Turațiile „motoarelor” economiei românești și percepția lor externă

Turațiile „motoarelor” economiei românești și percepția lor externă

Numărul 13-14, 11-24 aprilie 2017  »  Comentariul ediției

Teodor Brateș

Publicarea celei de-a doua variante a datelor provizorii referitoare la dinamica produsului intern brut în 2016 a fost urmată de o serie de analize care prezintă cel mai mare interes și pentru profesioniștii contabili. Se știe că, la interval de un trimestru, datele care privesc creșterea economică sunt reexaminate în funcție de sporirea volumului de informații. Respectivele date se numesc „provizorii” tocmai din pricina faptului că estimările de etapă nu conțin decât o parte dintre informațiile necesare în procesul definitivării rezultatelor, operațiune care, de regulă, se desfășoară de-a lungul a doi ani. Profesioniștii contabili știu prea bine că îmbogățirea „în trepte” a informației economico-financiare reprezintă o cerință de ordin obiectiv și, prin urmare, analiza capătă tot mai multă consistență cu cât fenomenele și procesele supuse examinării și evaluării sunt aprofundate prin informații cât mai bogate.

Astfel de remarci s-au impus și se impun deoarece se mai manifestă, în rândurile nespecialiștilor, nedumeriri, neclarități, în legătură cu metodologiile utilizate în vederea obținerii datelor statistice oficiale care vizează evoluția produsului intern brut. Este de reținut că, față de prima variantă a „datelor provizorii”, în cea de-a doua, publicată la 7 aprilie a.c., nu au intervenit modificări de substanță. Sunt unele mici adăugiri ori scăderi care nu schimbă, însă, tabloul general. Acest fapt merită să fie consemnat întrucât indică și gradul de profesionalism al respectivelor statistici, bazate – cum, de asemenea, bine se știe – și pe informațiile pertinente, relevante furnizate de profesioniștii contabili.

Publicăm în numărul de față elementele principale conținute de comunicatul INS, astfel încât cititorii noștri au posibilitatea să le cunoască în detaliu. Ceea ce, însă, merită să fie comentat, fie și numai pe scurt, vizează cel puțin două teme, care au făcut și fac obiectul unor controverse.

Prima temă privește contribuțiile ramurilor la resursele produsului intern brut. La o creștere de 4,8% în serie brută se detașează volumul valorii adăugate din sfera comerțului, incluzându-se aici elementele componente – comerțul cu amănuntul, cel cu ridicata, comerțul cu autovehicule, activitatea din sectorul hoteluri și restaurante. La cele 4,8 procente de creștere, contribuția comerțului (în sensul precizat) a fost de 1,9%. Urmează ramurile informații și comunicații, cu 0,7%, și industria, cu 0,4%. Nu mă refer la celelalte ramuri, deoarece au contribuții mult mai mici, dar ele contează, desigur, deoarece ne ajută să vedem în detaliu din ce este alcătuit totalul. Faptul că agricultura și construcțiile „au bătut pasul pe loc” și că nu au avut nicio contribuție la creșterea PIB (a nu se confunda cu valoarea adăugată totală) reprezintă un semnal important care impune analize serioase. Nu poate fi ignorat factorul meteorologic în cazul ambelor ramuri, însă există numeroase elemente de politici publice care pot și trebuie să determine contracararea unor factori negativi, inclusiv de risc. Dacă, bunăoară, vom corobora elementele conținute în capitolul resurse cu cele din capitolul utilizări, vom constata că la indicatorul formarea brută de capital fix (respectiv, investiții) se înregistrează un anumit recul, ceea ce are și va avea, cu siguranță, efecte negative și în ceea ce privește evoluția PIB în acest an.

În legătură cu cea de-a doua temă supusă atenției cititorilor, trebuie precizat că, prin datele INS, se oferă răspunsuri concludente la unele controverse care au însoțit aproape întreaga perioadă a tranziției spre economia de piață. Mă refer la locul și rolul industriei în formarea și creșterea produsului intern brut. Tot la capitolul resurse este de reținut că ponderea industriei în PIB este de 23,1%, această ramură deținând primul loc în tabelul aferent. Cu titlu de exemplu, este de reamintit că media pe UE privind ponderea industriei în PIB este în jur de 15 procente. Prin urmare, se impune o abordare nuanțată a conceptelor de dezindustrializare și de industrializare a României nu într-o viziune abstractă, ci în nemijlocit raport cu caracteristicile lumii moderne. Sigur, tema este complexă, uneori cu accente dureroase, însă a nu ține seama de ponderea amintită, recurgând la impresii, la supralicitarea emoțiilor, nu este un mod științific de abordare. Tratez acest aspect, acum, exclusiv din perspectiva unei pledoarii pentru abordări științifice atunci când ne referim la importanța factorilor de creștere a economiei românești.

Și pentru a ne da seama mai bine de gradul înalt de utilitate a unei tratări realiste a datelor statistice oficiale, merită să reflectăm și asupra faptului că principalele trei agenții internaționale de rating au menținut pentru România calificativele de recomandare pentru investiții. Avem de-a face cu un semnal de receptare corectă a caracterului sănătos al creșterii economiei românești, ceea ce este, neîndoios, încurajator în eforturile menite să dezvolte și să aprofundeze procesele pozitive care au determinat rezultatele evocate, precum și percepția lor internațională de bun augur.

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!