Preocupările firești legate de creșterea competitivității produselor se reflectă și în frecvența cu care se apelează la noțiunea de „brand”. Cuvântul s-a încetățenit într-o măsură considerabilă în limba română. Cu toate acestea, mai întâlnim formulări care se cer „amendate”. De pildă, într-o publicație săptămânală se putea citi următoarea frază: „Incontestabil, acest brand a devenit un simbol emblematic pentru respectiva firmă”. Să ne reamintim că „brand” înseamnă în limba engleză „marcă”. Or, „marca” însăși este un… „simbol”, adică o modalitate de identificare inclusiv a unui produs. Apoi, una dintre modalitățile de caracterizare a unui produs este chiar „emblema” acestuia. Rezultă, din fraza citată, un triplu pleonasm, deoarece s-a recurs la trei termeni echivalenți: „brand”, „simbol”, „emblemă”.

Ne confruntăm și cu situații în care noțiunea de „brand” este asociată unei operațiuni specifice, „branding”, la rândul ei utilizată tot mai frecvent. Bunăoară, într-o emisiune televizată profilată pe răspândirea de cunoștințe economice s-a spus: „În vederea lansării noului produs, acesta a fost conexat cu simboluri și elemente de identificare menite să-l supună procedeelor de branding”. Ceea ce, în fraza citată, vizează elemente de „identificare” a produsului, inclusiv „conexarea” cu anumite „simboluri”, nu reprezintă altceva decât „branding-ul”. În același timp, nu putem să omitem faptul că „branding-ul” este un… „procedeu”. Prin urmare, în exemplul dat, avem de-a face cu patru formulări pleonastice: „branding”, „procedeu”, „simbol”, „elemente de identificare”.

Semnalând astfel de derapaje, relevăm implicit și sensul metaforic al cuvântului pe care l-am ales ca temă a acestor însemnări: cine ține la propriul prestigiu veghează neîntrerupt și la asigurarea acurateței exprimării, fie în scris, fie verbal. Adică, ține la prestigiul propriului „brand”. (T.B.)