Emily Dickinson – Poeta și florile din viața ei
Numărul 10, 31 mai - 6 iunie 2016 » Axa timpului
O știre apărută în New York Times vorbește despre recrearea grădinii lui Emily Dickinson, Amherst. Istoricii au descoperit așezarea conservatoare și plantația de pomi fructiferi ai familiei ce ar fi crescut în livadă. Se pare că Dickinson se pricepea la grădinărit. Ea era o talentată naturalistă amatoare care se îngrijea cu atenție de studiile ei despre lumea naturală. Articolul din New York Times aprofundează ideea aceasta, spunând că pasiunea i-a influențat puternic poezia.
În cele 1789 de poezii ale sale, Dickinson face referiri la plante de aproximativ 600 de ori și numește mai mult de 80 de tipuri, uneori după gen sau specie. În mai mult de 350 de referiri la flori, trandafirul este cel mai des amintit, însă Dickinson era de asemenea încântată și de plante modeste cum ar fi păpădia, trifoiul sau margareta. Pe aceasta din urmă a folosit-o ca simbol în scrisori și poeme.
Emily Elizabeth Dickinson s-a născut la 10 decembrie 1830 în Amherst, Massachusetts. Familia ei avea rădăcini în New England. Bunicul din partea tatălui, Samuel Dickinson, era cunoscut drept fondatorul Amherst College. Tatăl acesteia a lucrat la Amherst și a servit ca legislator al statului. S-a însurat cu Emily Norcross în 1828 și au avut împreună trei copii.
Emily a fost un învățăcel excelent. A fost educată la Amherst Academy timp de 7 ani și apoi a urmat, timp de un an, seminarul pentru femei Mount Holyoke. Plecarea ei timpurie din academie, în 1848, a stârnit imaginația și a lansat teorii.
Dickinson a început să scrie când era adolescentă. Influențele ei timpurii îi includ pe Leonard Humphrey, directorul academiei, și pe Benjamin Franklin Newton, un prieten de familie care i-a trimis un volum de poezii de Ralph Waldo Emerson. În 1855 Emily s-a aventurat în afara Amherst-ului, ajungând până în Philadelphia, Pennsylvania. Aici s-a împrietenit cu un predicator, Charles Wadsworth, care a devenit un drag corespondent al acesteia.
Cea mai îndrăgită prietenă a sa era Susan Gilbert. În 1856, Gilbert s-a căsătorit cu fratele lui Emily, William. Familia Dickinson trăia într-un conac, cunoscut în Amherst ca Homestead. După căsătorie, William și Susan s-au stabilit pe o proprietate lângă Homestead cunoscută ca Evergreens. Emily și sora sa, Lavinia, au fost îngrijitoarele mamei lor până la moartea acesteia în 1882. Nici Emily și nici sora sa nu s-au măritat și au trăit împreună în Homestead până la moarte.
Izolarea în care a trăit, în ultimii ani de viață ai mamei sale, au trezit multe speculații. Învățații credeau că suferă de agorafobie, depresie sau anxietate din cauza responsabilităților. După mijlocul anilor 1860, Emily ieșea rar din limitele Homestead. De la sfârșitul anilor 1850 și până târziu în anii 1860, Dickinson s-a dedicat scrierilor sale poetice, realizând grupuri mici de versuri cunoscute ca buchete, fără ca vreun membru al familiei să fie la curent cu activitățile sale.
În timpul său liber Emily a studiat botanica și și-a creat un vast ierbar. A întreținut corespondența cu o varietate de contacte. Una dintre prieteniile sale era cu judecătorul Otis Phillips Lord, care se pare că s-a dezvoltat într-o poveste de dragoste până la moartea lui Lord în 1884.
Emily Dickinson a murit având o afecțiune la rinichi la 15 mai 1886, la vârsta de 55 de ani. Casa în care a locuit este azi muzeu. Doar un număr mic al lucrărilor lui Emily au fost publicate până la moartea acesteia. Din păcate, mult din puterea utilizării neobișnuite a sintaxei și a formei s-a pierdut prin modificări. După moartea lui Emily, sora sa, Lavinia a descoperit sute de poezii pe care Dickinson le crease de-a lungul anilor. Primul volum cu aceste lucrări a fost publicat în 1890. O compilație completă, Poeziile lui Emily Dickinson nu s-a publicat până in 1955.
Autoarea este istoric și producător al emisiunii
PE AXA TIMPULUI la RADIO LIGHT
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice
Noaptea Albă a Filmului Românesc a revenit la București, Cluj-Napoca și Timișoara
Festivalul și concursul „George Enescu”, ediția 2024 – încununare a șase decenii de performanțe muzicale
O expoziție inedită despre măiestrie și fantezie în arhitectura interbelică
Cu dronele, la „înălțimea” unui spectacol multimedia: Simfonia Campionilor
Revitalizarea și valorizarea unui tezaur inestimabil: monumentele istorice