Obiectiv și optim / CECCAR Business Magazine

La început a fost cuvântul...

Obiectiv și optim

Numărul 16, 24-29 apr. 2024 » La început a fost cuvântul...

Mass-media ne furnizează zilnic numeroase teme de reflecție al căror conținut ar fi mai consistent dacă, în toate cazurile, s-ar respecta cerințele elementare ale exprimării corecte. Bunăoară, un articol din presa tipărită a conținut următoarea frază: „Numai prin analize cu caracter obiectiv și imparțial avem șansa de a evita surprizele neplăcute, neașteptate”. Evident, în acest caz, s-au „comis” două pleonasme: „obiectivitatea” implică obligatoriu adoptarea de poziții „imparțiale”, iar „surprizele” de aceea sunt astfel definite, deoarece apariția lor este, totdeauna... „neașteptată”.

Erori asemănătoare au fost identificate și într-un reportaj de televiziune: „Participanții la dezbatere au avut ocazia și prilejul să se pronunțe în cunoștință de cauză și cu «toate lecțiile învățate»”. Care ar fi, oare, deosebirea dintre „ocazii” și „prilejuri”? Apoi, prin ce se deosebește „o opinie” exprimată „în cunoștință de cauză” de una definită metaforic drept „lecție învățată”? Ar fi posibilă o „opinie avizată” fără cunoașterea temei în dezbatere?

La rândul său, un conferențiar care s-a adresat radioascultătorilor a afirmat că „soluțiile adecvate trebuie să aibă drept obiectiv obținerea optimului economic exclusiv prin maximizarea rezultatelor pozitive”. Ar putea unele „soluții” să fie „adecvate” dacă n-ar fi „optime”? Apoi, „optimul” se poate atinge nu numai prin „maximizarea rezultatelor pozitive”, ci și prin operațiunea separată de „minimizare” a rezultatelor negative. Aplicate la exemplele prezentate, aceste considerații și considerente ne conduc la concluzia că exprimările „optime” impun negreșit ca persoanele în cauză să se prezinte, totdeauna, cu „lecțiile învățate”, inclusiv cu o bună stăpânire a proprietății termenilor utilizați. Cu alte cuvinte, este vorba despre o prezență cu „lecțiile învățate”. (T.B.)