Ministerul Finanțelor propune modificări la Codul fiscal și la Codul de procedură fiscală

Ministerul Finanțelor propune modificări la Codul fiscal și la Codul de procedură fiscală

Telex » Știri 20 august, 17:55  

Ministerul Finanțelor (MF) a publicat pe site-ul instituției, pentru consultare, două proiecte de acte normative vizând reglementări în domeniul fiscal: un proiect de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal și un proiect de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale.

Primul dintre acestea, proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, are în vedere – după cum precizează inițiatorii în Nota de fundamentare – modificări pe mai multe segmente, astfel:

I. Impozit pe profit

1.1. Reguli pentru începerea perioadei impozabile în cazul persoanei juridice străine rezidente în România potrivit locului conducerii efective. Întrucât persoana juridică străină rezidentă în România potrivit locului conducerii efective are obligația să se înregistreze la organul fiscal central competent, potrivit declarației de înregistrare fiscală în România în termen de 30 zile de la data la care a fost notificat că este persoană rezidentă în România, se propune evidențierea începerii perioadei impozabile cu această dată.

1.2. Regimul fiscal al dividendelor primite de persoane juridice române din statele membre ale UE. Pentru conformarea cu dispozițiile Directivei 2011/96/UE, se propune completarea art. 24 din Codul fiscal, respectiv completarea prevederiloralin. (1) lit.a) pct. 2 și lit. b) pct. 3, precum și a celor de la alin. (5) lit. b), cu dispoziții referitoare la „un alt impozit care substituie impozitul pe profit”, în ceea ce privește condiția privind impozitul plătit în România de către societatea română care primește dividende din alte state membre ale UE, condiție care trebuie îndeplinită pentru asigurarea neimpozitării acestor venituri.

1.3. Regimul fiscal al ajustărilor pentru creanțe neîncasate. Se propune abrogarea modificării privind deducerea integrală a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, adusă prin Legea nr. 296/2020, începând cu data de 1 ianuarie 2022, pentru diminuarea impactului bugetar. Totodată, având în vedere creșterea volumului creanțelor neîncasate ca urmare a efectelor negative ale pandemiei de COVID-19, se propune majorarea limitei de deducere a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor de la 30% la 50%, începând cu data de 1 ianuarie 2022.

1.4. Eșalonarea impozitului pe profit reglementată de art. 403 din Codul fiscal. Se propune reformularea prevederilor actuale ale art. 40 3 din Codul fiscal pentru asigurarea dreptului de eșalonare a obligației fiscale și o transpunere conformă cu viziunea dreptului UE în ceea ce privește regimul aplicabil eșalonării la plată pentru impozitul pe profit datorat în cazul transferurilor de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent, pentru care România pierde dreptul de impozitare. Astfel, pentru situația în care, la acordarea eșalonării la plată, există un risc real și demonstrabil de nerecuperare a creanței bugetare, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării de către organul fiscal a acordului de principiu, se reglementează: obligația contribuabilului de a constitui o garanție, cu respectarea prevederilor art. 193 din Codul de procedură fiscală; definirea sintagmei „risc real și demonstrabilde nerecuperare a creanței bugetare”, reprezentat de existența în evidența fiscală a contribuabilului, la data depunerii declarației conținând impozitul pe profit reglementat la art. 403 din Codul fiscal, a unor obligații bugetare restante cu o vechime mai mare de 90 de zile și/sau cu o valoare totală mai mare de 20.000 lei, inclusiv impozitul respectiv.

Se reglementează, totodată, perceperea de dobânzi, pe perioada derulării eșalonării la plată a impozitului reglementat de art. 403 din Codul fiscal, în corelație cu cuantumul prevăzut la art. 197 din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, conform prevederilor incidente din Directiva 2016/1164/UE se introduc dispoziții referitoare la anumite situații specifice în care se poate afla un contribuabil beneficiar al dreptului de eșalonare a obligației aferente „impozitării la ieșire”, iar eșalonarea acordată trebuie întreruptă imediat și datoria fiscală recuperată, dacă: contribuabilul intră în faliment sau face obiectul unei proceduri de lichidare, potrivit prevederilor legale în vigoare; contribuabilul nu achită obligația de plată a ratei de eșalonare în cuantumul și la termenele de plată din graficul de eșalonare. Se reglementează, având în vedere prevederile Directivei 2016/1164/UE și situația în care eșalonarea la plată nu se pierde, respectiv pentru cazul în care rata de eșalonare se achită într-un termen de cel mult 90 de zile de la termenul de plată al acesteia, conform graficului de eșalonare.

1.5. Regimul fiscal al dividendelor plătite între persoane juridice române. Se propune modificarea prevederilor referitoare la impozitarea dividendelor distribuite și neplătite până la sfârșitul anului respectiv, în sensul cuprinderii în sfera de reglementare a impozitului pe dividende a tuturor situațiilor de distribuire, prin referință la dividendele distribuite, potrivit legii, care nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora.

1.6. Reguli specifice

1.6.1. Reguli specifice pentru efectuarea plății anticipate aferente trimestrului I din anul fiscal, pentru contribuabilii care aplică art. I din OUG nr. 153/2020. Pentru contribuabilii care declarară și plătesc impozitul pe profit anual, cu plăți anticipate, și care intră sub incidența prevederilor art. I din OUG nr. 153/2020, cu modificările ulterioare, se propune efectuarea plății anticipate, pentru trimestrul I al fiecărui an fiscal/an fiscal modificat, la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului I. Această regulă este aplicabilă și pentru contribuabilii care sunt în al doilea an al perioadei obligatorii prevăzute la art. 41 alin. (3). Aplicarea regulii de calcul a plății anticipate pentru trimestrul I începe cu anul fiscal 2022, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2022, și se încheie cu anul fiscal 2026, respectiv cu anul fiscal modificat care începe în anul 2026, după caz.

1.6.2. Reguli specifice cu privire la determinarea impozitului pe profit pentru contribuabilii care intră sub incidența OUG nr. 153/2020. Se propune introducerea unor prevederi referitoare la determinarea impozitului pe profit asupra căruia se aplică procentul de reducere prevăzut de OUG nr. 153/2020, în sensul că sumele care se scad din impozit se completează și cu „Alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legislației în vigoare”.

II. Impozitul pe venit și contribuții sociale obligatorii

2.1. În cazul contribuabililor care, într-un an fiscal, au realizat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de peste 5 camere, situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea, se propune ca obligația de a determina venitul net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68 și de a completa Registrul de evidență fiscală, să fie instituită pentru anul fiscal următor. Astfel, modul de determinare a venitului net (normă de venit sau sistem real) se stabilește pentru anul următor, în funcție de numărul de camere închiriate în scop turistic în cursul anului fiscal de realizare a venitului.

2.2. Se propune modificarea dispozițiilor cu privire la regimul fiscal stabilit în cazul dividendelor distribuite persoanelor fizice, astfel încât prevederile referitoare la dividendele distribuite, dar care nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, să fie aplicate tuturor dividendelor distribuite și neplătite, respectiv termenul de plată este până la data de 25 ianuarie, inclusiv, a anului următor celui în care s-a aprobat distribuirea acestora. Astfel, modificarea reglementărilor vizează situațiile în care dividendele/câștigurile obținute ca urmare a deținerii de titluri de participare, au fost distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor/asociaților/investitorilor până la sfârșitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende/câștig să se plătească până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor distribuirii.

2.3. Se propune completarea prevederilor art.105 alin.(2) din Codul fiscal și cu alte produse vegetale cuprinse în grupele pentru care venitul se stabilește pe baza normelor de venit, astfel încât să existe o corelare între prevederile Codului fiscal cu reglementările specifice din domeniu referitoare la Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale. Măsura a avut în vedere solicitările formulate de către persoane fizice care obțin venituri dintr-o activitate agricolă și ale unor asociații din domeniul agricol, precum și discuțiile purtate cu reprezentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în cadrul întâlnirilor de lucru, care au vizat includerea în veniturile din activități agricole stabilite pe baza normelor de venit a unor soiuri de plante necesare pentru furajarea animalelor deținute de contribuabili (cu titlu de exemplu: lucernă, triticale).

2.4. Clarificarea modalității de determinare a impozitului datorat în cazul veniturilor din jocuri de noroc obținute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine și lozuri, cu valoare mai mare decât plafonul neimpozabil de 66.750 lei. Impozitul se determină prin aplicarea baremului de impunere asupra fiecărui venit brut primit de un participant, iar din rezultatul obținut se scade suma de 667,5 lei, reprezentând impozitul determinat prin aplicarea cotei de 1% asupra plafonului de 66.750 lei.

2.5. Se propune reglementarea la nivelul legislației primare, a posibilității depunerii de către contribuabil a formularului 230 "Cerere privind destinația sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat" la entitățile nonprofit/unitățile de cult, având în vedere că această modalitate este prevăzută, în prezent, în Circulara ministrului finanțelor nr. 888/2018. Entitatea nonprofit/unitatea de cult are obligația de a transmite, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, la organul fiscal competent un formular prin care centralizează cererile primite de la contribuabili în conformitate cu procedura stabilită prin ordin al președintelui ANAF.

2.6. Se propune reglementarea posibilității angajatorului rezident fiscal român sau angajatorului care nu este rezident fiscal român și care intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale de a opta pentru calculul, reținerea și plata contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii în cazul persoanelor fizice care obțin venituri de natură salarială reprezentând avantaje în bani și/sau în natură de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români. Propunerea are în vedere situații în care persoana fizică obține venituri de natură salarială reprezentând avantaje în bani și/sau în natură de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români și are un angajator rezident sau nerezident care intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte. În aceste cazuri, angajatorul rezident sau angajatorul care nu este rezident fiscal român și care intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale poate opta pentru calculul, reținerea și plata contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii. Măsura propusă asigură o corelare cu prevederile ce vizează impozitul pe venit și, tototdată, o raportare mai facilă și rapidă din partea angajatorului (în cazul acordării unui avantaj către angajat de către un terț nerezident fiscal român) care ar putea declara prin opțiune respectivele sume.

2.7. Corelări/clarificări de natură tehnică și dispoziții tranzitorii:

la art.62 lit. m) din Codul fiscal se propune înlocuirea sintagmei „aurului financiar” cu sintagma „aurului de investiții”, în vederea corelării cu art.94 din Codul fiscal;

la art.84 alin (10) și (11) se propune modificarea textului în vederea clarificării posibilității de opțiune pentru determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor în sistem real și corelarea trimiterii de la alin. (10) cu prevederile reglementate la alin (3);

la art.96 alin.(3) din Codul fiscal se propune completarea textului în sensul: • includerii administratorilor de fonduri de investiții alternative în categoria entităților cu obligații prevăzute la acest articol; • clarificării privind obligațiile fiscale ale intermediarilor, societăților de administrare a investițiilor, societăților de investiții autoadministrare precum și a administratorilor de fonduri de investiții alternative de a depune anual, declarația informativă privind totalul câștigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, atât pentru veniturile obținute din România, cât și pentru cele obținute din străinătate;

clarificări privind obligația contribuabililor de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, în cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. k1) din Codul fiscal pentru care stabilirea venitului impozabil se determină ca diferență între venituri și cheltuieli, în baza documentelor justificative. Impozitul calculat și reținut reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual datorat;

la art.1231 din Codul fiscal se propune clarificarea modului de utilizare a sumelor primite din impozitul pe venit de către entitățile nonprofit/unitățile de cult care desfășoară activități nonprofit, respectiv ca aceste sume să fie folosite în acest scop;

corelarea prevederilor art.216-220 din Codul fiscal cu prevederile art.1352 din Codul fiscal în ceea ce privește baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii în cazul contribuabililor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor și/sau din activități independente, atât în România, cât și pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat membru al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene pentru care autoritățile competente ale acestor state sau organismele desemnate ale acestor autorități stabilesc că, pentru veniturile realizate în afara României, legislația aplicabilă în domeniul contribuțiilor sociale obligatorii este cea din România;

alte corelări/clarificări tehnice.

III. Impozit pe veniturile nerezidenților

3.1. Regimul fiscal al dividendelor distribuite și neplătite persoanelor nerezidente. Se clarifică regimul fiscal al dividendelor distribuite trimestrial dar care nu sunt plătite până la sfârșitul anului în care sunt distribuite. Astfel, pentru dividendele distribuite trimestrial, cât și pentru cele distribuite după aprobarea situațiilor financiare anuale, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat distribuirea acestora, impozitul pe dividende se declară și se plătește până la data de 25 ianuarie a anului următor, respectiv până la data de 25 a primei luni a anului fiscal modificat, următor anului în care s-a aprobat distribuirea dividendelor, după caz.

3.2. Regimul fiscal al dividendelor plătite persoanelor juridice străine din statele membre ale Uniunii Europene. Completarea transpunerii Directivei Consiliului 2011/96/UE privind sistemul comun de impozitare aplicabil societăților-mamă și filialelor din diferite State Membre prin inserarea scutirii de impozit a dividendelor plătite de către persoana juridică rezidentă către acționarul său nerezident, în cazul în care atât persoana nerezidentă, cât și persoana juridică rezidentă sunt supuse impozitului pe profit, sau unui substitut al acestuia.

3.3. Regimul fiscal al dividendelor plătite persoanelor juridice străine statele SEE: Liechtenstein, Islanda și Norvegia. Pentru evitarea procedurii de infringement în relația cu statele Spațiului Economic European, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, se va asigura același tratament fiscal dividendelor plătite de o persoană juridică rezidentă în România unei persoane juridice rezidente în Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei cu cel aplicabil dividendelor plătite între persoane juridice rezidente române potrivit art.43 din Codul fiscal. Statele membre ale Spațiului Economic European, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei trebuie să beneficieze de articolul 56 CE și articolul 40 din Acordul privind SEE, referitor la libera circulație a capitalului.

3.4. Reguli privind certificatele de rezidență depuse online. Completarea cadrului legal cu prevederea potrivit căreia certificatele de rezidență fiscală depuse prin Spațiul Privat Virtual să poată fi acceptate în copie conformă cu originalul întrucât prin Spațiul Privat Virtual nu pot fi transmise originalele certificatelor de rezidență sau copiile legalizate ale acestora.

3.5. Clarificări privind modalitatea de elaborare a notificărilor pentru îndeplinirea condițiilor de rezidență de către persoanele fizice la sosire, respectiv la plecare în/din România și a notificării privind îndeplinirea condițiilor de rezidență de către persoana juridică străină.

3.6. Reguli privind declarația informativă pentru veniturile cu regim de reținere la sursă a impozitului. Clarificare tehnică în ceea ce privește faptul că declarația informativă se depune și de către plătitorul de venituri cu regim de reținere la sursă a impozitelor, atunci când impozitul datorat de nerezident este suportat de către plătitorul de venit.

IV. Taxa pe valoarea adăugată

4.1. Clarificarea noțiunilor „vânzări intracomunitare de bunuri la distanță” și, respectiv, „vânzări la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe”, în contextul aplicării în practică a noilor reguli privind TVA în domeniul comerțului electronic.

4.2. Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2021/1159 a Consiliului din 13 iulie 2021 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește scutirile temporare aplicate importurilor și anumitor livrări de bunuri sau prestări de servicii, ca răspuns la pandemia de COVID-19, prin introducerea unor scutiri de TVA pentru importurile de bunuri efectuate de către Comisia Europeană, organismele și agențiile UE instituite în temeiul dreptului Uniunii Europene și pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate către acestea, atunci când Comisia Europeană sau oricare astfel de agenție sau organism achiziționează aceste bunuri sau servicii în vederea îndeplinirii unui mandat conferit prin dreptul Uniunii Europene pentru a combate pandemia de COVID-19. Aceste scutiri se aplică de la 1 ianuarie 2021.

4.3. În vederea îndeplinirii obligațiilor ce revin României în calitate de stat membru UE și a evitării emiterii de către Comisia Europeană a unui aviz motivat în conformitate cu prevederile art. 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în contextul în care, la data de 15 iulie 2021, Comisia Europeană a comunicat autorităților române scrisoarea de punere în întârziere în Cauza 2020/4142, având ca obiect excluderea anumitor persoane impozabile de la aplicarea regimului special al ghișeului unic pentru TVA (regimul UE), se propune:

modificarea și completarea art. 315 alin. (4) din Codul fiscal, prin adăugarea referirii la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 317 din Codul fiscal, dându-se astfel posibilitatea persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România de a aplica regimul UE fără a renunța la aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici;

modificarea și completarea corespunzătoare a art. 316 și, respectiv, a art. 317 din Codul fiscal, prin introducerea unor prevederi potrivit cărora: persoanele impozabile care au sediul activității economice în afara României, dar care sunt stabilite în România printr-un sediu fix, care nu sunt înregistrate și nici nu au obligația înregistrării în scopuri de TVA, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal dacă optează pentru aplicarea regimului UE; persoanele impozabile care au sediul activității economice în România, dacă nu sunt înregistrate și nu au obligația înregistrării conform art. 316 din Codul fiscal, pot solicita să se înregistreze conform art. 317 din Codul fiscal în cazul în care optează pentru aplicarea regimului UE;

corelarea altor prevederi legale cu modificările sus menționate.

V. Accize și alte taxe speciale

5.1. Se propune eliminarea încadrărilor tarifare pentru produse din tutun încălzit care, prin încălzire, emit un aerosol ce poate fi inhalat, fără a avea loc combustia amestecului de tutun și lichidele cu conținut de nicotină destinate inhalării cu ajutorul unui dispozitiv electronic de tip „Țigaretă electronică” prevăzute la art. 439 alin. (2) din Codul fiscal, având în vedere că Regulamentul privind Nomenclatura combinată se modifică anual, există posibilitatea să apară neconcordanțe între codurile NC stabilite prin Codul fiscal și noile codurile NC stabilite prin Regulament. În plus, ca urmare a evoluției tehnologiei și diversității acestor categorii de produse, există posibilitatea ca, unele dintre ele, în funcție de caracteristici, să se clasifice la mai multe coduri NC.

5.2. Se propune instituirea aceleași reguli privind rotunjirea la nivel de două zecimale a nivelului accizelor în lei rezultat în urma actualizării cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie și pentru produsele supuse accizelor nearmonizate.

5.3. Pentru egalitatea de tratament, se impune instituirea contravenției privind nerespectarea obligației de a se înregistra la autoritatea competentă înainte de desfășurarea activității și în cazul operatorilor economici autorizați în domeniul energiei electrice.

VI. Impozite și taxe locale

6.1. Se propune scutirea de la plata impozitului pe clădiri/teren pentru clădirile folosite ca domiciliu și terenurile aferente acestor clădiri, aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor din cadrul Ministerului de Interne și Ministerului Apărării Naționale care au participat efectiv la acțiuni militare, misiuni și operații prevăzute la art. 2 lit. c)-f) și j) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul sau în afara teritoriului statului roman și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat, urmare abrogării OUG nr. 82/2006.

6.2. Se propune corelarea cu prevederile Decretului Lege 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul acordării scutirii de la plata impozitului pe clădiri/teren pentru clădirile folosite ca domiciliu și terenurile aferente acestor clădiri, aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 și 5 alin. (1) - (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare; scutirea rămâne valabilă și în cazul transferului proprietății către copiii acestor categorii de beneficiari. De asemenea, pentru aceleași categorii de persoane menționate se propune acordarea scutirii de la plata impozitului pe mijloacele de transport, pentru un singur mijloc de transport la alegerea acestora.

6.3. Se propune simplificarea modului de calcul al impozitului pe clădiri în cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, în sensul eliminării condiției actuale referitoare la deducerea cheltuielilor cu utilitățile. Actuala prevedere legală a creat dificultăți pentru organele fiscale locale la calculul impozitului pentru această categorie de clădiri, cauzate de modul de delimitare a suprafețelor pentru care se deduc aceste cheltuieli, existența contractelor cu furnizorii de utilități pentru suprafețele destinate activităților economice, calculul diferit al impozitului pentru suprafețe cu aceeași destinație, în funcție de deducerea sau nededucerea cheltuielilor cu utilitățile.

6.4. Se propune creșterea autonomiei locale, în sensul acordării competenței autorităților publice locale de a hotărî acordarea scutirii de la plata impozitului pe mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului.

6.5. Se propune opțiunea ca actul de înstrăinare-dobândire a mijloacelor de transport încheiat între persoane care au domiciliul fiscal în România sau încheiat între persoane cu domiciliul fiscal în România și persoane care nu au domiciliul fiscal în România, să poată fi încheiat și în formă electronică și semnat cu semnătură electronică calificată. De asemenea, se propune ca acesta să fie comunicat electronic în vederea radierii/înregistrării/înmatriculării mijlocului de transport de către persoana care înstrăinează, de către persoana care dobândește sau de către persoana împuternicită, după caz, autorităților implicate.

6.6. Se propune clarificarea modului de calcul al impozitului pe spectacole, în sensul precizării că, acesta se calculează prin aplicarea unei cote la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor, exclusiv TVA.

În ceea ce privește proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și reglementarea unor măsuri fiscale, inițiatorii precizează că au în vedere următoarele aspecte:

În prezent, ANAF are în derulare un proiect finanțat prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) conform contractului nr. 299/14.12.2018 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), având ca obiect finanțarea implementării SAF-T, ca modalitate de comunicare/transfer a datelor financiar-contabile de la contribuabil în scopul realizării obiectivelor strategice ale administrației fiscale din România. Potrivit Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică, SAF-T este un fișier de audit standard pentru schimbul electronic de date contabile fiabile de la organizații către o autoritate fiscală națională sau auditori externi. În ultima perioadă un număr tot mai mare de controale fiscale se derulează prin efectuarea de analize privind datele furnizate electronic de către contribuabilii verificați, la cererea inspectorilor fiscali, însă, și fără a avea un format standard privind furnizarea de date.

Utilizarea tehnologiei este indispensabilă în administrațiile fiscale moderne, cu necesitatea continuă de îmbunătățire a eficienței și eficacității. Prin urmare, analizarea cantităților mari de date ar trebui efectuată în mod eficient. În absența unui format standardizat de date solicitat de administrația fiscală, este necesară cunoașterea specializată a sistemului informatic contabil pentru a putea analiza și interpreta corect datele. Automatizarea procesării datelor într-un instrument de analiză este complicată și consumatoare de timp atât pentru compania auditată, cât și pentru inspectorul fiscal, atunci când datele sunt transferate în formate diferite, conținând de multe ori coloane/șiruri de date nestandardizate ce necesită prelucrare manuală la momentul importului. Având în vedere caracterul de noutate al conceptului SAF-T precum și impactul implementării obligației de depunere a acestuia asupra contribuabililor, este oportună introducerea acestuia în legislația națională. Pe cale de consecință se propune modificarea următoarelor prevederi din Codul de procedură fiscală:

pct. 19 al art. 1 din Codul de procedură fiscală, în sensul introducerii noțiunii de standard de control fiscal, respectiv definirea SAF-T-ului ca fiind o declarație informativă în legătură cu evidențele contabile și fiscale;

completarea art. 55 din Codul de procedură fiscală astfel încât să constituie mijloc de probă orice element de fapt care servește la constatarea unei stări de fapt fiscale, înregistrări audio-video, date și informații aflate în orice mediu de stocare, inclusiv fișierul standard de control fiscal stocat într-un mediu care asigură unicitatea, integralitatea și integritatea acestuia. De asemenea, completarea cu dispoziții referitoare la punerea la dispoziție, a unei copii sau a unui link privind fișierul standard de control fiscal, la solicitarea persoanelor interesate, care pot fi: organele de soluționare a contestațiilor, organele judiciare;

prin art. 591 se instituie obligația depunerii fișierului standard de control fiscal ;

la art. 113 alin. (2) se propune ca fișierul standard de control fiscal să constituie obiect al verificarii organului de inspectie fiscală în cadrul efectuării inspecției fiscale;

introducerea unui nou articol, art. 3371 care să permită ANAF să sancționeze contravențional contribuabilii care nu depun fișierul standard de control fiscal.

Se propune modificarea art. 8 din Codul de procedură fiscală prin introducerea unui nou alineat care să reglementeze obligația pentru contribuabil/plătitor de a atașa și copia legalizată de pe documentul original, în cazul unui document redactat într-o limbă străină care nu are caractere latine și care este tradus în limba română. Această modificare se impune în vederea identificării cu certitudine a unor persoane al căror nume este scris cu alte caractere decât cele latine.

Se propune introducerea unui nou articol, art. 331 privind revizuirea conceptului de competență privind administrarea creanțelor fiscale datorate de persoanele fizice care desfășoară o activitate economică sau o profesie liberă în sfera de competență a altui organ fiscal decât cel de domiciliu, din perspectiva declarării și colectării obligațiilor fiscale, cu precizarea ca competenta de înregistrare fiscală să nu se schimbe. De altfel, prevederile Codului de procedură fiscală referitoare la înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal rămân valabile, însă ceea ce s-a propus a fi schimbat vizează competența de administrare a creanțelor fiscale ale persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, în sensul că aceasta să revină organului fiscal central competent în administrarea obligațiilor fiscale datorate de persoana fizică, înregistrată fiscal pe CNP.

Prin această propunere, se are în vedere o mai bună urmărire a încasării veniturilor la bugetul general consolidat, tinand cont ca, din perspectiva colectării creanțelor bugetare, sunt activități care necesita analiza obligațiilor fiscale înregistrate atât de către persona fizica, cât și de persoana fizica care desfășoară o activitate economică sau o profesie liberă. Cu titlu de exemplu, inițuatorii prezintă cazul eliberarii certificatului de atestare fiscală, în care trebuie cuprinse toate obligațiile fiscale ale persoanei fizice datorate pe ambele coduri de înregistrare fiscala (CNP și CUI), precum și cazul acordării înlensirilor la plata, unde se analizează constituirea de garanții, cum ar fi bunurile deținute de persoana fizică, care pot fi aduse drept garanție pentru toate obligațiile fiscale datorate, atât pe CNP, cât și pe CUI.

Totodată, pentru eventuale informații și documente cu privire la situația fiscală, deplasarea persoanei fizice este mai facilă la sediul organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul, inclusiv pentru obligațiile fiscale datorate din activitățile economice desfășurate în mod independent sau din exercitarea de profesii libere.

„De altfel, prin această propunere legislativă, se creează premisele unei mai bune comunicări cu contribuabilul – persoana fizică, în sensul că pe toate domeniile de activitate ale ANAF, acesta va fi administrat printr-un singur organ fiscal, cu excepția înregistrării fiscale. Astfel, contribuabilul va avea ca punct de legătură cu admnistrația fiscală, un singur organ fiscal, față de situația actuală, când trebuia să se adreseze unuia sau mai multor organe fiscale, în funcție de sediul unde își desfașura activitatea. De asemenea, precizăm că, propunerile de modificare a Codului de procedură fiscală nu contravin prevederilor art. 2, lit.j1) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora «în sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(...)

j1) sediul principal/locația declarată la registrul comerțului, în vederea înregistrării și autorizării funcționării persoanei fizice autorizate»”, precizează MF, în Nota de fundamentare.

Având în vedere evoluția situației epidemiologice determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și necesitatea limitării contactului fizic pentru soluționarea cererilor contribuabililor și îndeplinirea atribuțiilor specifice de către autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public din administrația publică centrală și locală, se propune completarea art. 69 din Codul de procedură fiscală și crearea cadrului legal, astfel încât comunicarea dintre ANAF și aceste entități să se realizeze exclusiv prin mijloace electronice. Pe de altă parte, numărul mare de solicitări de informații venite către ANAF din partea autorităților și instituțiilor publice și de interes public generează încărcarea excesivă a volumului de lucrări și implicit un timp mare de soluționare a furnizării informațiilor solicitate. În privința activităților de executare silită, în cazul instituțiilor care nu sunt înrolate în aplicația respectivă această solicitare/furnizare de date se desfășoară doar în format letric, cu dificultate.

Ca urmare a acestei situații de neînrolare sau neutilizare a sistemului informatic PatrimVen de către toate unitățile administrativ-teritoriale/instituții și autorități publice, ANAF emite zilnic prin ghișee, spre exemplu, un număr de 15.000 de adeverințe de venit pentru contribuabilii care se deplasează mai mulți kilometri pentru a le obține, aceștia neputând fi refuzați, chiar dacă documentele sunt emise pentru primării care au acces la platforma informatică și le pot obține electronic.

Principalul beneficiu al creșterii urgente a gradului de înrolare este debirocratizarea sistemului administrativ și a interacțiunilor interinstituționale, contribuind, de asemenea, la creșterea veniturilor bugetului general consolidat prin succesul operațiunilor de executare silită, context în care se impune acordarea timpului necesar acestora pentru a se conforma.

Se propune modificarea art. 701 din Codul de procedură fiscală în sensul că furnizarea de informații către autoritățile publice, instituții publice și de interes public din administrația publică centrală și locală se realizează utilizând sistemul informatic PatrimVen. În cazul persoanelor juridice de drept privat, furnizarea de informații urmează să se realizeze prin sisteme informatice dedicate (de exemplu platforma ARB, platforma IFN, sistemul informatic SPV) administrate de Ministerul Finanțelor prin Centrul Național pentru Informații Financiare. În plus, se propune modificarea art. 11 alin. (61) în vederea corelării în ceea ce privește furnizarea de informații.

În contextul actual al pandemiei, pentru evitarea contactului fizic între persoane, se impune necesitatea comunicării prin mijloace electronice cu contribuabilii, astfel încât se propune completarea dispozițiilor art. 79 din Codul de procedură fiscală în scopul reglementării obligativității înrolării în sistemul de comunicare electronică dezvoltat de Ministerul Finanțelor/ANAF, respectiv în SPV. Contribuabilii pentru care se adoptă obligativitatea înrolării în SPV sunt persoanele juridice, asocierile și alte entități fără personalitate juridică, precum și persoanele fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare. „De subliniat că obligativitatea înrolării în SPV revine persoanelor fizice care desfășoară activități economice sau exercită profesii libere doar cu privire la îndeplinirea obligațiilor sau exercitarea drepturilor ca urmare a exercitării profesiei, respectiv pe codul de înregistrare fiscală. De asemenea, pentru derularea procedurii de conectare a aparatelor de marcat electronice fiscale, definite la art. 3 alin. (2) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, la sistemul informatic național de supraveghere și monitorizare a datelor fiscale al ANAF, este necesar ca operatorii economici utilizatori de aparate de marcat electronice fiscale să se înroleze în SPV”, menționează reprezentanții MF.

Astfel, pentru operaționalizarea acestui flux electronic de informații cu operatorii economici se impune crearea cadrului legal pentru reglementarea obligativității înrolării în SPV. În contextul evitării contactului fizic între persoane, precum și pentru realizarea procedurii de conectare a caselor de marcat, pentru înrolarea în SPV, contribuabilii menționați anterior trebuie să-și achiziționeze certificate calificate. Pentru efectuarea acestor demersuri de către contribuabilii pentru care se creează obligativitatea înrolării în SPV, se impune reglementarea unui termen până la care această înrolare este opțională, urmând ca după acest termen cererile, înscrisurile sau orice alte documente depuse la organul fiscal central în format letric nu vor fi luate în considerare iar contribuabilii în cauză să fie notificați de către organul fiscal central cu privire la obligativitatea comunicării prin intermediul mijloacelor electronice de transmitere la distanță, respectiv prin SPV. Această normă de neluare în considerare a cererilor, înscrisurilor ori oricăror alte documente depuse în format letric poate avea ca efect o serie de sancțiuni concrete, funcție de tipul actului depus, respectiv, prescrierea unui drept, dacă o cerere de restituire este depusă, în format letric, la limita termenului de prescripție, decăderea din dreptul de a beneficia de o facilitate fiscală, dacă cererea este depusă în format letric în ultima zi de depunere, sau sancțiuni contravenționale în cazul în care legea impune depunerea unui document/înscris într-un anumit termen și acesta se depune în format letric. În acest sens, se reglementează un termen până la care contribuabilii pot să facă demersurile pentru înrolarea în SPV.

Se propune ca ordinele prevăzute la art. 83 alin. (5) și art. 1701 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, să se emită de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, având în vedere că formularele și procedurile de administrare se emit de către ANAF.

Se propune completarea art. 92 din Codul de procedură fiscal cu un nou alineat alin. (91) în sensul că toate deciziile de inactivare emise de organul fiscal vor fi suspendate ca urmare a hotărârilor instanțelor de judecată în baza prevederilor legii nr. 554/2004. La această propunere s-a avut în vedere că în practică au apărut numeroase situații în care instanțele judecătorești au dispus suspendarea executării deciziilor de declarare în inactivitate, fără a preciza și modul de ducere la îndeplinire a acestei suspendări și efectele care trebuie să se producă. MF menționează că aceeași situație este și în cazul Deciziilor privind anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit art.316 alin.(11) lit.a) - e) și h) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Se propune modificarea art. 105 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură fiscală, în sensul creării posibilității corectării declarațiilor fiscale ori de câte ori printr-o hotărâre judecătorească definitivă sunt dispuse măsuri care implică și modificări de impuneri aferente unor creanțe fiscale și perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.

Se propune modificarea art. 129, în sensul creării posibilității refacerii inspecției fiscale de către aceeași echipă de inspecție care a încheiat actul desființat, dacă din motive obiective, nu există posibilitatea refacerii inspecției fiscale de către o altă echipă de inspecție.

Se propune modificarea art. 157 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, în sensul ca să nu fie considerate restante obligațiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare aprobat și confirmat în condițiile legii.

Prin modificarea prevederilor art. 164 din Codul de procedură fiscală s-a avut în vedere recunoașterea bunei credințe a contribuabililor, astfel că, la cererea acestora, viramentele efectuate eronat se vor corecta, cu păstrarea datei plății, iar în funcție de data plății se va păstra beneficiul acordat de legiuitor de plată a jumătate din minimul legal al amenzii.

Se propune modificarea art. 169 din Codul de procedură fiscală, respectiv a procedurii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în sensul extinderii mecanismului de rambursare cu control ulterior, la toți contribuabilii cu unele excepții stabilite expres de lege, similar procedurii aprobate prin OUG nr. 48/2020.

Se propune completarea art.184 alin.(6) cu o nouă literă care să stipuleze că nu se acordă înlesniri la plată a obligațiilor fiscale care reprezintă ajutor de stat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, precum și fonduri europene sau fonduri publice naționale aferente fondurilor europene.

Se introduce un articol nou, articolul 1841 în care se propun reguli speciale privind eșalonarea la plată a impozitului calculat potrivit art. 403 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, respectiv:

pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a impozitului calculat potrivit art. 403 din Codul fiscal să nu înceapă procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată;

contribuabilii care la data depunerii declarației prin care calculează impozitul prevăzut de art. 403 din Codul fiscal au în derulare înlesniri la plată acordate potrivit prevederilor legale în vigoare pot beneficia de eșalonare la plată potrivit prezentului articol;

aplicarea prevederilor art. 165 alin. (4) privind ordinea de stingere a obligațiilor fiscale. Dacă suma plătită de către contribuabil nu este suficientă pentru a stinge ratele din graficele de eșalonare la plată, atunci se stinge, cu prioritate, rata aferentă celei mai vechi decizii de eșalonare la plată;

pentru obligațiile fiscale principale și accesorii rămase de plată din eșalonările la plată și/sau amânările la plată, după caz, a căror valabilitate a fost pierdută potrivit prevederilor art. 403 din Codul fiscal ori potrivit prevederilor în baza cărora au fost acordate celelalte înlesniri la plată, în scopul încadrării în condițiile de menținere a valabilității eșalonării la plată, sunt exigibile și au termen de plată la data pierderii valabilității eșalonărilor la plată, respectiv data comunicării deciziei de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și, după caz, a deciziei de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere și a penalităților de nedeclarare;

nu este considerat restant impozitul prevăzut de art. 403 alin. (1) din Codul fiscal pentru care s-a acordat și este în derulare o eșalonare la plată, potrivit acestui articol, dacă pentru acesta nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în decizia de eșalonare la plată sau se află în termenul de plată prevăzut la art. 403 din Codul fiscal;

debitorul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare;

graficul de eșalonare se poate suplimenta ca urmare a depunerii declarației rectificative, cu respectarea perioadei de eșalonare acordată inițial;

pe perioada derulării eșalonării la plată, cu sumele de rambursat/de restituit se sting obligațiile în ordinea prevăzută la art. 165 alin. (4), în limita sumei aprobate la rambursare/restituire. În sensul art. 167, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată;

pentru contribuabilii care trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central într-un anumit termen pentru a se menține autorizația, acordul ori alt act administrativ similar se aplică în mod corespunzător prevederile art. 204;

în cazul contribuabililor care beneficiază de eșalonare la plată potrivit 403 din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile art. 207;

garanția prevăzută la art. 403 din Codul fiscal, se constituie în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, dacă are această obligație;

procedura de acordare de către organul fiscal central a eșalonării la plată a impozitului prevăzut de art. 403 din Codul fiscal, precum și formularistica utilizată se aprobă prin Ordin al președintelui ANAF;

în situația în care cererea de acordare a eșalonării impozitului prevăzut la art. 403 din Codul fiscal se respinge, contribuabilul are obligația să plătească acest impozit, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.

Se introduce o nouă literă la art. 194 alin. (1) pentru a corela condiția de menținere a valabilității eșalonării la plată în cazul pierderii eșalonării impozitului prevăzut la art. 403 alin. (2) din Codul fiscal.

Se introduce Capitolul IV1 care prevede o procedură permanentă de eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile bugetare administrate de organul fiscal central, având în vedere că eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare, în formă simplificată, adoptată prin OUG nr. 181/2020, a fost una dintre cele mai accesate facilități fiscale, precum și faptul că prin această facilitate fiscală se asigură lichiditățile financiare necesare continuării activității contribuabililor care temporar se află în dificultate financiară. Măsura are ca scop creșterea gradului de colectare a creanțelor bugetare prin stimularea conformării voluntare.

Se propune modificarea dispozițiilor art. 213 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii unui termen rezonabil de valabilitate a măsurii asigurătorii, după data comunicării sesizării penale. Astfel, apreciem că o poziție echilibrată este aceea de a reglementa un termen de 3 luni de la data comunicării sesizării penale în care să rămână valabilă măsura asigurătorie. Această măsură trebuie dublată de o măsură administrativă a ANAF, în sensul ca organul fiscal să fie obligat să comunice sesizarea penală în interiorul termenului de valabilitate a măsurii asigurătorii de 6 luni sau un an, după caz, prevăzută de alin. (7) al art. 213 din Codul de procedură fiscală. Astfel, măsura asigurătorie rămâne valabilă 3 luni de la data comunicării sesizării penale, perioadă care dă posibilitatea organelor de urmărire penală să instituie propriile măsuri asigurătorii.

Se propune completarea art. 235 din Codul de procedură fiscală, cu o normă de excepție, în sensul că, în situația rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost respinsă contestația contribuabilului, în tot sau în parte, scrisorile de garanție/polițele de asigurare de garanție depuse de debitor în scopul suspendării executării silite se execută după 15 de zile de la data la care acțiunea este respinsă definitiv sau în ultima zi de valabilitate a scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție (dacă aceasta se împlinește înaintea celor 15 zile). Astfel, se acordă un termen rezonabil în care debitorului poate plăti de bună voie, întrucât executarea scrisorii de către organul fiscal presupune costuri pentru debitor.

Se propune completarea art. 247 din Codul de procedură fiscală în scopul reglementării posibilității eliberării din unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului către structura prevăzută la art. 220 alin. (21) lit. a) din același act normativ a bunurilor ce constau în metale prețioase și pietre prețioase ce fac obiectul măsurilor asigurătorii luate de către organele judiciare, în orice fază a procesului penal, în vederea expertizării, evaluării și valorificării, în scopul fluidizării activității structurii în cauză. în situația în care printr-o hotărâre definitivă se mențin măsurile asigurătorii.

Se propune modificarea art. 263 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, în sensul că, analiza cererilor de dare în plată depuse la ANAF să fie realizată la nivelul organului fiscal competent de către comisiile constituite în acest scop prin ordin al președintelui ANAF. Propunerea are în vedere, pe de o parte, faptul că darea în plată este o modalitate de stingere a obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal competent și, pe de altă parte, se au în vedere măsurile care se iau în vederea descentralizării și debirocratizării la nivelul ANAF. Astfel, cererile de dare în plată sunt analizate la nivelul organului fiscal competent fără a mai fi transmise unei comisii care funcționează la nivel național. Inițiatorii proiectului de Ordonanță precizează că această regulă se aplică și pentru cererile de dare în plată aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a actului normativ.

● Anularea unor obligații accesorii

În completarea facilităților fiscale adoptate prin OUG nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările și completările ulterioare, și prin OUG nr. 19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal, se propune:

anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, în cazul contribuabililor care au fost supuși inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale începute și pentru care s-a comunicat decizia de impunere în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a OUG nr. 69/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările și completările ulterioare și data intrării în vigoare a OUG nr. 19/2021 privind unele măsuri fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul fiscal.

Acordarea facilității se realizează cu respectarea condiției de plată integrală a obligației bugetare principale stabilite prin decizia de impunere, până la un anumit termen, și cu depunerea cererii de anulare până cel târziu la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv. În situația în care obligația bugetară principală stabilită prin decizia de impunere a fost achitată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, contribuabilul are dreptul de a beneficia de facilitatea fiscală dacă depune cererea până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv.

anularea dobânzilor, penalităților și tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale administrate de organul fiscal cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, în cazul contribuabililor care au fost supuși verificării documentare după data intrării în vigoare a OUG nr. 69/2020.

Acordarea facilității se realizează cu respectarea condiției de plată integrală a obligației bugetare principale stabilite prin decizia de impunere până la anumite termene și cu depunerea cererii de anulare până cel târziu la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere dacă termenul de 90 de zile se împlinește după 31 ianuarie 2022.

În ambele situații reglementate, accesoriile stinse atât înainte, cât și după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, se restituie potrivit Codului de procedură fiscală. Este de menționat că, în scopul aplicării unui tratament unitar, măsura are în vedere și contribuabilii care au avut în derulare o inspecție fiscală în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a OUG nr. 69/2020 și data intrării în vigoare a OUG nr. 19/2021 și pentru care a fost emisă o decizie de impunere cu obligații bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv, pentru care s-au calculat accesorii, care au stins atât obligațiile principale cît și accesoriile dar nu au putut accesa facilitățile reglementate de OUG nr. 69/2020 și nu pot accesa nici facilitățile reglementate prin OUG nr. 19/2021. De asemenea, contribuabilii care au fost supuși verificării documentare nu pot accesa facilitățile fiscale reglementate de cele două acte normative menționate.

Normele speciale pentru debitorii a căror activitate este restrânsă/închisă de către organele abilitate ale statului

Se propune suspendarea condițiilor de menținere a eșalonării la plată, în situația în care activitatea este restrânsă/închisă de către organele abilitate ale statului similar cu dispozițiile suspendării condițiilor de menținere a eșalonării la plată care a fost reglementată prin OUG nr. 48/2020 și ale cărei efecte au încetat la data de 25 decembrie 2020. Astfel, în vederea sprijinirii contribuabililor se propune ca, la cerere, debitorii la care activitatea este restrânsă sau închisă pe perioada stării de urgență/alertă să poată solicita suspendarea condițiilor de menținere a eșalonării la plată, în oricare forma este acordată (eșalonare acordată potrivit cap. VI din cadrul titlului VII din Codul de procedură fiscală, eșalonare la plată în formă simplificată, potrivit OUG nr. 181/2020, restructurarea obligațiilor bugetare, potrivit OG nr. 6/2019 sau eșalonarea în formă simplificată propusă prin acest act normativ). Cu precizarea că această suspendare se acordă până la data la care activitatea este reluată fără nici un fel de restricție.

MF menționează că referința la „organele abilitate ale statului” are în vedere organele și structurile abilitate care acționează în regim de putere publică, pentru satistacerea unui interes public. În acest sens, inițiatorii exemplifică structurile prevăzute la art. 45 din OUG nr. 21/2004, privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Comitetul local pentru situații de urgență, Comitetul județean pentru situații de urgență, Comitetul Municipiului București pentru Situații de Urgență, Comitetul național pentru situații de urgență, cu precizarea că declararea stării de alertă poate să se refere la nivelul local sau la nivel national.



Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.