Eforturile de a-i convinge pe navetiști să renunțe la mașină în favoarea unor moduri de transport durabile sunt adesea insuficiente, mai ales la nivel local, adică acolo unde mobilitatea urbană este gestionată în principal, este concluzia unui nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), citat de Agerpres.

Cea mai mare parte a populației UE trăiește în zone urbane, care atrag locuri de muncă și activitate economică. Reversul medaliei: un trafic intens de navetă și poluare. UE promovează mobilitatea urbană durabilă prin legislație, ghiduri și finanțare. Trebuie să se facă însă mai mult pentru a răspunde nevoilor navetiștilor și pentru a atinge obiectivele de mediu, atrag atenția auditorii.

Responsabilitatea pentru politica în domeniul transporturilor revine în primul rând statelor membre. UE a pus la bătaie aproximativ 60 de miliarde de euro în perioada 2014-2027 și a depus eforturi susținute pentru încuraja mobilitatea durabilă în rândul navetiștilor, ca o alternativă viabilă la mașinile personale. Mai precis, UE a susținut investiții în trenuri regionale mai bune, în extinderea rețelelor de tramvai și a pistelor între suburbii și centrele metropolitane, precum și investiții în centre multimodale care să asigure conexiuni fluide între diferitele moduri de transport. Vârful de lance al strategiei UE sunt planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD), obligatorii din 2024 în 431 de orașe europene. Auditorii au scos la iveală diverse lacune în PMUD-urile evaluate, care le reduc eficacitatea față de potențialul lor real.

„Mulți cetățeni ai UE utilizează autoturisme în zonele urbane în fiecare zi, adesea pentru că nu există alternative atractive de mobilitate. Deși UE și-a consolidat politica de mobilitate durabilă, eforturile la nivel local sunt esențiale pentru ca situația să se îmbunătățească. Numai atunci putem spera la mai puține ambuteiaje, la un aer mai curat și la o calitate a vieții mai bună”, a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membru al Curții responsabil de acest audit.

Auditorii au subliniat că, deși legislația a fost întărită, aceasta nu obligă statele membre să se asigure că planurile de mobilitate urbană durabilă respectă orientările relevante ale UE. De exemplu, UE recomandă ca planificarea mobilității urbane să fie corelată cu amenajarea teritoriului - adică cu modul în care este organizat spațiul din jurul nostru, de la locuințe și locuri de muncă la drumuri, parcări și zone verzi - astfel încât dezvoltarea urbană și mobilitatea să meargă mână în mână și să influențeze felul în care oamenii se deplasează între suburbii și orașe. Pe deasupra, niciun succes nu e posibil fără finanțare adecvată. Or, majoritatea planurilor nu arătau negru pe alb dacă există bani pentru investițiile planificate. Analiza planurilor de mobilitate din șase zone urbane (Budapesta, Katowice, Lisabona, Praga, Sevilla și Lille) a revelat că acestea se opresc, de regulă, la limitele administrative ale orașelor, în loc să reflecte fluxurile de navetiști, lăsând astfel neacoperită o parte uneori substanțială a acestor fluxuri. Un audit din 2020 privind mobilitatea urbană durabilă a constatat că numai destinațiile din zonele centrale mici puteau fi atinse mai rapid cu transportul public decât cu autoturismul. De această dată, auditorii au verificat unde se putea ajunge în 45 de minute plecând din anumite zone suburbane de navetă. Concluzia lor? Mașinile puteau acoperi, în general, mult mai multe zone, chiar și la orele de vârf. Auditorii observă, de asemenea, că autoritățile locale s-au axat pe măsuri de promovare a unui transport public mai accesibil și mai durabil, în timp ce inițiativele de descurajare a utilizării autoturismelor - cum ar fi restricționarea accesului lor în anumite zone sau oferirea de stimulente financiare pentru reducerea deplasărilor cu autoturismul - sunt mai puțin frecvente.

Majoritatea proiectelor auditate - de la linii de metrou și de tramvai până la centre multimodale - au produs rezultatele scontate. Înseamnă acest lucru că toate proiectele au făcut mai ușoară viața navetiștilor? Răspunsul este clar nu. În unele cazuri, nevoile reale nu au fost suficient analizate, iar în altele, coordonarea dintre autoritățile învecinate a fost deficitară. Auditorii au identificat mai multe exemple de astfel de deficiențe care împiedică buna utilizare a banilor de la UE, cum ar fi o parcare de tip „park-and-ride” insuficient utilizată și o pistă pentru biciclete care se oprea brusc la limitele orașului.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)