluarea cu bun simț, cu mult tact, a opiniilor exprimate în textul prezentat asigură, prin afirmații pertinente, o interpretare corectă a valorii analizei”. În acest caz, s-au „acumulat” cel puțin trei formulări care au spus același lucru. „Evaluarea”, „afirmația”, „opinia” reprezintă, de fapt, o singură „judecată de valoare” și, prin urmare, era suficient să se utilizeze doar unul dintre cei trei termeni.
Să „evaluăm” și o frază dintr-o revistă săptămânală de profil economic: „Recunoașterea valorii studiului pe care îl analizăm rezultă clar din faptul că autorii recurg la comparații elocvente ce se constituie în adevărate judecăți cu caracter normativ”. În afară de stufoșenia și chiar prețiozitatea formulării, se impune a constata că – și acest exemplu – include un număr apreciabil de sinonime, fără să fie nevoie de un astfel de exces „stilistic”. Din moment ce se fac „comparații” caracterizate drept „elocvente” este „clar” că acestea sunt „adevărate judecăți cu caracter normativ”. „Recunoașterea valorii” se bazează, de regulă, pe criterii cu caracter „normativ”, în situații contrare neexistând niciun termen de „comparație”. În concluzie, recursul la „judecăți de valoare” presupune, înainte de toate, cunoașterea proprietății termenilor. Este o obligație care confirmă și reconfirmă „valoarea” pe care o atribuim propriei noastre capacități de comunicare eficientă.
(Copyright foto: maximkostenko / 123RF Stock Photo)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou