Într-o informație de presă, comentându-se unele date statistice, s-a afirmat că „slăbirea ritmului activității este atestată și de scăderea numărului de contracte neexecutate de la 50 la 46 la sută”. La o privire, chiar în „fugă”, apare limpede că, în condițiile în care scade numărul de contracte „neexecutate”, ritmul activității nu a slăbit, ci – dimpotrivă – a crescut.
Institutul Național de Statistică (INS) a informat că, la sfârșitul lunii mai a.c., existau 4.846.000 de angajați. Poate că acest număr nu spune prea multe. De aceea, se impune a preciza că este vorba despre un nivel-record în ultimele două decenii. Fie și numai acest fapt este suficient pentru a ne îndemna să examinăm, din mai multe perspective, asemenea date de cel mai larg interes.
Nu este dificil de constatat că s-a readus în atenția publică, inclusiv în presă, cu o frecvență deosebită, substantivul „afaceri” (bunăoară, discuția referitoare la „impozitul pe cifra de afaceri”). Astfel, au apărut și tot felul de formulări care, în bună măsură, reprezintă abateri de la normele lingvistice și logice.
Pentru titlul însemnărilor de față am ales celebrul vers din opera, nu mai puțin celebră, a lui George Topârceanu, dintr-un motiv lesne de imaginat: când se desfășoară, în spațiul public, mai ales în anumite segmente ale presei, print și audiovizuale (în care își găsesc nejustificat locul și abordări neprofesioniste), „lungi prilejuri de vorbe și de ipoteze”, este reconfortant să găsești abordări lucide, raționale asupra unor teme de cel mai larg interes și pentru profesioniștii contabili.
Dacă exprimarea „la liber” (adică fără textul aferent) mai admite unele neglijențe în materie de „stil”, exigențele sunt incomparabil mai mari atunci când avem de-a face cu formulări scrise, indiferent dacă utilizăm stiloul, creionul, pixul ori calculatorul. Mai ales în unele publicații online, găsim texte care merită să fie consemnate cu semnul minus.
Dacă în luna mai a.c. datele statistice provizorii (1) referitoare la evoluția produsului intern brut pe primul trimestru au provocat o surpriză de proporții, acum, în iulie, comunicatul Institutului Național de Statistică (INS) pe aceeași temă – este vorba despre o „treaptă” superioară de analiză și sinteză sub forma datelor provizorii (2) – a fost primit de majoritatea analiștilor cu un calm desăvârșit. Sporul de PIB de 5,7% în intervalul ianuarie-martie 2017 – cel mai înalt din UE – contestat la început (sub efectul amintitei surprize) nu mai constituie în prezent obiect de controversă.
Uneori, recursul la cuvintele „aproximativ” și/sau „circa” ori „cca” este marcat de derapaje lingvistice și logice. Astfel, într-un comentariu pe teme economice, apărut într-un cotidian bucureștean la 20 iunie a.c., se afirma că „analiza de specialitate a aproximat vag perspectivele firmei X”. Aici avem de-a face cu un pleonasm pur: „aproximativ” este echivalent cu „ceva vag”.
Toate datele statistice disponibile în acest moment anticipează că, în primul semestru al anului în curs, investițiile înregistrează unul dintre cele mai modeste ritmuri de creștere din întreaga perioadă post-criză. Am mai avut prilejul să tratăm acest subiect, a cărui importanță nu este negată de nimeni. De ce, totuși, revirimentul atât de necesar se lasă așteptat de mult timp?
Întâmplarea a făcut ca în ziua de 6 iunie a.c., atât în presa print, cât și în cea audiovizuală, să se concentreze exemple suficiente pentru a aborda în acest spațiu modul inadecvat în care se utilizează, uneori, cuvintele menționate în titlul însemnărilor de față. Înainte de toate, a reținut atenția afirmația dintr-un cotidian bucureștean care informa că „ponderea în PIB o reprezintă consumul”.
Dacă la 16 mai a.c., comunicatul „semnal” al Institutului Național de Statistică (INS) referitor la creșterea PIB în primul trimestru din anul în curs a oferit o mare surpriză, concretizările conținute în noul comunicat, cel din 7 iunie, au prilejuit analiștilor identificarea multor argumente importante privind veridicitatea unor prognoze, considerate, inițial, „prea optimiste”.
Pe prima pagină a unui cotidian bucureștean a atras atenția un titlu care anunța: „Performanțe modeste la ultimul concurs...”. Nu interesează, potrivit profilului rubricii de față, despre ce concurs a fost vorba, deoarece tema noastră o constituie, de obicei, respectarea proprietății termenilor. „Performanța” indică, totdeauna, rezultate deosebite, chiar de excepție, cum sunt, bunăoară, recordurile, în cele mai diverse domenii.
În ultimele zile au avut loc mai multe manifestări publice dedicate activității bancare, una dintre ideile centrale ale intervențiilor în temă fiind necesitatea accelerării procesului de finanțare a firmelor, de asigurare a unor condiții mai favorabile de susținere a economiei reale. Un loc de seamă în seria respectivelor manifestări l-a avut Forumul Pieței Financiare, organizat de Asociația Română a Băncilor (ARB).
Nimic mai firesc decât preocuparea evidentă a presei tipărite și audiovizuale de a trata sistematic teme referitoare la implicațiile, la exigențele societății informaționale. Din păcate, unele texte (ca să nu spunem multe) sunt viciate de nerespectarea unor reguli (nu prea complicate) din sferele lingvisticii și logicii. Precizăm că exemplele sunt „culese” din publicații și emisiuni consemnate în ziua de 7 mai a.c.
Evenimente recente au readus în prim-plan fapte și date dintre cele mai concludente privind bilanțul deceniului de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Acest bilanț a coincis și coincide cu momente – nu ezit să le numesc – cruciale din existența Uniunii Europene însăși. După șocul Brexit, o undă de optimism a fost oferită de rezultatele alegerilor prezidențiale din Franța.
În mass-media din 3 mai a.c. a atras atenția – printre altele – frecvența deosebită a familiei de cuvinte care se „trage” din substantivul „prioritate”. Nimic neobișnuit până aici dacă avem în vedere preocupările cvasigenerale pentru identificarea, în toate domeniile de activitate, a obiectivelor de primă importanță.
S-au publicat rezultatele anchetei de conjunctură pe care Institutul Național de Statistică (INS) le aduce la cunoștința celor interesați, lună de lună, în vederea informării populației, în primul rând a persoanelor implicate în procesul decizional la nivel de firmă. De ce la „nivel de firmă”? Pentru că este vorba despre măsurarea percepției managerilor referitoare la evoluțiile economico-sociale pe următorul trimestru.
În politica noastră monetară avem în vedere și contextul extern – cel regional și cel internaţional. Mi se pare foarte important să consolidăm ceea ce este pozitiv în economie și să operăm ajustări acolo unde este necesar pentru a corecta dezechilibrele cum ar fi cele din domeniile fiscal și de cont curent, însă să facem acest lucru lin, nu brutal.
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR
Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puţin. Aristotel
În completarea pleiadei de autori celebri în sfera paradoxurilor, selectăm, pentru numărul de faţă, contribuţiile de prim ordin ale lui Thomas Hardy (1840-1928). Astfel, referindu-se la performanţa în profesie, el afirma: „Dacă vrei să afli o cale spre mai bine, este nevoie să privești îndelung tot ceea ce este mai rău”. Sfatul său indica și „răbdarea” ca antidot la ascensiuni nemeritate în carieră, definind-o drept „îmbinarea de curaj moral cu sfiala fizică”. În ceea ce privește componenta ideatică a relaţiilor interumane, remarca: „E necesar să ai o porţie dublă de spirit când te afli în mijlocul celor lipsiţi total de el”, dar atrăgea, până la urmă, atenţia că „ideile false sunt respinse printr-o argumentare corectă, dar nu sunt alungate definitiv decât prin idei juste. Dacă nu le înlocuiești, ele mai pot reveni”.
Cinematograf în Grădina Botanică
Pavilionul României la EXPO Astana 2017 – anticipare a includerii țării noastre în „noul drum al mătăsii”
Teatrul de stradă și spectacolul străzii
Lunga vară fierbinte din învățământ
A 60-a aniversare a Muzeului Național al Literaturii Române. Mii de elevi sub „vraja” unor creații nemuritoare
Ziua Europeană a Parcurilor Naționale