Deseori recurgem la precizări de tipul „numai”, „doar”, „exclusiv” pentru a sublinia că, dincolo de o anumită situație, de un anumit fapt, nu mai există variante, alternative. La fel, o utilizare largă au formule de genul „precum”, „între altele”, „de pildă”, „de exemplu”, „bunăoară”, menite să nuanțeze exprimările noastre verbale și/sau scrise.

Dat fiind faptul că prima categorie vizează afirmații care nu mai suportă abordări relativiste, se impune o atenție maximă atunci când o folosim. Astfel, într-o emisiune de televiziune s-a afirmat că „de avantajele măsurii de eliminare a unor taxe beneficiază numai persoanele în cauză”. Or, orice măsură de ordin fiscal are efecte propagate, scopul acesteia constând și în diminuarea birocrației, reducerea costurilor pentru diverse servicii publice și pe alte paliere ale vieții economice și sociale. Un exemplu asemănător am întâlnit în presa tipărită prin afirmația potrivit căreia „diminuarea dificultăților cu care se confruntă unele bănci poate fi doar în profitul unor consultanți”. Evident, acel „doar” este total inadecvat, chiar dacă ar fi să acceptăm că, în momentul de față, s-ar pune măcar ipotetic problema unor mari dificultăți. Ne întrebăm: oare, pentru deponenți, nu este extrem de important „să se diminueze dificultățile cu care se confruntă unele bănci”? Desigur, există și alte categorii de concetățeni pentru care existența băncilor este „o afacere profitabilă” (cei care contractează credite, cei care „profită” de banii cheltuiți prin împrumuturi bancare, bugetul public etc.).

Am inclus, în titlul notelor de față, cuvântul „exclusiv”, deoarece exemplele date (și altele de același gen) nu au un iz de „definitiv”, de „sentință”, care exclud orice adăugire și/sau orice opinie contrară. Nu mai vorbim despre folosirea abuzivă a noțiunii de „exclusivitate”. Cu această etichetă s-au difuzat, de exemplu, informații apărute și chiar comentate anterior în mai multe vehicule media.

În mai toate exemplele, cum s-a văzut, am inclus și al doilea termen, „inclusiv”. Concludent este faptul că, destul de des, îl întâlnim în formulări care încalcă mai ales raportul dintre parte și întreg. Într-o publicație săptămânală am citit că, la o anumită manifestare, „au participat reprezentanții aleși ai municipiilor, orașelor și comunelor, inclusiv primari și consilieri”. Autorul cunoaște alți „reprezentanți aleși ai municipiilor, orașelor și comunelor” în afara „primarilor și consilierilor”? Este, de asemenea, de la sine înțeles că, atunci când, într-o enumerare, recurgem la cuvinte de genul „precum”, „între altele”, nu mai este nevoie de completări cu „etc.”, „ș.a.”, „ș.a.m.d.”. Și pentru că am precizat că „între alte exemple” prezentăm o anumită categorie a erorilor de exprimare, nu mai este nevoie, pentru încheiere, de niciun „etc.”, „ș.a.”, „ș.a.m.d.”. (T.B.)