Regula și excepția
Numărul 26-27, 10-23 iulie 2018 » La început a fost cuvântul...
La o dezbatere televizată, unul dintre participanți a afirmat, între altele: „Din fericire, sunt puține excepții în cazul abaterilor de la aceste prevederi legale”. Pentru ceea ce constituie tema acestor însemnări nu prezintă importanță prevederile legale la care s-a referit vorbitorul respectiv. În schimb, formula „puține excepții” face obiectul rubricii de față. Ea este eronată întrucât tocmai numărul mic de cazuri – indiferent la ce proces sau fenomen ne referim – reprezintă însăși definiția „excepției”. Dacă am avea de-a face cu un număr mare de cazuri, tot indiferent de domeniu, nu ar mai fi, la mijloc, nicio „excepție”.
În aceeași ordine de idei, merită să consemnăm și o frază dintr-o analiză publicată de un săptămânal cu profil economic: „Opiniile în această materie sunt, evident, fără excepție, doar apanajul protagoniștilor principali la aceste dezbateri publice”. Aici ne confruntăm cu un cumul de exprimări – să le spunem – neinspirate. Însăși noțiunea de „apanaj” indică o „excepție” deoarece vizează o stare de fapt, o situație care nu este comună, general valabilă. Acel „doar” confirmă faptul că nu toată lumea se bucură de același… „apanaj”. Apoi, dacă se desfășoară dezbateri publice și există unii participanți care dețin amintitul „apanaj”, evident, există „excepții” în condițiile în care auditoriul este mai larg (din moment ce se vorbește despre „protagoniști”). În fine, noțiunea de „protagonist” desemnează tocmai un participant „principal”, așa că pleonasmul este comis într-o formulă din domeniul… evidenței.
Mai întâlnim și exprimări de genul celei auzite la un post de radio: „Recursivitatea fenomenului atestă faptul că avem de-a face cu o regulă generală”. Sigur, termenul de „recursivitate” se înscrie în categoria celor mai puțin utilizați, dar dacă dorim să ne îmbogățim limbajul este nevoie și de noțiuni de acest fel. Numai că „recursivitatea” privește un fenomen și/sau un proces care poate fi repetat de foarte multe ori; prin urmare, are premisele necesare pentru a se constitui chiar într-o „regulă”. Și formularea citată prezintă, deci, „imperfecțiuni” evidente. Ceea ce nu este recomandabil într-o exprimare elevată. Adică, nu e „în bună regulă”. (T.B.)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou