Într-o emisiune de televiziune se semnala „inaugurarea unei noi serii editoriale consacrate economiei”. Este bine că „se inaugurează” un proces editorial, însă dacă este vorba despre „un început”, evident că avem de-a face cu ceva „nou”. Că doar nu se poate „inaugura” o serie „veche”. În aceeași ordine de idei, semnalăm proliferarea în mass-media a formulelor de genul „consecințe ulterioare”, „au început demersurile pentru demararea”, „se prognozează anticipat”, „proiecte de viitor” și altele asemenea, în care factorul timp (în ipostazele lui – trecut, prezent, viitor) este implicat în construcții lingvistice dintre cele mai eronate.

Chiar dacă ne limităm la exemplele prezentate, constatăm următoarele:

▪ „Consecințele” nu pot decât să urmeze unui act, unei acțiuni, că, vorba aceea, din copilărie, dacă n-ar fi nu s-ar povesti;

▪ „Orice început” include un moment definit, între altele, prin „demaraj”. Prin urmare, în cazul dat, avem de-a face, indubitabil, cu un pleonasm;

▪ „Prognozele” sunt, prin definiție, „anticipări”. Deci, ni s-a oferit încă un… pleonasm;

▪ Cât privește conceptul de „proiect”, credem că este de prisos să mai precizăm că vizează „viitorul”.

În „consecință” (pentru că tot am avut un exemplu pe această temă), multe erori de exprimare pot fi eliminate, din start, cu mai multă atenție, ceea ce poate să reprezinte și „un proiect” a cărui realizare se cuvine „să înceapă” chiar din clipa de față. Și aceasta deoarece, vorbind despre ipostazele „timpului”, rămâne permanent valabilă ideea potrivit căreia „viitorul începe azi”. (T.B.)

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)