Raportul asupra stabilității financiare, iunie 2019 (II)

Raportul asupra stabilității financiare, iunie 2019 (II)

Numărul 22, 18-24 iunie 2019  »  Document

În numărul precedent, am publicat capitolul din Raportul asupra stabilității financiare, ediția iunie 2019, elaborat de Banca Națională a României (BNR), referitor la situația companiilor nefinanciare. În cele ce urmează, vom reda ample extrase din capitolul care analizează situația financiară a populației.

Poziția bilanțieră a populației și comportamentul de economisire  

Avuția netă a populației și poziția de creditor net

Situația bilanțieră a populației a continuat evoluția pozitivă în perioada parcursă de la ultimul Raport. Averea netă a populației s-a majorat în anul 2018, apropriindu-se de valoarea maximă înregistrată în anul 2008, după o creștere de 9,7% în ultimul trimestru al anului 2018 raportat la aceeași perioadă a anului precedent. Evoluția a fost determinată într-o proporție ridicată de creșterea activelor imobiliare coroborată, într-o măsură mai redusă, cu cea a activelor financiare.

Cu toate că România înregistrează cea mai ridicată rată a deținerii de imobile din Uniunea Europeană, persistă un grad crescut al inegalității de avuție, cele mai bogate 10% dintre gospodării deținând aproximativ 60% din avuție. Astfel, există posibilitatea ca nivelul inegalității să se majoreze, în condițiile în care de creșterea valorii activelor nefinanciare va beneficia doar o parte restrânsă a populației. Se remarcă în continuare preferința populației pentru investițiile sigure în depozite și numerar (circa 40% din total activ în decembrie 2018). O serie de inegalități persistă și la nivelul economisirii bancare: aproximativ 78% dintre deponenți dețin depozite până în 5000 lei, în timp ce 71% din valoarea depozitelor e deținută de doar circa 5% dintre deponenți.

Investițiile populației în titluri de stat s-au majorat semnificativ la finalul anului 2018 (+45%, comparativ cu luna decembrie 2017), pe fondul inițierii programului Tezaur de către Ministerul Finanțelor Publice ce permite populației subscrierea directă pentru titluri de stat cu scadențe între unu și cinci ani. Acestea reprezintă, însă, o proporție scăzută în total activ (1,4%, decembrie 2018).

Sectorul populației și-a consolidat poziția de creditor net față de sectorul bancar în primul trimestru al anului 2019. Pe fondul unui ritm de creștere mai accelerat al împrumuturilor față de cel al depozitelor, poziția de creditor net în moneda națională a scăzut în primele luni ale anului 2019. În contrast, poziția netă în valută a continuat să se îmbunătățească, fiind de circa 1,7 ori mai mare decât cea din aceeași perioadă a anului 2018.

Datoria populației

Îndatorarea sectorului populației a continuat să avanseze în primul trimestru al anului 2019, atingând valoarea de 151,7 miliarde lei, cu 6,6% mai mare comparativ cu nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului precedent. Creșterea creditului ipotecar, factorul principal ce a susținut creșterea îndatorării, fiind susținut într-o măsură mai mică de creditul de consum.

Ponderea datoriei totale în PIB s-a redus marginal, în contextul unui ritm de creștere mai accentuat al economiei relativ la avansul creditării. Decalajul de intermediere financiară rămâne semnificativ față de zona euro, România înregistrând în continuare cel mai scăzut nivel al indicatorului din Uniunea Europeană. Raportul dintre datorii și venitul disponibil brut a continuat să se îmbunătățească pe fondul dinamicilor salariale pozitive. Cu toate acestea, persistă discrepanțe semnificative, persoanele cu venituri reduse înregistrând un grad de îndatorare semnificativ mai ridicat față de cei cu venituri peste salariul mediu, în special pentru creditele ipotecare. Gradul de intermediere financiară trebuie să crească într-o manieră sustenabilă, prin îmbunătățirea accesului la servicii bancare al populației rurale și prin creșterea educației financiare a populației.

Creditul nou acordat sectorului populației și-a încetinit ritmul de creștere față de Raportul anterior, înregistrând o rată anuală de 4% în luna martie 2019. După segmentul de creditare, se remarcă tendința ascendentă a împrumuturilor de consum, cu precădere a celui negarantat. În urma maximului istoric înregistrat în cursul anului 2018, creditul ipotecar nou a înregistrat o ușoară scădere în luna martie 2019 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2018 în baza reducerii numărului de contracte noi (-10%), această diminuare fiind parțial contrabalansată de majorarea valorii mediane a creditului (+8%).

Instituțiile de credit au înăsprit standardele de creditare la începutul anului 2019, în condițiile intrării în vigoare a noilor reglementări privind gradul de îndatorare, stabilite de Banca Națională a României în vederea protejării debitorilor, cu precădere a celor cu venituri reduse, prin consolidarea capacității de plată în situația manifestării unor condiții adverse. Temperarea creșterii creditului nou a fost determinată și de evoluția cererii din partea populației. În primul trimestru din 2019, cererea a crescut marginal în cazul împrumuturilor pentru achiziția de locuințe și terenuri și a scăzut semnificativ în ceea ce privește creditele de consum acordate gospodăriilor. Pentru trimestrul următor, băncile estimează o creștere marginală a cererii de împrumuturi pentru locuințe și o diminuare moderată în cazul creditelor de consum.

Dinamica recentă a împrumuturilor bancare acordate populației este în linie cu așteptările BNR de la momentul implementării modificărilor condițiilor de creditare, existând premisele creșterii îndatorării populației în continuare, însă într-o manieră mai sustenabilă. Prin stipularea de facilități pentru debitorii cu o bonitate ridicată sau care achiziționează un prim imobil cu destinație locativă, noua reglementare asigură un grad important de flexibilitate pentru instituțiile de credit în a oferi consumatorilor produse bancare potrivite pentru nevoile acestora, fără o diminuare excesivă a accesului la creditare.

În urma intrării în vigoare a plafonării gradului de îndatorare începând din 1 ianuarie 2019, gradul de îndatorare median, exprimat ca raportul al serviciului datoriei în venitul net (debt service to income-DSTI), raportat de către bănci pentru creditele noi acordate în perioada ianuarie – martie 2019 a fost de 37%, în scădere cu 8 puncte procentuale față de creditele acordate în cursul anului 2018, indicând semnale inițiale pozitive privind eficiența măsurii.

În structură, 17% din creditele de consum acordate în perioada ianuarie – martie 2019 înregistrează un DSTI de peste 40%, comparativ cu 60% din creditele de consum acordate în cursul anului 2018. Pentru segmentul ipotecar, circa 36% din creditele acordate în perioada ianuarie – martie 2019 au avut DSTI de peste 45%, față de o proporție de 55% din împrumuturile ipotecare acordate în cursul anului 2018. În cazul acestei categorii, însă, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: (i) acordarea unor împrumuturi a căror analiză a fost inițiată înainte de intrarea în vigoarea a reglementării, (ii) o pondere de 15% din fluxul de credite este exceptată de la aplicarea limitei de îndatorare, dar și faptul că (iii) gradul maxim de îndatorare se majorează cu 5 puncte procentuale pentru creditele aferente achiziționării primei locuințe ce urmează a fi ocupată de debitor.

Expunerea populației la riscul de rată a dobânzii a continuat tendința de ușoară atenuare, prin orientarea debitorilor și către împrumuturi cu dobândă fixă. Pe fondul evoluției ascendente a costurilor de finanțare, atât creditele de consum, cât și cele ipotecare nou acordate cu dobândă variabilă s-au redus treptat. Astfel, ponderea creditelor ipotecare noi acordate cu dobândă fixă a crescut de la 9,8% în luna februarie 2018 la 25,3% în luna februarie 2019, în timp ce în cazul împrumuturilor de consum, ponderea celor cu dobândă fixă a ajuns la aproximativ 80%. De asemenea, expunerea persoanelor fizice la riscul de curs de schimb s-a diminuat, în principal pe fondul acordării de împrumuturi noi preponderent în monedă națională, dar și al refinanțărilor creditelor în valută și al rambursării împrumuturilor existente în portofoliu denominate în alte monede. Creditul nou bancar a fost acordat în proporție de 99% în monedă națională, fapt ce contribuie, pe de o parte, la reducerea riscului valutar pentru populație și, pe de altă parte, la o transmisie mai adecvată a politicilor monetare și macroprudențiale ale BNR.

Un alt element de avut în vedere în perioada următoare este reprezentat de introducerea indicelui de referință pentru creditele acordate consumatorilor (IRCC), în urma adoptării Ordonanței de urgență nr. 19/201961. Conform metodologiei de calcul, IRCC se calculează ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice ale tranzacțiilor interbancare din trimestrul de referință, iar rata de dobândă zilnică a tranzacțiilor interbancare reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacțiilor de pe piața monetară interbancară. Deși prima valoare publicată a IRCC este mai redusă decât cea a ROBOR, este necesar un comportament prudent al debitorilor în contractarea creditelor cu dobândă variabilă, riscul de majorare a acesteia pe perioada contractuală menținându-se, mai ales în cazul creditelor ipotecare, care parcurg mai multe cicluri economice.

Inegalitatea veniturilor și accesul la credit

Unul dintre obiectivele politicii macroprudențiale este de a asigura o creștere sustenabilă a creditării, menținând buna funcționare a sistemului financiar, respectiv alocarea în mod eficient a resurselor financiare în economie. Acordarea de împrumuturi în condiții de eligibilitate laxe poate conduce la creșterea accesului la finanțare pentru persoanele cu venituri reduse, ceea ce poate contribui la majorarea veniturilor disponibile pe termen scurt și la diminuarea inegalității, dar și la supra-îndatorarea acestora cu consecințe negative pe termen lung.

Veniturile persoanelor cele mai vulnerabile înregistrează cea mai ridicată volatilitate, acestea crescând semnificativ în perioada de expansiune a ciclului economic, pe fondul creșterilor salariale și ale locurilor de muncă disponibile. Cu toate acestea, în perioadele de recesiune, aceste persoane sunt și cele mai vulnerabile la disponibilizări și diminuări salariale, conducând la o diminuare a capacității de rambursare a datoriilor. Drehmann et al, 2017 arată că, deși creditarea populației nu are un efect negativ pe termen scurt asupra creșterii economice, pe termen lung poate duce la o încetinire a creșterii economice dacă împrumuturile nu sunt acordate pe baze sustenabile. În plus, creșterea excesivă a creditului este unul dintre cei mai des nominalizați factori determinanți în studiile privind crizele financiare.

Deși consecințele pe termen scurt ale implementării politicilor macroprudențiale ce vizează cererea de credite sunt de natură să reducă accesul la finanțare pentru anumite categorii de debitori, efectele pe termen mai îndelungat pot fi superioare unor astfel de costuri. Astfel, impunerea unei limite privind avansul solicitat la acordarea creditului (loan-to-value - LTV) conduce la îngreunarea accesului la finanțare pentru debitori, aceștia necesitând o perioadă mai îndelungată pentru economisirea avansului sau achiziționarea unui imobil la un preț mai scăzut. Richter et al, 2018 demonstrează că impunerea unei limite de LTV este un instrument eficient pentru temperarea creșterii excesive a îndatorării și prevenirea formării de bule speculative pe piața imobiliară. De asemenea, creșterea avansului minim necesar duce la scăderea ratei de neperformanță pentru creditele ipotecare. În plus, prin introducerea unei cerințe privind un avans minim, cumpărătorul are un nivel de avuție suficient pentru a absorbi eventuale scăderi ale prețurilor imobiliare, scăzând probabilitatea de a vinde imobilul la un preț de lichidare (fire-sale) dacă avuția netă devine negativă, cu efecte benefice asupra reducerii posibilității de adâncire într-o măsură și mai mare a inegalităților.

Măsurile de limitare a gradului de îndatorare raportat la venituri (debt-service-to-income - DSTI) au de asemenea un impact inițial de reducere al accesului la creditare și, implicit, afectează inegalitatea de venituri. Cu toate acestea, creșterea serviciului datoriei pentru populație are un efect negativ asupra creșterii economice și mărește probabilitatea apariției unei crize bancare în următorii 3 ani, indicatorul DSTI servind drept indicator de semnal pentru crizele bancare. În plus, creșterea serviciului datoriei duce la diminuarea consumului pentru gospodăriilor din cvintilele superioare ale distribuției de venituri, având implicații negative la nivelul întregii economii. La nivel de debitor, DSTI are un impact non-linear asupra probabilității de nerambursare, acesta devenind pozitiv și semnificativ peste nivelul de 50% pentru creditele ipotecare, respectiv 30% pentru creditele de consum. Astfel prin contractarea unui împrumut la un grad de îndatorare prudențial se asigură capacitatea de rambursare a debitorului chiar și în cazul unor șocuri negative asupra veniturilor sale sau a serviciului datoriei și se reduce probabilitatea de a intra în neplată. Prin diminuarea amplitudinii ciclului financiar ca urmare a reducerii potențialului de îndatorare, se înregistrează efecte pozitive asupra activității reale ale economiei, diminuând probabilitatea apariției unei recesiuni sau a perioadelor de creștere exuberantă, ducând la o creștere sustenabilă a veniturilor și a oportunităților de angajare.

Istoric, condițiile de creditarea ale băncilor s-au dovedit a fi pro-ciclice, fiind relaxate excesiv în momentul expansiunii economice și restrânse în momentul recesiunii. Prin impunerea unor reglementări ce plafonează gradul de îndatorare al debitorilor și impun un avans minim se asigură menținerea unor condiții de creditare adecvate de-a lungul întregului ciclu financiar, împiedicând îndatorarea excesivă în perioadele de creștere economică, respectiv diminuarea accesului la creditare în cele de recesiune. Astfel, prin menținerea unui nivel de capitalizare adecvat, băncile au capacitatea de a absorbi pierderile în momentul încetinirii activității economice și nu sunt constrânse de capital pentru acordarea de împrumuturi noi, ceea ce duce la scurtarea perioadelor de recesiune și susține reluarea activității economice.

Capacitatea populației de onorare a serviciului datoriei

Evoluția descendentă a ratei de neperformanță a creditelor acordate populației a continuat, fiind susținută pe de o parte de dinamica pozitivă a veniturilor salariale, și pe de altă parte de continuarea scăderii expunerilor neperformante denominate în valută. Astfel, rata creditelor neperformante aferente sectorului populației s-a redus cu 0,8 puncte procentuale în perioada martie 2018 - martie 2019, ajungând la valoarea de 4,5%. Din punct de vedere al tipului de produs, cea mai mare scădere a fost înregistrată pentru creditul de consum, urmată de împrumuturile destinate achiziției de locuințe și expunerile aferente cardurilor de credit și overdraft-urilor.

Rolul cesiunilor de credit și-a diminuat influența în diminuarea creditelor neperformante în urma limitării la 30% a deductibilității fiscale a cheltuielilor aferente creditelor neperformante pe care băncile le vând părților terțe începând din ianuarie 2018. Astfel, aportul creditelor cesionate la reducerea ratei de neperformanță pe segmentul împrumuturilor de consum în perioada martie 2018 – martie 2019 a fost de -1 punct procentual, iar în cazul creditelor ipotecare, acestea nu avut niciun impact. Volumele creditelor neperformante nete de cesiuni denominate în valută și-au continuat contribuția pozitivă la diminuarea ratei de neperformanță, atât pentru creditele de consum cât și pentru cele ipotecare.

Cu toate acestea, expunerile neperformante denominate în lei au crescut în termeni absoluți cu 3,7% în perioada aprilie 2018 – martie 2019, cel mai puternic efect fiind resimțit pentru creditul de consum negarantat, în timp ce în cazul creditului ipotecar acestea s-au menținut relativ constante, iar cele aferente creditului de consum garantat s-au diminuat. Astfel, impactul expunerilor neperformante nete de cesiuni denominate în lei a dus la majorarea ratei de neperformanță cu 1,1 puncte procentuale pentru creditele de consum, neavând însă un efect pentru creditele ipotecare.

Scăderea disciplinei la plată pentru creditele de consum, în special cele negarantate, este un semnal de avertizare timpurie a deteriorării capacității de plată a populației. Aceste presiuni sunt așteptate să se accentueze în cazul temperării evoluțiilor favorabile din piața muncii, ducând la diminuarea calității portofoliilor instituțiilor de credit. În final, creșterea robustă a soldului creditelor în lei a dus la diminuarea ratei de neperformanță prin efectul de bază atât pentru creditul de consum, cât și pentru creditele ipotecare.

Rata anuală de nerambursare a înregistrat o îmbunătățire marginală în perioada martie 2018 – martie 2019, atât pentru creditele ipotecare, cât și pentru cele de consum în contextul îmbunătățirii în ansamblu a situației financiare a debitorilor. Cu toate acestea, se preconizează o deteriorare a probabilității de nerambursare pentru următoarele 12 luni, atât pentru creditul ipotecar (+0,35 puncte procentuale), cât și pentru cele de consum (+0,75 puncte procentuale).

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.