Piața Universității, în seara zilei de 9 mai 2017

Piața Universității, în seara zilei de 9 mai 2017

Numărul 18-19, 16-29 mai 2017  »  Eveniment

Alexandra Rizea

Anunțul oficial referitor la spectacolul organizat în Piața Universității (denumirea clasică a spațiului din fața principalei instituții de învățământ superior din țara noastă, cea delimitată de statuile lui Mihai Viteazul, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret) a avut un concludent ecou. Au venit mii și mii de concetățeni pentru a asista la un spectacol pe măsura importanței datei de 9 mai. Desigur, un eveniment care atrage un număr atât de mare de participanți are semnificații multiple. În cele ce urmează mă voi referi doar la un aspect particular, al desfășurării concertului din 9 mai 2017, din Piața Universității.

Momentul culminant l-a constituit prezența trupei O-Zone, reunită, la București, după 14 ani de la „despărțirea” membrilor ei. Firește, nu îmi propun să prezint cititorilor o cronică muzicală, ceea ce nu înseamnă că o analiză de specialitate n-ar fi de folos. Dar, fiecare cu… meseria lui. Ceea ce se impune a se observa din unghiul de vedere al gazetarului vizează alte coordonate decât cele muzicale.

Era suficient să privești chipurile miilor de bucureșteni care, fermecați, ascultau melodii din anii ’90, interpretate de o trupă care a făcut mai mult decât oricare alții pentru a duce în lume „dulcele grai românesc”. Piesa Dragostea din tei a avut – cel puțin în spațiul european – un impact deosebit de puternic. Apreciez că niciun act diplomatic nu putea să aibă un asemenea impact, nu numai estetic, ci și emoțional.

Mă întreb… Oare ce a determinat miile și miile de oameni din Piața Universității să trăiască, la cote deosebit de înalte, stările emoționale generate de (re)ascultarea unor melodii arhicunoscute? Nu mă încumet decât să subliniez ceea ce poate să constituie un izvor al bucuriei „de masă”: conștiința apartenenței la comunitatea noastră națională, regăsirea identității. Nu vreau să subapreciez calitatea de excepție a hit-ului și a interpretării (în această privință, dincolo de valoarea vocilor, a contat și contează ceea ce au exprimat chipurile și gesturile interpreților), însă, era atât de evident că bucuria își avea originea în retrăirile de tip identitar, încât orice alte considerații și considerente păleau în fața acestei realități. Este bine că s-a întâmplat așa.

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!