Politețe și rigoare
Numărul 7, 27 feb. - 5 mar. 2018 » La început a fost cuvântul...
Mai mulți cititori ne-au solicitat să precizăm împrejurările în care, atât prin formule scrise pe hârtie (cereri, memorii, declarații, referințe etc.), cât și prin e-mail-uri, se recurge la majuscule atunci când se menționează funcția persoanei căreia ne adresăm. Răspundem cu plăcere, considerând că avem de-a face cu o temă cu adevărat importantă.
De regulă, cu literă mică (minusculă) se scriu funcțiile și posturile ocupate de diverse persoane, indiferent de ceea ce numim „rangul” lor. În această categorie se includ funcții și/sau demnități precum „președinte”, „director”, „deputat”, „parlamentar”, „ministru”, „primar”, „secretar general”. Cu toate acestea, mai ales în acte oficiale, pe lângă normele ortografice (care, după cum bine se știe, sunt obligatorii), intervin reguli de politețe, de respect, perfect legitime și ele.
- denumirile cu un singur cuvânt ale compartimentelor din instituții sau ale organelor de conducere: „Pe ușa din stânga scrie Decanat, iar pe cea din dreapta Director”;
- funcția celui căruia i se adresează o cerere, o scrisoare oficială etc.: Domnule Director, Domnule Decan, Domnule Președinte, Domnule Ministru;
- numai primul cuvânt din denumirile compartimentelor din instituții sau ale unor organe de conducere care sunt alcătuite din mai multe cuvinte: Catedra de biologie, Adunarea generală a Academiei, Comisia de autoevaluare, Secția de limba română.
În aceeași ordine de idei, au apărut și continuă să persiste controverse în cazul menționării anumitor funcții și demnități care implică folosirea de cuvinte compuse, legate între ele prin cratimă, atunci când intervin declinările. Cum ne adresăm, de pildă, „prim-ministrului” sau „primului-ministru”? În orice context, rămâne fixă doar prima parte a adresării sau a menționării persoanei respective. Chiar dacă „sună” oarecum ciudat, se spune „prim-ministrului” sau „viceprim-ministrului”. Când nu se scrie cu cratimă, formula corectă este, de exemplu, „directorului adjunct”, „secretarului de stat” ori „secretarului general”.
Pentru că ne referim la funcții, prezintă interes și modul în care se scriu denumirile diverselor instituții conduse de persoane cu „rangurile” amintite. Toate denumirile respectivelor instituții, indiferent de numărul cuvintelor din care sunt alcătuite, se scriu cu majuscule: „Avocatul Poporului”, „Administrația Prezidențială”, „Ministerul Finanțelor Publice”, „Camera Deputaților”. În schimb, când este vorba despre structuri instituționalizate, precum Catedra de contabilitate, Adunarea generală a Academiei, Comisia de atestare etc., formula corectă este cea la care am recurs: numai primul cuvânt din denumirea compartimentelor de instituții se scrie cu majusculă.
Sunt reguli care – cum s-a văzut – admit unele derogări deoarece niciodată politețea nu a venit în „conflict” nici măcar cu norme atât de severe cum sunt cele care implică o comunicare în scris bazată pe norme obligatorii. Este bine de știut. (T.B.)
(Copyright foto: perhapzzz / 123RF Stock Photo)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou