Premise și concluzii
Numărul 45-46, 28 nov. - 11 dec. 2017 » La început a fost cuvântul...
Într-o analiză pe tema unui studiu economic, analiză publicată de o revistă cu apariție săptămânală, se menționa: „Autorul își încheie lucrarea cu concluzii care reprezintă rezultanta studiului pe care l-a efectuat”. Păi, ce altceva înseamnă „concluzii” decât desprinderea de idei directoare, de formulări sintetice din analizele derulate de autor? În mod normal (spunem așa, deoarece există, din păcate, excepții), orice „concluzie” se cuvine să se bazeze pe argumente, pe demonstrații factuale, pe legături logice etc., elemente componente ale oricărui punct de vedere demn de a fi luat în considerare.
Și acum, alte câteva exemple. Aproape zilnic, la multe posturi de radio și de televiziune, se recurge, de către diverși prezentatori și invitați, la formula „plecând de la premisa...”. Or, ce înseamnă „premisă”, cuvânt scris, așa cum se mai întâmplă, „premiză”? Înainte de toate, înseamnă „punct de plecare”. Credem că pleonasmul este evident. Chiar dacă luăm în considerare alte sinonime, cum sunt „idee de bază”, „condiție esențială”, „fundament al acțiunii” etc., tot la formule cu iz pleonastic ajungem.
Alteori, frazele care conțin erori în legătură cu „premisele” și „concluziile” sunt ceva mai complicate. Bunăoară, să reținem această formulă: „Este o soluție care finalizează, în concluzii clare, întregul proces care a avut ca premisă ideea de bază potrivit căreia un punct de pornire greșit nu poate duce decât la decizii lipsite de fundamentare”.
Se pot emite numeroase considerente de ordin gramatical, stilistic și logic în legătură cu fraza extrasă dintr-o analiză publicată de o revistă săptămânală. Ne vom rezuma, însă, la câteva. În primul rând, orice „soluție” reprezintă o rezultantă „finală” a unui proces de gândire, ceea ce îi conferă, din start, un caracter „concluziv”. Prin urmare, constituie un anumit „punct terminus” într-un act decizional. Apoi, dacă se vorbește despre „ideea de bază” apare cert că – în cazul dat – avem de-a face cu o „premisă”. Cât despre raportul dintre „premisă” și „concluzie” este, de asemenea, evident că există o condiționare reciprocă în funcție de valabilitatea opțiunilor pe întregul flux „decizional”. Totodată, nu putem să nu remarcăm stufoșenia frazei, repetarea unor cuvinte în condițiile în care ideea se putea exprima direct și simplu: „la premise greșite, concluzii pe măsură”. În consecință, suntem îndreptățiți să recurgem – și noi – la clasica formulă „concluzivă”: „de ce să fie simplu când se poate și... complicat”? (T.B.)
(Copyright foto: dedivan1923 / 123RF Stock Photo)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou