Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic a fost publicată în Monitorul Oficial

Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic a fost publicată în Monitorul Oficial

Telex » Știri 20 iulie 2020  

Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 18 iulie 2020. După cum am mai informat, actul normativ stabileşte că măsura carantinei persoanelor se instituie pe baza afirmaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau în spaţiul desemnat de autorităţi cu privire la persoanele suspecte a fi infectate sau purtătoare ale unui înalt agent patogen care: a) sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor epidemiologice transmise la nivel naţional, european şi internaţional de către organismele în domeniu; b) au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată a fi infectată de o boală infecto-contagioasă. În situaţia în care persoanele respective refuză măsura carantinării la domiciliu sau la altă locaţie declarată de acestea, precum şi atunci când persoanele în cauză încalcă măsura carantinei pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau organele de control recomandă iar reprezentatul direcţiei de sănătate publică (DSP( decide carantinarea persoanei în spaţiul special desemnat de autorităţi, dacă acestea constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase, cu risc iminent de transmitere comunitară. Decizia va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurăă şi calea legală de atac. Decizia se emite în cel mult 8 ore de la informarea făcută de medic sau de organele de control şi se comunică de îndată persoanei în cauză.

Potrivit prevederilor actului normativ, în scopul prevenirii răspândirii bolii infecto-contagioase, până la comunicarea deciziei direcţiei de sănătate publică prin care se infirmă măsura carantinei recomandate în spaţiul special desemnat de autorităţi sau, după caz, până la comunicarea hotărârii primei instanţe, persoana în cauză nu poate părăsi domiciliul, locaţia declarată pentru carantină, după caz, spaţiul special desemnat de autorităţi, fără încuviinţarea medicului sau reprezentantului DSP. Măsura se instituie pe durata perioadei de incubaţie specifice bolii infecto-contagioase suspicionate şi încetează la expirarea termenului specific perioadei de incubaţie sau antrerior, ca urmare a confirmării persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen cu sau fără semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, fiindu-i aplicabile dispoziţiile privitoare la măsura izolării.

Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive.

Lista bolilor infecto-contagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la o locaţie declarată de acestea sau, după caz, în unităţi sanitare, precum şi lista unităţilor sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infecto-contagioase cu risc iminent de transmitere comunitară şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor, măsura izolării se instituie în raport de lista bolilor infecto-contagioase, cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale: a) măsura să fie dispusă pe durata limitată, în mod nediscriminatoriu şi proporţional cu situaţia de fapt care o determină; b) măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infecto-contagioase, periculoase pentru siguranţa persoanei şi sănătatea publică; c) măsura să fie instituită pe o durată limitată, care protejează interesul public şi să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătăţii publice şi imperativul respectării libertăţii persoanei.

Izolarea se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestui acord atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infecto-contagioase cu risc iminent de transmitere comunitară - într-o unitate sanitară sau după caz într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare stabilite, în scopul efectuării examinărilor clinice paraclinice şi a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore. Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi dacă se menţine riscul transmiterii bolii infecto-contagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare sau, după caz, la domiciliul persoanei. Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane este redus. Dacă persoanele refuză măsura izolării, medicul informează DSP care, în termen de cel mult 2 ore, va emite decizia prin care confirmă sau infirmă măsura, iar persoana în cauză o poate contesta la instanţă. Până la hotărârea primei instanţe de anulare, persoana în cauză nu poate părăsi locaţia unde se află izolată, fără încuviinţarea medicului şi DSP.

Când măsura carantinei sau izolării a fost luată faţă de o persoană în a cărei ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela, părintele sau ocrotitorul legal, personalul legal sau reprezentantul DSP anunţă serviciul public de asistenţă socială în vederea monitorizării acestora şi, dacă se impune, luarea măsurilor legale de ocrotire temporară.

Pentru situaţiile în care există risc iminent, epidemiologic şi biologic ridicat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă sau persoana desemnată de acesta dispune prin ordin măsurile privind carantinarea zonală. Acestea trebuie validate în cel mult 48 de ore de către Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă.

Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) are obligaţia de a comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate şi numărul total de teste pentru cazurile noi şi cazurile retestate raportate separat la nivel naţional şi judeţean, inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate.

Actul normativ reglementează şi procedura contestării măsurilor de carantină şi izolare. Astfel, toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din această lege pot fi atacate de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim în instanţa competentă, cu aţiune în anulare la instanţa de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie, în termen de cinci zile de la publicarea actului în Monitorul Oficial al României şi, respectiv, de la data luării la cunoştinţă a conţinutului actului în cazul nepublicării. De asemenea, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual privind carantinarea sau izolarea poate introduce în termen de cel mult 24 de ore de la data comunicării deciziei DSP acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie este situat spaţiul sau unitatea sanitară, solicitând anularea actului administrativ contestat. Judecarea se face de urgenţă, în cel mult 48 de ore.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)



Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.