Arta oratoriei
Numărul 11, 7-13 iunie 2016 » La început a fost cuvântul...
Recent, la o manifestare publică, gazda a anunțat: „Urmează o scurtă alocuțiune a autorului…”. Nu contează nici numele gazdei și nici al autorului, deoarece scopul rubricii de față este acela de a evita greșelile de exprimare și nu incriminarea celor care le comit. Așadar, sintagma „scurtă alocuțiune” reprezintă un pleonasm 100% din moment ce însuși termenul „alocuțiune” indică o cuvântare, un discurs care se caracterizează prin concizie.
Am mai auzit, la o reuniune care se dorea a fi chiar un exemplu de abordare științifică a unei teme importante legate de priceperea de a comunica: „Exercițiul de oratorie de care am beneficiat ar fi fost pilduitor dacă nu ar fi căzut în retorică, într-o predică și discurs redundant”. S-o luăm metodic: „retorica” nu reprezintă un demers reprobabil, ci exact arta de a vorbi frumos. Prin urmare, reproșul nu era justificat. Apoi, fiind vorba despre… vorbire, observăm interferența, tot cu iz pleonastic, între „oratorie”, „retorică” și „predică”. În sfârșit, „redundanța”, adică un plus de informație față de ceea ce se consideră a fi necesar, nu constituie, totdeauna, un păcat. Dimpotrivă, deseori, ajută la o mai bună înțelegere a mesajului.
În aceeași sferă a comunicării publice se înscriu și alte exemple. Astfel, într-o publicație de prestigiu, ne-a fost dat să citim: „Opiniile exprimate de X conțin multe judecăți de valoare și aprecieri interesante, care se constituie în puncte de vedere coerente”. Or, cuvântul „opinie” include atât „judecăți de valoare” și „aprecieri”, cât și… „puncte de vedere”. În acest fel, autorul a reușit o adevărată performanță: trei sinonime într-o singură frază.
Și pentru că am pomenit, în sens ironic, cuvântul „performanță”, mai rețin atenția cu o frază dintr-un alt discurs, unul televizionistic, din timpul campaniei electorale încheiate temporar duminica precedentă (spun temporar deoarece ne aflăm, de pe acum, în plină campanie electorală mascată pentru alegerile parlamentare). Iată fraza cu pricina: „Candidatul nostru este performer deoarece a obținut multe rezultate bune, iar performanța sa îl recomandă ca cel mai bun”. În afară de exprimarea nu tocmai elegantă („ca cel”), trebuie remarcat că – și în acest caz – s-au cam aglomerat pleonasmele. Bunăoară, a fi „performant” fără „rezultate bune” este un non-sens. Din păcate, exemplele date atestă – a câta oară? – că, pentru numeroși „oratori”, vorbirea corectă tinde să devină excepția, când s-ar cuveni să fie regula. (T.B.)
Ediția aniversară a Târgului „Gaudeamus”, o memorabilă întâlnire între oferta și cererea de carte
Sub egida UNESCO, valorile culturii românești se bucură în lume de o tot mai largă recunoaștere
Capodopere ale lui Picasso și Dali strălucesc pe firmamentul cultural românesc
Radiodifuziunea Română la a 95-a aniversare; un serviciu public pentru milioane de ascultători
Un Barometru „oglindă” al dinamicii consumului cultural
Bani pentru cultură, generatori de valoare adăugată la scară locală și națională
Săptămâna Teatrului Tânăr, o probă de „anduranță” a tradiției și inovației artistice
KINOdiseea de la București, o „călătorie” fascinantă în lumea filmului