Lucrările contabile privind închiderea exercițiului financiar. Cerințe referitoare la elaborarea situațiilor financiare pentru anul 2018

Lucrările contabile privind închiderea exercițiului financiar. Cerințe referitoare la elaborarea situațiilor financiare pentru anul 2018

Numărul 11, 26 mar. - 1 apr. 2019  »  Expertiza și auditul afacerilor

CECCAR

PUBLICITATE
>REZUMAT
Având în vedere încheierea exercițiului financiar 2018, este foarte important să cunoaștem care sunt lucrările pregătitoare întocmirii situațiilor financiare, ce tipuri de operațiuni și înregistrări contabile sunt necesare pentru închiderea exercițiului financiar, ce tipuri de situații financiare trebuie să întocmim în funcție de unele criterii de mărime a entității, dacă avem sau nu obligația să audităm aceste situații, precum și care sunt contravențiile și sancțiunile legate de neîntocmirea, nesemnarea și nedepunerea lor.

Termeni-cheie: situații financiare, operațiuni de regularizare, rezultat fiscal, audit statutar

Clasificare JEL: M41 

Situațiile financiare anuale sunt documente oficiale de prezentare a activității economico-financiare desfășurate de entitate, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații referitoare la activitatea desfășurată.

Conform Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, situațiile financiare anuale se întocmesc de către:

  • societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice;
  • instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial;
  • subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor menționate anterior, cu sediul în România, precum și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate;
  • organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevăzute în legislația pieței de capital, fondurile de pensii facultative, cele administrate privat și alte entități organizate pe baza Codului civil.

Subunitățile deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit Legii nr. 82/1991, fără a întocmi situații financiare anuale pentru propria activitate.

Întocmirea situațiilor financiare este precedată de efectuarea unor lucrări contabile cu caracter preliminar, desfășurate în următoarea succesiune:

  • stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;
  • inventarierea generală a patrimoniului;
  • contabilitatea operațiunilor de regularizare privind diferențele de inventar, amortizările, ajustările pentru depreciere, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, diferențele de curs valutar, delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor;
  • stabilirea balanței conturilor după inventariere;
  • determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii;
  • determinarea rezultatului fiscal și a impozitului pe profit;
  • întocmirea balanței de verificare finale;
  • redactarea bilanțului contabil.

Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere

Potrivit Legii nr. 82/1991, balanța de verificare se întocmește cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit. Ea reprezintă un instrument de verificare a soldurilor contabile, în sensul că acestea trebuie să reflecte operațiunile economice și financiare reale consemnate în documentele justificative și înregistrate în concordanță cu normele metodologice de utilizare a conturilor.

Pentru controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmește balanța înainte de inventarierea patrimoniului, care pregătește datele de referință necesare comparării soldurilor contabile cu rezultatele inventarierii.

Inventarierea generală a patrimoniului

Odată cu încheierea exercițiului financiar, în vederea întocmirii situațiilor financiare, un rol important îl are inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, prin intermediul căreia se realizează o verificare a modului de gestionare a patrimoniului și se stabilește situația patrimonială reală a entității.

Cu această ocazie, este foarte important să cunoaștem care este rolul administratorului în vederea efectuării corecte a inventarierii, pentru a evita amenzile aplicate în cazul nerespectării reglementărilor legale în domeniu, precum și care sunt atribuțiile comisiei de inventariere, procedura de inventariere și ce se întâmplă atunci când se constată plusuri/minusuri de inventar sau deprecieri de valoare. Toate aceste aspecte sunt detaliate în Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

Potrivit Legii contabilității, obligația efectuării inventarierii generale a elementelor patrimoniale revine persoanelor care organizează și conduc contabilitatea financiară, precum și persoanelor fizice care desfășoară activități producătoare de venit și ale căror venituri sunt determinate în sistem real, care au obligația să conducă evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă.

Nerespectarea reglementărilor legale cu privire la efectuarea inventarierii constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 400 lei la 5.000 lei.

Contabilitatea operațiunilor de regularizare

✔ Plusurile și minusurile de inventar

Odată stabilite rezultatele inventarierii și plusurile și minusurile de inventar, se procedează la înregistrarea și decontarea lor.

În situația constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează și se înregistrează în contabilitate la costul lor de achiziție, în funcție de prețul pieței la data constatării sau de costul de achiziție al bunurilor similare.

Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă. Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire, respectiv costul de achiziție al unui bun cu caracteristici și grad de uzură similare celui lipsă la data constatării pagubei, care cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi imputate care nu pot fi cumpărate de pe piață, valoarea de imputare se stabilește de o comisie formată din specialiști în domeniul respectiv.

La determinarea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracțiuni, se are în vedere posibilitatea compensării acestora cu eventualele plusuri constatate, cu îndeplinirea unor condiții.

Nu se admite compensarea în situația în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective din cauza vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea acestora.

Regularizarea diferenţelor de inventar generează următoarele înregistrări:

a) Plusurile de active imobilizate, la valoarea de inventar:
20, 21, 23
Conturi de active imobilizate
= 475
„Subvenţii pentru investiţii”
b) Plusurile de stocuri:
● plusuri de stocuri cumpărate:
30, 32, 35, 36, 37
Conturi de stocuri
= 60
Cheltuieli privind stocurile,
pe fiecare categorie
● plusuri de stocuri privind producţia în curs de execuţie, la valoarea contabilă de intrare, egală cu costul de producţie:
33, 34
Conturi de stocuri
= 711
„Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”
c) Plusurile de inventar în cazul investiţiilor financiare pe termen scurt:
50
Investiţii pe termen scurt
= 768
„Alte venituri financiare”
d) Plusurile constatate la inventarierea casieriei la societăţile cu capital privat:
531
„Casa”
= 7588
„Alte venituri din exploatare”
e) Minusurile de inventar în cazul activelor imobilizate:
%
28
Amortizări privind imobilizările
6583
„Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţiuni de capital”
= 20, 21, 23
Conturi de active imobilizate

f) Imputarea la valoarea de înlocuire la data constatării pagubei, inclusiv TVA:

4282
„Alte creanţe în legătură
cu personalul”
sau
461
„Debitori diverşi”
= %
7581
„Venituri din despăgubiri,
amenzi şi penalităţi”
4427
„TVA colectată”

Pentru celelalte minusuri de inventar, înregistrările sunt în sens invers faţă de cele prezentate în cazul plusurilor, cu excepţia minusurilor de casă.

 Amortizarea imobilizărilor corporale

Amortizarea activelor imobilizate se calculează şi se înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fişelor imobilizărilor corporale. La închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar să fie egală cu cea rămasă de amortizat.

Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de amortizat, diferenţa se regularizează astfel:

a) Înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă:
68
Cheltuieli cu amortizările,
provizioanele şi ajustările
pentru depreciere
sau pierdere de valoare
= 28
Amortizări privind imobilizările

b) Constituirea unei ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă sau relativă:

Deprecierea reversibilă este dată de lipsa de utilitate în momentul inventarierii (imobilizări trecute în conservare, inutilizabile temporar), supraevaluarea imobilizărilor corporale la reevaluarea anterioară sau apariţia unei deprecieri de care nu s-a ţinut seama cu ocazia amortizării.

6813
„Cheltuieli de exploatare
privind ajustările pentru
deprecierea imobilizărilor”
= 29
Ajustări pentru deprecierea
sau pierderea de valoare
a imobilizărilor

 Ajustările pentru depreciere

Ca regulă generală, dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea contabilă, activele sunt depreciate și se recunoaște o ajustare pentru depreciere:
68
Cheltuieli cu amortizările,
provizioanele şi ajustările
pentru depreciere
sau pierdere de valoare
= 28, 39, 49, 59
Conturi de ajustări
pentru depreciere

 Provizioanele

La închiderea exerciţiului, provizioanele constituite se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli şi creditul conturilor de provizioane. Regularizarea acestora se realizează prin efectuarea unei analize asupra lor, generând următoarele înregistrări:

a) Majorarea provizioanelor:
6812
„Cheltuieli de exploatare
privind provizioanele”
= 15
Provizioane
b) Anularea sau diminuarea provizioanelor, atunci când acestea rămân total sau parţial fără obiect:
15
Provizioane
= 7812
„Venituri din provizioane”

 Diferenţele de curs valutar

Diferenţele de curs valutar aferente creanţelor şi datoriilor, precum și disponibilităţilor în devize rezultate din evaluarea la cursul zilei în vigoare la închiderea exerciţiului financiar se contabilizează astfel:

a) Diferenţele favorabile:
16, 26, 40, 41, 46, 5xx
Conturi de creanţe
și datorii în valută,
disponibilităţi în devize
= 765
„Venituri din diferenţe
de curs valutar”
b) Diferenţele nefavorabile:
665
„Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar”
= 16, 26, 40, 41, 46, 5xx
Conturi de creanţe
și datorii în valută,
disponibilităţi în devize

 Delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor

Pentru a stabili exact rezultatul exerciţiului este necesară separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în cursul exerciţiului sau preluate ca sold din exerciţiul anterior. În sfera regularizării cheltuielilor şi veniturilor se cuprind operaţiuni privind înregistrarea cheltuielilor de plată (facturi neprimite, documente de plată neîntocmite) şi veniturilor de încasat (facturi neîntocmite pentru bunuri vândute şi prestaţii furnizate), regularizarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans (prestaţii care afectează două exerciţii) şi repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii.

 a) Înregistrarea cheltuielilor de plată (facturi neprimite până la închiderea exerciţiului):
%
60, 61
Cheltuieli cu materiile prime
şi materialele, privind
mărfurile şi cu serviciile
executate de terţi
4428
„TVA neexigibilă”
= 408
„Furnizori – facturi nesosite”

La deschiderea exerciţiului următor se face stornarea în negru, urmând a se efectua înregistrarea la valoarea înscrisă în factură.

Se poate folosi varianta stornării în roşu a înregistrării anterioare:

%
60, 61¹
Cheltuieli cu materiile prime
şi materialele, privind
mărfurile şi cu serviciile
executate de terţi
4428²
„TVA neexigibilă”
= 408³
„Furnizori – facturi nesosite”
¹ Costul de achiziţie estimat, cu minus
² TVA aferentă valorii estimate anterior, cu minus
³ Valoarea estimată a facturii, inclusiv TVA neexigibilă, cu minus

Şi înregistrarea facturii primite:

%
60, 61¹
Cheltuieli cu materiile prime
şi materialele, privind
mărfurile şi cu serviciile
executate de terţi
4426²
„TVA deductibilă”
= 401³
„Furnizori”
¹ Costul de achiziţie al serviciilor pe baza facturii primite
² TVA aferentă valorii facturii la cost de achiziţie
³ Valoarea facturii, inclusiv TVA deductibilă

b) Înregistrarea veniturilor de încasat (facturi neîntocmite până la închiderea exerciţiului):

418
„Clienţi – facturi de întocmit”
= %
70
Cifra de afaceri netă
4428
„TVA neexigibilă”

La închiderea exerciţiului următor înregistrarea se stornează, iar pe baza facturii se întocmeşte articolul contabil corespunzător vânzării pe credit comercial.

În momentul emiterii facturii se poate folosi varianta stornării în roşu a înregistrării anterioare:
418
„Clienţi – facturi de întocmit”
= %
70
Cifra de afaceri netă
4428
„TVA neexigibilă”
Şi înregistrarea facturii emise:
411
„Clienţi”
= %
70
Cifra de afaceri netă
4427
„TVA colectată”

c) Regularizarea veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în avans:

● cheltuieli privind reparaţiile neprevizibile care se repartizează pe parcursul mai multor exerciţii:
%
471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
4426
„TVA deductibilă”
= 401
„Furnizori”
● cheltuieli înregistrate în avans în contul de regularizări şi transferate asupra exerciţiului curent:
60, 61, 62, 65, 66
Conturi de cheltuieli
= 471
„Cheltuieli înregistrate în avans”
● venituri înregistrate în avans în cursul exerciţiului direct în contul de regularizări:
411
„Clienţi”
= 472
„Venituri înregistrate în avans”

● venituri înregistrate în avans în contul de regularizări şi transferate asupra exerciţiului curent:

472
„Venituri înregistrate în avans”
= 70, 76
Conturi de venituri

Stabilirea balanţei conturilor după inventariere

După efectuarea inventarierii şi contabilizării regularizărilor de inventar se întocmeşte o nouă balanţă a conturilor. Aceasta are rolul de a pregăti datele necesare determinării rezultatului exerciţiului, asigurând suportul informaţional pentru redactarea bilanţului contabil.

Determinarea rezultatului exerciţiului

Potrivit Legii nr. 82/1991, în contabilitate, profitul/pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.

Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se face de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar, prin următoarele înregistrări:

7xx
Conturi de venituri
= 121
„Profit sau pierdere”
121
„Profit sau pierdere”
= 6xx
Conturi de cheltuieli

Determinarea impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor/impozitului specific unor activităţi

 Impozitul pe profit

Potrivit titlului II din Codul fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, precum şi pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile legale. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar cel negativ, pierdere fiscală.

Rezultatul fiscal se calculează trimestrial sau anual, cumulat de la începutul anului fiscal. Pentru determinarea acestuia, erorile înregistrate în contabilitate se corectează astfel:

  • erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului reportat, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
  • erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit şi pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se face corectarea lor.

Cota de impozit este de 16% şi se aplică la rezultatul fiscal final. Din impozitul pe profit se scad cheltuielile cu sponsorizarea, în limita prevederilor legale, impozitul pe profit aferent profitului reinvestit și creditele fiscale pentru impozitele plătite în străinătate, acolo unde este cazul.

În cursul anului, pe baza formularului 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, înregistrările contabile privind impozitul pe profit datorat și plătit sunt următoarele:

691
„Cheltuieli cu impozitul pe profit”
= 4411
„Impozitul pe profit”
4411
„Impozitul pe profit”
= 5121
„Conturi la bănci în lei”

La sfârşitul anului, pe baza formularului 101 „Declaraţie privind impozitul pe profit” se regularizează diferenţa de plată, înregistrările contabile fiind similare cu cele prezentate anterior. 

 Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

O persoană juridică română cu capital social deținut de alte persoane decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale care este nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal. Ea poate opta pentru plata impozitului pe profit în situația în care a subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei şi are minimum doi salariaţi, începând cu trimestrul în care aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ, opţiunea fiind definitivă.

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt de 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi şi de 3% pentru cele care nu au salariaţi.

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se determină impozitul.

Pe baza formularului 100, înregistrările contabile privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat și plătit sunt următoarele:
698
„Cheltuieli cu impozitul pe venit”
= 4418
„Impozitul pe venit”
4418
„Impozitul pe venit”
= 5121
„Conturi la bănci în lei”

✔ Impozitul specific unor activităţi

Impozitul specific se datorează de persoanele juridice române care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 – „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 – „Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 – „Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere”, 5590 – „Alte servicii de cazare”, 5610 – „Restaurante”, 5621 – „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”, 5629 – „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”, 5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Declararea şi plata impozitului specific se efectuează semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare. Suma de plată reprezintă jumătate din impozitul specific anual, stabilit potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, cu modificările ulterioare.

Pe baza formularului 100, înregistrările contabile privind impozitul specific unor activităţi datorat și plătit sunt următoarele:

695
„Cheltuieli cu impozitul
specific unor activităţi”
= 4415
„Impozitul specific unor activităţi”
4415
„Impozitul specific unor activităţi”
= 5121
„Conturi la bănci în lei”

Distribuirea profitului exerciţiului

Repartizarea profitului se înregistrează pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Sumele aferente repartizărilor interimare de dividende se evidenţiază în contabilitate şi se reflectă în situaţiile financiare interimare drept creanţe faţă de acţionari, respectiv asociaţi.

Repartizarea trimestrială a profitului către acţionari sau asociaţi se poate efectua opţional în cursul exerciţiului financiar, în limita profitului contabil net realizat trimestrial, plus eventualele profituri reportate şi sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, din care se scad orice pierderi reportate şi sume depuse în rezerve în conformitate cu cerinţele legale sau statutare, respectiv pe baza situaţiilor financiare interimare aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor.

Regularizarea sumelor repartizate în cursul exerciţiului financiar are loc după aprobarea situaţiilor financiare anuale, iar dividendele repartizate şi plătite în plus în cursul anului se restituie în 60 de zile de la data aprobării acestor situaţii. Obligaţia de restituire intervine pentru persoanele care au încasat dividende trimestrial, iar conducerea societăţii trebuie să urmărească recuperarea sumelor respective şi să dispună măsurile ce se impun în acest scop.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

a) Repartizarea profitului brut pentru constituirea rezervelor legale:
129
„Repartizarea profitului”
= 106
„Rezerve legale”

b) Profitul contabil rămas după distribuirea la rezerve se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 „Rezultatul reportat”:

121
„Profit sau pierdere”
= %
117
„Rezultatul reportat”
129
„Repartizarea profitului”

c) Profitul net realizat în exerciţiul financiar precedent și nerepartizat se repartizează în exerciţiile financiare următoare pe destinaţiile aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor:

117
„Rezultatul reportat”
= %
106
„Rezerve legale”
446
„Alte impozite, taxe
şi vărsăminte asimilate”
457
„Dividende de plată”

Cerinţe privind întocmirea și depunerea situaţiilor financiare anuale

Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare:

✔ Entităţile care la data bilanţului nu depășesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii de mărime sunt încadrate ca microentităţi:

  • totalul activelor: 1.500.000 lei;
  • cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei;
  • numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.

Acestea întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

  • bilanţ prescurtat;
  • cont prescurtat de profit și pierdere, care să prezinte separat cifra de afaceri netă, alte venituri, costul materiilor prime şi al consumabilelor, cheltuielile cu personalul, ajustările de valoare, alte cheltuieli, impozitele, profitul sau pierderea.

Ele trebuie însoţite de formularele „Date informative” şi „Situaţia activelor imobilizate”.

✔ Entităţile care la data bilanţului nu intră în categoria microentităţilor și care nu depășesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii de mărime sunt încadrate ca entităţi mici:

  • totalul activelor: 17.500.000 lei;
  • cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
  • numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

Acestea întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

  • bilanţ prescurtat;
  • cont de profit și pierdere;
  • notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Ele trebuie însoţite de formularele „Date informative” şi „Situaţia activelor imobilizate”.

Opţional, acestea pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu și/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

✔ Entităţile care la data bilanţului depășesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii de mărime sunt încadrate ca entităţi mijlocii și mari:

  • totalul activelor: 17.500.000 lei;
  • cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
  • numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

Acestea întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:

  • bilanţ;
  • cont de profit și pierdere;
  • situaţia modificărilor capitalului propriu;
  • situaţia fluxurilor de trezorerie;
  • notele explicative la situaţiile financiare anuale.

Ele trebuie însoţite de formularele „Date informative” şi „Situaţia activelor imobilizate”.

Entităţile de interes public se încadrează în cea din urmă categorie.

Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile. De asemenea, acestea vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective, prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea lor și confirmă că:

  • politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale respectă reglementările contabile aplicabile;
  • situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare și a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfășurată;
  • persoana juridică își desfășoară activitatea în condiţii de continuitate.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care nu desfășoară activităţi economice întocmesc situaţii financiare anuale la 31 decembrie compuse din bilanţ prescurtat și contul prescurtat al rezultatului exerciţiului, utilizând programul de asistenţă elaborat de Ministerul Finanţelor Publice.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care desfășoară activităţi economice întocmesc situaţii financiare anuale la 31 decembrie compuse din bilanţ și contul rezultatului exerciţiului, utilizând programul de asistenţă elaborat de MFP. Pentru activităţile economice desfășurate de acestea, Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.103/2017, cu modificările și completările ulterioare, se completează, după caz, cu prevederile OMFP nr. 1.802/2014.

Conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, situaţiile financiare anuale sunt supuse aprobării de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, este obligat să depună la unităţile teritoriale ale MFP, în format hârtie și electronic sau numai în formă electronică, având atașată o semnătură electronică extinsă, situaţiile financiare anuale aprobate, însoţite de documentele prevăzute de lege.

Entităţile pot depune situaţiile financiare anuale și documentele cerute de lege, în format hârtie și electronic, la registratura unităţilor teritoriale ale MFP sau la oficiile poștale, prin scrisori cu valoare declarată, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 627/1995 privind îmbunătăţirea disciplinei depunerii bilanţurilor contabile și a altor documente cu caracter financiar-contabil și fiscal, de către agenţii economici și alţi contribuabili, sau numai în formă electronică, pe portalul www.e-guvernare.ro, având atașată o semnătură electronică extinsă.

Situaţiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar

Entităţile mijlocii și mari, precum și cele de interes public întocmesc situaţii financiare anuale care sunt supuse auditului statutar.

De asemenea, fac obiectul auditului entităţile care la data bilanţului depășesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:

  • totalul activelor: 16.000.000 lei;
  • cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei;
  • numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

Obligaţia de auditare se aplică atunci când acestea depășesc limitele respective în două exerciţii financiare consecutive.

Totodată, obligaţia de auditare o au și subunitățile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepţia celor deschise în ţara noastră de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European.

Sunt supuse auditului statutar şi situaţiile financiare întocmite în vederea efectuării operaţiunilor de fuziune, divizare sau lichidare, dacă entităţile respective au obligaţia auditării situaţiilor financiare anuale.

Termenul de depunere a situaţiilor financiare anuale

Termenele pentru depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice sunt următoarele:

  • pentru societăţile, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
  • pentru celelalte persoane juridice, 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;
  • pentru subunităţile din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, cu excepţia celor deschise în ţara noastră de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

Pe perioada lichidării, persoanele juridice aflate în lichidare depun, în termen de 90 de zile de la încheierea anului calendaristic, la unităţile teritoriale ale MFP o raportare contabilă anuală al cărei conţinut se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Autorităţile publice, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru situaţiile financiare centralizate pe ansamblul judeţului şi al municipiului Bucureşti privind execuţia bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, depun la MFP un exemplar al situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor emise de acesta, în termen de 50 de zile de la încheierea exerciţiului financiar sau de 40 de zile de la încheierea trimestrului de referinţă.

Erorile constatate după depunerea situaţiilor financiare anuale se corectează la data constatării lor.

Entităţile care nu au desfășurat activitate de la constituire până la sfârșitul exerciţiului financiar de raportare nu întocmesc situaţii financiare anuale, urmând să depună, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului, la unităţile teritoriale ale MFP o declaraţie pe propria răspundere a persoanei care are obligaţia gestionării entităţii.

Semnarea situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale şi raportările contabile se semnează de către:

  • directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie; sau
  • persoane fizice ori juridice, autorizate potrivit legii, membre ale CECCAR;
  • administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii;
  • ordonatorul de credite şi conducătorul compartimentului financiar-contabil sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, în cazul instituţiilor publice; sau
  • ordonatorul de credite şi persoanele fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale CECCAR, în situaţia în care instituţiile publice nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă sau numite într-o funcţie publică.

O societate-mamă trebuie să întocmească atât situaţii financiare anuale pentru propria activitate, cât şi situaţii financiare anuale consolidate, în condiţiile prevăzute de reglementările contabile aplicabile. Dacă situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt prezentate în vederea aprobării odată cu cele consolidate, aceasta poate prezenta un singur raport de audit asupra situaţiilor financiare anuale depuse, în cazul în care are obligaţia de auditare.

Păstrarea situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 10 ani. În caz de încetare a activităţii entităţii, acestea împreună cu registrele şi celelalte documente anexate se predau la arhivele statului, în conformitate cu prevederile legale în materie.

Contravenţii și sancţiuni

Constituie contravenţie neîntocmirea, nesemnarea sau nedepunerea în termenul legal la unităţile teritoriale ale MFP a situaţiilor financiare anuale şi, după caz, a celor consolidate, precum şi a raportărilor contabile și se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.

BIBLIOGRAFIE 

  1. Bâtcă-Dumitru, Corina-Graziella, Sahlian, Daniela-Nicoleta, Irimescu, Alina-Mihaela (2018), Contabilitate și raportare financiară, ediţia a II-a, Editura CECCAR, Bucureşti.
  2. Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial nr. 1066/17.11.2004, cu modificările și completările ulterioare.
  3. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
  4. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
  5. Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 812/ 14.10.2016, cu modificările ulterioare.
  6. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial nr. 704/20.10.2009.
  7. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.
  8. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 10/2019 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situaţiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice și pentru reglementarea unor aspecte contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 35/14.01.2019.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)

« articolul anterior

În curând, un cadru îmbunătăţit de supraveghere pentru instituţiile financiare europene În curând, un cadru îmbunătățit de supraveghere pentru instituțiile financiare europene

articol următor »

Facilitarea tranziției de la sistemul de educație contabil către piața forței de muncă prin intermediul programelor de internship Facilitarea tranziției de la sistemul de educație contabil către piața forței de muncă prin intermediul programelor de internship



Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.