Regimul microîntreprinderilor conform noului Cod fiscal

Regimul microîntreprinderilor conform noului Cod fiscal

Numărul 7, 10-16 mai 2016  »  Expertiza și auditul afacerilor

Nicu Popa, drd., expert contabil
București

ABSTRACT

Micro Entities’ Regime According to the New Fiscal Code

Beginning with 1 January 2016, the taxation rules applicable to micro entities are the object of Title III (previously Title IV1) of the Fiscal Code approved by the Law no. 227/2015. The Methodological pronouncements for the application of the Fiscal Code approved by the Government Decision no. 1/2016 also contain a number of provisions.

This article brings to your attention the main changes regarding the taxation of micro entity revenue.

Key terms: micro entity, tax rates, tax basis, dividends tax

Începând cu data de 1 ianuarie 2016, regulile fiscale aplicabile microîntreprinderilor fac obiectul titlului III (anterior titlul IV1) din Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 227/2015. O serie de precizări se regăsesc și în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.

În continuare vom supune atenției cele mai importante modificări privind impunerea veniturilor microîntreprinderilor.

Condițiile de încadrare obligatorie a unei societăți ca plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor se referă la următoarele aspecte:
  • a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfășurarea următoarelor activități:
    • – în domeniul bancar;
    • – în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii;
    • – în domeniul jocurilor de noroc;
    • – de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale;

Observație:

Remarcăm în noul Cod fiscal introducerea în categoriile exceptate a unei noi categorii de activități, de natura celor de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.

  • a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
  • a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;

Observație:

Remarcăm majorarea plafonului de la 65.000 euro la 100.000 euro și precizarea referitoare la cursul de schimb utilizat în vederea obținerii echivalentului în lei.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, pentru încadrarea în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor în anul 2016, încadrarea în nivelul veniturilor realizate de 100.000 euro se verifică pe baza veniturilor care constituie baza impozabilă realizate la data de 31 decembrie 2015.
  • capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
  • nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.
Începând cu data de 1 ianuarie 2016, cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt următoarele:
  • 1% pentru microîntreprinderile care au peste doi salariați inclusiv;
  • 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
  • 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
A fost introdusă și o facilitate, respectiv aplicarea cotei de 1% pentru persoanele juridice române nou-înființate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
  • au cel puțin un salariat;
  • sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni;
  • acționarii/asociații lor nu au deținut titluri de participare la alte persoane juridice.

Cota de 1% se aplică doar în primele 24 de luni de la înființare, până la sfârșitul trimestrului în care se încheie această perioadă.

Atenție!

Pentru aplicarea acestei facilități este necesară respectarea unor condiții suplimentare în cadrul unei perioade de 48 de luni. Astfel, microîntreprinderea nu trebuie să se afle în următoarele situații:
  • lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
  • dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
  • inactivitate temporară, potrivit legii;
  • declararea pe propria răspundere a nedesfășurării de activități la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
  • majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acționari/asociați;
  • acționarii/asociații săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deținute.

➔ Precizări referitoare la condiția legată de salariat

Condiția se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.

Salariatul este persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care:
  • au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
  • au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

În cazul în care persoana juridică română nou-înființată nu mai are niciun salariat în primele 24 de luni, aceasta trebuie să aplice cotele standard începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea.

Pentru microîntreprinderile care au un salariat, respectiv doi salariați și care aplică cotele de impozitare reduse, al căror raport de muncă încetează, condiția referitoare la numărul de salariați se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați noi salariați.

Atenție!

Noii salariați trebuie angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau cu contract individual de muncă pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni.

În cazul în care în cursul anului fiscal se modifică numărul de salariați, cotele de impozitare se aplică în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii.

De exemplu, în lunile ianuarie și februarie o microîntreprindere a avut doi salariați, motiv pentru care cota de impunere aplicabilă este de 1%. La începutul lunii martie, un angajat a încetat raportul de muncă cu societatea.

Dacă până la sfârșitul lunii martie se angajează o altă persoană, cota de impunere de 1% se menține.

În cazul în care la sfârșitul lunii martie există un singur angajat, cota de impunere va fi de 2%.

➔ Ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor în cursul anului

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare dintre aceste limite.

Observație:

Remarcăm modificarea modului de calcul al impozitului pe profit în condițiile schimbării sistemului de impunere. Până în anul 2015, impozitul pe profit se calcula luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Din anul 2016, calculul se face luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul în care societatea a ieșit din sistem.

În ceea ce privește baza de impozitare, începând cu data de 1 ianuarie 2016 au fost eliminate o serie de venituri, respectiv:
  • veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
  • despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
  • veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

În plus, eliminarea veniturilor din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare se referă doar la cele care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

Pe de altă parte, au fost incluse în baza de impozitare următoarele:
  • rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv;
  • rezervele reprezentând facilități fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal vin cu explicații suplimentare referitoare la elementele care nu se includ în baza impozabilă de către microîntreprinderile care își încetează existența și care au fost anterior plătitoare de impozit pe profit, respectiv:
  • rezervele constituite din profitul net;
  • rezervele constituite din diferențe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize;
  • sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit sau ale unor scutiri de impozit, repartizate ca rezerve, potrivit legii, care au fost constituite în perioada în care au fost plătitoare de impozit pe profit.

Observație:

Noul Cod fiscal face precizarea că pentru încadrarea în condițiile privind nivelul veniturilor prevăzute la calculul plafonului se vor lua în considerare aceleași venituri care constituie baza impozabilă.

➔ Termene de declarare valabile de la 1 ianuarie 2016

Aplicarea sistemului de impunere pe veniturile
microîntreprinderilor de către persoanele
juridice române plătitoare de impozit pe profit
✔ 31 martie inclusiv a anului pentru care
se plătește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Ieșirea din sistemul de impunere pe veniturile
microîntreprinderilor
✔ 31 martie inclusiv a anului fiscal următor
Comunicarea aplicării regimului
microîntreprinderilor de către persoanele
nou-înființate în cursul anului
✔ 30 de zile de la înființare

➔ Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale

Noul Cod fiscal a introdus reguli privind:
  • persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, în cursul aceluiași an în care a început lichidarea și care au obligația să depună declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și să plătească impozitul aferent până la data depunerii situațiilor financiare la organul fiscal competent;
  • persoanele juridice care în cursul anului fiscal se dizolvă fără lichidare și care au obligația să depună declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și să plătească impozitul până la închiderea perioadei impozabile.

➔ Prevederi fiscale referitoare la amortizare și impozitul pe dividende

În ceea ce privește declararea, reținerea și plata impozitului pe dividendele plătite către o persoană juridică română, microîntreprinderile sunt obligate să aplice prevederile art. 43 al titlului II – Impozitul pe profit din Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 227/2015. Selectăm și prezentăm în continuare câteva informații:

☑ Plătitorul dividendelor către o persoană juridică română are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende prin aplicarea unei cote de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit.

☑ Impozitul pe dividende se declară și se plătește la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plătește dividendul.

☑ Prin excepție, în cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plătește, după caz, până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat, următor anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale.

☑ Nu se reține impozit pe dividende în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă persoana juridică română care le primește îndeplinește următoarele condiții:
  • deține, la data plății dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice;
  • perioada de deținere este de un an împlinit până la data plății acestora inclusiv.

BIBLIOGRAFIE
  1. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/13.01.2016, cu modificările ulterioare.
  2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.