Raportul asupra stabilității financiare, iunie 2019 (I)

Raportul asupra stabilității financiare, iunie 2019 (I)

Numărul 21, 11-17 iunie 2019  »  Document

Raportul asupra stabilității financiare, ediția iunie 2019, dat publicității de Banca Națională a României, conține numeroase capitole și subcapitole care prezintă interes și pentru comunitatea profesioniștilor contabili din țara noastră. Potrivit BNR, analizele au fost realizate pe baza informațiilor disponibile până la 30 mai 2019. În cele ce urmează vom reda textele care se referă la situația companiilor nefinanciare.

Performanțele economice și financiare ale companiilor nefinanciare

În prima jumătate a anului 2018, performanțele economico-financiare ale companiilor din România au urmat evoluția economiei naționale. Analiza curentă reflectă, însă, situația la nivelul celor mai importante companii din economie [Sectorul companiilor nefinanciare include toate societățile a căror activitate principală constă în producerea de bunuri și servicii nefinanciare. Analiza se referă la firmele care au depus situațiile financiare la Ministerul Finanțelor Publice în iunie 2018, respectiv 188,9 mii firme. Conform reglementărilor în vigoare, doar firmele cu cifra de afaceri mai mare de 220 mii lei la sfârșitul anului precedent au obligativitatea să depună situațiile financiare semestriale. Indicatorii calculați în acest capitol diferă față de raportările din Conturile Naționale Financiare (conform SEC 2010) din următoarele cauze: (i) diferențelor de clasificare a firmelor, SEC 2010 luând în considerare gradul de control al statului asupra entității respective și (ii) diferențelor în evaluarea anumitor instrumente de datorie (la valoare de piață sau valoare bilanțieră). Aceste firme sunt mai performante comparativ cu ansamblul companiilor nefinanciare, majoritatea microîntreprinderilor nefiind supuse acestei raportări]. Astfel, dinamica profitului net (+13,4%), cât și cea a valorii adăugate brute generate de aceste firme (+11,5%) au fost superioare creșterii economice consemnate pentru prima jumătate a anului anterior, în timp ce indicatorii de rentabilitate a capitalurilor și a activelor nu au înregistrat modificări semnificative. În cazul ROE (rentabilitatea financiară – n.r.), avansul a fost de 0,5 puncte procentuale până la 17,1%, în timp ce ROA (rentabilitatea activelor – n.r.) a atins nivelul de 6,9% (comparativ cu 6,5% în luna iunie 2017).

Evoluția pozitivă a indicatorilor de profitabilitate nu s-a reflectat, însă, și într-o creștere importantă a investițiilor, avansul activelor sectorului fiind determinat în special de dinamica activelor circulante și doar într-o mică măsură de cea a activelor imobilizate.

Eficiența utilizării capitalului de lucru s-a deteriorat în condițiile în care ameliorarea marginală a termenului de recuperare a creanțelor nu a putut contrabalansa ritmul mai alert de reducere a perioadei de plată a furnizorilor, respectiv menținerea relativ constantă a duratei de procesare a stocurilor. Evoluția necesită o monitorizare atentă din partea companiilor a indicatorilor de lichiditate, în vederea evitării unor provocări din perspectiva capacității de onorare la termen a obligațiilor asumate. Lichiditatea generală a companiilor a consemnat o îmbunătățire (de la 103,8% la finalul lunii iunie 2017, la 107,9%), în timp ce indicatorii care nu iau în considerare valoarea stocurilor (lichiditatea imediată și lichiditatea la vedere – n.r.) s-au menținut relativ constanți.

Activitatea de investiții a companiilor nefinanciare din România are spațiu important de îmbunătățire, menținându-se relativ scăzută comparativ cu media la nivel european, în pofida unor condiții favorabile de finanțare, a unor rezultate financiare pozitive, precum și a unor nevoi ridicate de convergență. Rata de creștere a investițiilor a rămas negativă în perioada ulterioară crizei financiare, reintrând în teritoriu pozitiv în anul 2017. Cu toate acestea, ponderea companiilor care realizează investiții se menține la un nivel relativ scăzut, doar 25% dintre firme având astfel de activități, față de 43% în perioada premergătoare crizei financiare. În plus, conform unui studiu realizat de Banca Europeană de Investiții, România se află printre statele cu cel mai mic nivel de intensitate al cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la nivel european. În structură, doar 6% din sumele investite sunt îndreptate către active necorporale, în timp ce 86% din investiții au ca scop înzestrarea cu active corporale. Gradul de concentrare este relativ ridicat, primele 100 de companii realizând o treime din totalul investițiilor. O precondiție necesară pentru a susține o activitate de investiții sustenabilă o reprezintă sănătatea financiară a companiilor, în contextul în care principalele obstacole pe care le întâmpină firmele în accesarea finanțării sunt gradul ridicat de îndatorare și nivelul neadecvat al capitalului.

Îmbunătățirea profitabilității firmelor a contribuit și la o ameliorare a capitalizării acestora. Pe fondul unui avans mai rapid al capitalurilor față de datorii, gradul de îndatorare a înregistrat o diminuare ușoară (1,49 în luna iunie 2018, respectiv 1,54 în luna iunie 2017). Datoriile firmelor, în iunie 2018, au depășit, pentru prima dată în ultimii 7 ani, nivelul consemnat în iunie 2010, înregistrând o majorare în termeni anuali de 6%. În structură, se remarcă o creștere comparativ cu anul anterior atât a datoriilor pe termen scurt, cât și a celor pe termen lung.

În acest context, principalele tendințe care se conturează din structura pasivului firmelor la jumătatea anului 2018, pentru firmele analizate, sunt de majorare a capitalurilor, de diminuare ușoară a expunerii valutare externe pe termen mediu și lung, precum și a datoriilor față de acționari. În plus, ponderea în total pasiv a datoriilor către partenerii comerciali, stat și entitățile afiliate s-a majorat. Datoriile comerciale se mențin în continuare principala sursă de finanțare a companiilor nefinanciare (19,5% din total pasiv), reprezentând cea mai accesibilă formă de împrumut de care dispun acestea, în timp ce creditarea de la băncile autohtone și de la IFN reprezintă o sursă secundară (8,7%). Mai mult, companiile nefinanciare apelează într-o proporție importantă din pasiv la credite obținute de la instituții financiare externe. Din punct de vedere sectorial, companiile care activează în agricultură apelează într-o mai mare măsură la împrumuturi de la instituțiile de credit autohtone (15,4% din total pasiv), la polul opus aflându-se companiile din sectoarele servicii și utilități, ale căror credite interne reprezintă 6,8% din total pasiv.

Datoria financiară externă a firmelor, deși în scădere în ultima perioadă, se menține la un nivel important (8,7 miliarde euro, reducere de 21% în termeni anuali). Volumul acesteia reprezintă 37% din creditele acordate de băncile autohtone, respectiv 4,3% din PIB-ul României. O valoare ridicată a îndatorării externe a firmelor este asociată cu serie de riscuri cum ar fi cel valutar sau de refinanțare. Totodată, există posibilitatea unei alocări ineficiente a resurselor financiare către sectoare mai puțin productive. În acest context, Banca Națională a României monitorizează atent îndatorarea companiilor nefinanciare de la instituții de credit nerezidente și are în vedere implementarea unor măsuri care să stimuleze transferul acestor credite către sistemul financiar autohton.

O proporție semnificativă din finanțările externe este reprezentată de împrumuturile pe termen mediu și lung (85%). Mai mult de jumătate din această datorie este acordată de către instituțiile de credit nerezidente (4,3 miliarde euro la decembrie 2018), fiind deținută de un număr de 340 de companii. Din punct de vedere al domeniului de activitate, peste jumătate din aceste împrumuturi sunt contractate de către sectorul imobiliar. Gradul de concentrare este unul ridicat, având în vedere că primele 50 de companii, după volum, accesează două treimi din aceste credite. Aproximativ o treime din numărul companiilor care se îndatorează la bănci din străinătate pe termen mediu și lung au acces la finanțare și pe piața locală, având credite în sold de la bănci în valoare de 1,9 miliarde euro (comparativ cu 1,6 miliarde de euro credite contractate de la bănci nerezidente).

Intensificarea activității firmelor din ultimii ani a avut un corespondent și în evoluția cheltuielilor companiilor nefinanciare, cel mai ridicat ritm de creștere fiind consemnat în dreptul cheltuielilor cu mărfurile. Structura cheltuielilor nu a suferit însă modificări substanțiale, cele mai importante componente fiind reprezentate în continuare de cheltuielile cu mărfurile, de cele pentru materii prime și materiale, de cele aferente personalului și de alte cheltuieli de exploatare.

Față de aceeași perioadă a anului trecut, cheltuielile au înregistrat majorări pe toate palierele, remarcându-se în special cheltuielile cu materii prime și materiale, dar și cele cu personalul (13,6%, respectiv 12,7%), urmare a majorării inflației și gradului ridicat de tensionare de pe piața muncii. În acest context, creșterea costurilor cu forța de muncă și a celor de producție se mențin în topul celor mai presante probleme ale companiilor nefinanciare din România. Conform celui mai recent sondaj privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare, aceste costuri, precum și disponibilitatea forței de muncă bine pregătită sunt considerate constrângeri în dezvoltarea activității firmei de 43%, respectiv 42% dintre firme.

În structură, comparația companiilor care la iunie 2018 aveau împrumuturi contractate relativ la cele care nu dețineau credite la momentul respectiv indică evoluții mixte. Deși, din punct de vedere al eficienței utilizării capitalurilor sau al activelor, firmele fără credite au performat mai bine față de contrapartida lor, analiza relevă că îmbunătățirea situației capitalizării firmelor românești, aspectul pentru care BNR a pledat în ultimii ani, poate conduce la creșterea nivelului intermedierii financiare a sectorului real. Firmele cu credite au în medie un capital de 2 ori mai mare decât firmele care nu aveau împrumuturi contractate la iunie 2018. De asemenea, categoria companiilor cu credite are o capacitate mai bună de plată a datoriilor comerciale și pot crea, astfel, mai puține distorsiuni în economie. Firmele cu credite își plătesc furnizorii într-un interval mai redus de timp (110 de zile, comparativ cu 151 zile în cazul celeilalte categorii). Concluzia acestei succinte comparații este că relația de cauzalitate între firme și credite nu este neapărat în sensul că deținerea de credite reprezintă cheia unui parcurs economic pozitiv și a unei situații financiare robuste, ci se configurează mai degrabă în sens invers, și anume că asigurarea prin eforturi și resurse proprii a unei situații financiare bune poate obține accesul la finanțare bancară care să conducă la dezvoltarea afacerii și, implicit, a economiei reale.

După proveniența capitalurilor, evoluțiile scot în evidență caracteristici diferite. Firmele cu capital autohton au arătat o capacitate mai ridicată în a își valorifica capitalurile sau activele, însă companiile cu capital străin, raportat la numărul mult mai redus al acestora, au fost mai performante prin profitul realizat sau valoarea adăugată brută generată. Deși raportul dintre datorii și capitaluri este superior în cazul firmelor cu capital autohton, acestea din urmă dețin o capacitate mai ridicată de a își acoperi cheltuielile cu dobânzile din profituri. Valorile lichidității generale pentru cele două categorii de firme sunt apropiate, însă companiile cu capital majoritar românesc au întârzieri mai mari la achitarea obligațiilor de plată față de furnizori. Relativ la sectorul privat, întreprinderile de stat sunt caracterizate de (i) un nivel mai redus al îndatorării, (ii) o rentabilitate a capitalurilor mai scăzută, (iii) o valoare a lichidității generale semnificativ mai mică, în contextul unui termen mai ridicat de recuperare a creanțelor.

Disciplina financiară a sectorului companiilor nefinanciare

Creditele neperformante în raport cu instituțiile bancare

Tendința de îmbunătățire a calității portofoliului de credite acordat sectorului companiilor nefinanciare a continuat să se manifeste, dar într-un ritm mai redus comparativ cu anul anterior. Evoluția a fost determinată în egală măsură de diminuarea împrumuturilor cu restanțe de peste 90 de zile și a celor clasificate ca fiind în improbabilitate de plată, această dinamică fiind amplificată și de reluarea creditării bancare a firmelor. Pentru perioada următoare, riscul de credit la nivelul portofoliului corporativ este estimat să crească în contextul evoluțiilor recente și anticipate ale cadrului macroeconomic.

Analiza probabilității de nerambursare indică o deteriorare a capacității de plată a sectorului companiilor nefinanciare într-un interval de un an de zile. Valoarea ratei de nerambursare este prognozată să crească la 4,5% la martie 2020 de la 2,9% la martie 2019, în condițiile unor evoluții ale cadrului macroeconomic conform așteptărilor. Conform unei analize de testare la stres, în cazul unui scenariu macroeconomic advers care ar presupune o contracție a activității economice, corelată cu o depreciere moderată a cursului de schimb, rata de nerambursare ar putea ajunge la 6,4%. Aceste aspecte denotă necesitatea unei monitorizări atente a riscurilor dinspre sectorul companiilor, mai ales în condițiile în care dinamizarea activității de creditare pe acest segment s-a realizat și pe componenta în valută.

În ceea ce privește calitatea portofoliului de credite aflat în bilanțul instituțiilor de credit, rata de neperformanță a continuat să se reducă în intervalul T1/2018 – T1/2019, ajungând la 8,4%, de la 11,9%. Ajustarea ratei a fost mai pronunțată în cazul împrumuturilor în valută comparativ cu cele în lei. Mai mult, portofoliul creditelor în lei a înregistrat creșteri sporadice ale ratei de neperformanță, acest lucru datorându-se parțial și evoluțiilor recente ale costurilor de finanțare.

Comparativ cu anul precedent, calitatea creditelor s-a îmbunătățit generalizat pentru toate categoriile de firme după mărime și după sectorul de activitate. Microîntreprinderile, care aveau, în martie 2018, cea mai ridicată rată de neperformață a creditelor, au înregistrat, în decurs de un an, cea mai mare scădere. După sectorul de activitate, cele mai mari ajustări au fost în cazul sectoarelor agricultură, pe de o parte, și imobiliar și construcții, pe de altă parte. Cu toate acestea, acest ultim sector continuă să dețină cele mai mari valori ale ratei de neperformanță la martie 2019.

Din punct de vedere al probabilității de nerambursare, toate sectoarele prezintă o perspectivă de înrăutățire pentru anul 2019, cea mai accentuată fiind în cazul companiilor care activează în comerț. Similar cu estimările precedente, firmele din sectorul imobiliar și construcții și microîntreprinderile sunt cele mai vulnerabile, având cele mai mari valori estimate ale probabilității de nerambursare. De asemenea, firmele cu datorie externă au o capacitate redusă de gestionare a unei eventuale evoluții economice adverse, indicatorul expunere valutară raportată la capitalul propriu înregistrând valori de peste 70%. Spre deosebire de acestea, companiile cu credite în valută de la instituțiile financiare autohtone au o situație mai bună, deținând rezerve de capital mai mari.

Disciplina la plată în economie

Disciplina la plată în economie are un rol important asupra stabilității financiare. Deteriorarea acesteia poate afecta sistemul financiar, nu doar prin canalul expunerilor directe, ci și prin propagarea pe lanțul de ofertă a problemelor financiare (companiile care derulează afaceri cu firme cu o disciplină laxă la plată pot întâmpina la rândul lor dificultăți privind plata datoriilor față de creditorii financiari). Ajustarea cadrului legislativ și instituțional în vederea întăririi disciplinei la plată în economie reprezintă una din prioritățile României în contextul procesului de adoptare a monedei unice europene, conform Planului național de adoptare a monedei euro.

Firmele cu o disciplină mai laxă la plată în economie sunt responsabile de o parte importantă a creditelor neperformante aflate în portofoliile băncilor. În luna iunie 2018, firmele cu restanțe față de creditorii nefinanciari dețineau 40% din creditele acordate și 47% din creditele neperformante. Majoritatea acestor credite sunt deținute de companii care au înregistrat restanțe în mai mulți ani la rând (90%).

Evoluțiile înregistrate în primele șase luni din anul 2018 indică o îmbunătățire a disciplinei la plată în cazul sectorului privat și o ușoară deteriorare în cazul companiilor de stat. Sectorul privat a continuat tendința observată în ultimii ani de reducere a volumului datoriilor restante față de partenerii de afaceri, creditori nefinanciari și bugetul de stat (42,8 miliarde lei, în S1 2018, în scădere cu 11% față de aceeași perioadă a anului 2017). Analiza la nivelul sectorului privat arată că această evoluție este generalizată indiferent de mărimea firmei sau sectorul de activitate, cu excepția agriculturii.

Similar evoluției observate în cazul restanțelor nefinanciare, incidentele de plată majore s-au redus (la 1,14 miliarde lei, cu aproximativ o treime). În plus, ponderea companiilor cu capitaluri proprii sub limita reglementată s-a diminuat atât în cazul raportărilor la final de an (de la 43,6% în anul 2016 la 40,2% în anul 2017), cât și în cazul celor semestriale (de la 23,6% la sfârșitul lunii iunie 2017 la 21,8% în luna iunie 2018).

Fenomenul insolvenței s-a menținut pe o tendință descendentă în perioada analizată. La sfârșitul lunii februarie 2019, numărul de firme aflate în insolvență a ajuns la 38 715 firme (Grafic 2.9). Reducerea semnificativă a decalajului dintre numărul de intrări și cel de ieșiri din procedura insolvenței arată o normalizare a fenomenului după modificările aduse cadrului acesteia din ultimii ani (de la -3.500 de firme anual în perioada 2005-2016 la aproximativ -350 în perioada martie 2018 – februarie 2019).

Mai mult, insolvența a scăzut ca importanță în rândul problemelor cu care se confruntă companiile din România. Astfel, insolvența este identificată ca o problemă presantă de un număr tot mai mic de companii (10% în septembrie 2018, comparativ cu 11,4% în septembrie 2017 sau 15% în septembrie 2016).

Cu toate acestea, cadrul insolvenței prezintă o serie de deficiențe care afectează eficiența și capacitatea acestui mecanism de soluționare a firmelor neviabile din economie. Conform Băncii Mondiale, România se află pe locul 52 în lume în ceea ce privește insolvența persoanelor juridice. Durata foarte mare a procedurii (3,3 ani, conform Băncii Mondiale), în condițiile în care aceasta este folosită în special pentru ieșirea de pe piață a firmelor neviabile (numărul de reorganizări inițiate de către firmele aflate în insolvență este foarte mic), face ca acest proces să aibă o eficiență scăzută (rata de recuperare a activelor firmelor intrate în insolvență este de doar 35,6%, conform Băncii Mondiale).

Mai mult, firmele aflate în insolvență dețin o parte importantă a creditelor neperformante din bilanțul instituțiilor de credit (42%, februarie 2019). Continuarea eforturilor de îmbunătățire a cadrului legal privind procedura insolvenței ar putea ajuta firmele în gestionarea unor condiții economice mai puțin favorabile și ar înlesni procesul de ieșire a firmelor neviabile cu efecte negative mai reduse asupra partenerilor comerciali și a altor actori din economie. (Sursa: BNR)

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.