Suferința gradelor de comparație
Numărul 22, 18-24 iunie 2019 » La început a fost cuvântul...
În pofida unor evidențe, atât în scris, cât și în discuții obișnuite, erori de genul celor semnalate se repetă cu o mare frecvență, ceea ce impune un sever autocontrol (în cazul în care avem de-a face doar cu neglijențe în materie de exprimare). Nu ne propunem o inventariere a superlativelor care sunt însoțite de alte cuvinte, ci doar să semnalăm câteva derapaje care readuc în atenție tema proprietății termenilor.
De la texte pe teme internaționale precum „summitul a reprezentat reuniunea la cel mai înalt nivel” („summit” înseamnă tocmai „reuniune la cel mai înalt nivel”) până la banalul cotidian reflectat de formule gen „cel mai colosal preț” (peste „colosal” nu se poate situa ceva sau cineva), ni se înfățișează nenumărate exemple care impun o atenție deosebită atunci când avem de-a face cu superlative.
Dacă ne referim la noțiuni utilizate deseori și în materie de economie, observăm că „optim”, „maxim”, „minim” nu pot fi însoțite de niciun cuvânt care indică un grad de comparație. Este, de pildă, incorect să zici „mai optim” sau „cel mai maxim nivel”, după cum termenii „complet”, „întreg”, „perfect” exclud totdeauna gradele de comparație. În consecință, când vrem să ne exprimăm „perfect” nu ne trebuie (ci, dimpotrivă, este contraindicat) cuvinte în plus dacă recurgem la superlative. Superlativul îi este suficient… lui însuși. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou
Corul Madrigal. Concerte ale valorilor muzicale la superlativ
Expozițiile, gazde primitoare pentru arte și profesii
Voluntariatul, act de voință în sprijinul culturii și artei