Modul de a comunica, inclusiv în relaţiile de muncă, a făcut, deseori, obiectul unor cugetări celebre. Astfel, Jules Renard (1864-1910) afirma că „ironia este pudoarea umanităţii”. La rândul său, Marcel Proust (1871-1922) remarca: „Numai un caracter puternic zămislește încrederea”. Paul Valery (1871-1945) a adăugat: „Un om care scrie nu e niciodată singur”. Cu umorul lui subtil, tipic englezesc, Winston Churchill (1874-1965) afirma: „Totdeauna mă feresc de profeţii, fiindcă urmez politica mult mai sănătoasă să fac profeţii după ce evenimentul s-a consumat”. La polul opus, Somerset Maugham (1874-1965) mărturisea: „A trebuit să aștept până târziu în viaţă ca să descopăr cât de ușor este să spui «nu știu»”.