Nevoia de comparaţii
Numărul 29, 18-24 octombrie 2016 » La început a fost cuvântul...
Aproape nimic pe lumea aceasta nu se judecă (în sens de evaluare) fără apelul la comparaţii. În acest fel, ajungem şi la superlative. Nu discutăm aici cât de îndreptăţit este să caracterizăm un om, o activitate, un obiect, o întâmplare etc. etc., ci ne referim la modul în care sunt construite anumite fraze.
Astfel, ne-a fost dat să auzim într-o emisiune TV că „manifestarea a constituit un lucru foarte rarisim”. Ar fi fost de ajuns să se zică „rarisim”, întrucât acest cuvânt conţine, în sine, superlativul. Mai apropiat de textele cu care se confruntă cititorii noştri este felul inadecvat în care se recurge la noţiunea de „optim”. Tot la un post de televiziune am auzit: „Cea mai optimă soluţie a fost identificată de…” (urma numele unei personalităţi din lumea ştiinţei). Or, se ştie că „optim” nu admite grade de comparaţie. Ori este „optim” ori nu este, aşa cum se petrec lucrurile şi cu „exact”, „corect”, „infim”, „complet” ş.a.m.d.
Chiar dacă întâlnim rar formula „mai superioare”, nu putem să nu consemnăm chiar şi puţinele cazuri în care este folosită. De data aceasta este o frază găsită într-un cotidian bucureştean: „Produsele noastre sunt mai superioare decât în oricare altă întreprindere de profil din ţară”. Evident, noţiunea de „superior” indică, fără putinţă de tăgadă, o comparaţie, un mod de raportare la anumite repere de ordin calitativ.
Numărul situaţiilor în care superlativul este utilizat greşit nu se epuizează cu exemplele de mai sus. Cuvinte de tipul „extrem”, „suprem”, „maxim”, „minim” nu suportă adăugiri de felul următor: „foarte”, „cele mai”, „inferior”, „minor”, „major”. Ne stau la dispoziţie, în această privinţă, exemple cu duiumul. Bunăoară, o emisiune de radio a inclus un interviu cu un manager „certat” cu limba română. Din foarte multele derapaje (aici „foarte” este la locul lui) am ales câteva: „cea mai minoră situaţie ne-a condus la rezultate foarte minimale”; „ne confruntăm permanent, tot timpul, cu foarte multe împrejurări mai majore decât până acum”; „tot atât de neplăcut este faptul că avem unele produse mai inferioare calitativ”. Constatăm un cumul de erori, toate caracterizate prin pleonasme supărătoare. Era să zic „foarte supărătoare”, dar economia de superlative este justificată fie şi numai din pricina faptului că previne greşeli de genul celor semnalate săptămână de săptămână în această rubrică. În materie de exemple, din nefericire, se potriveşte zicala „are balta peşte”. (T.B.)
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice
Noaptea Albă a Filmului Românesc a revenit la București, Cluj-Napoca și Timișoara