Începutul de săptămână a fost marcat de concretizarea anunțului făcut de președintele Klaus Iohannis la Bruxelles, cu prilejul summit-ului UE consacrat Brexit-ului: a avut loc a doua rundă de consultări cu liderii partidelor parlamentare, primul-ministru și guvernatorul BNR. Evenimentul a avut o conotație specială, în contextul în care șeful statului a considerat că Brexit-ul reprezintă o oportunitate pentru regândirea modului de abordare a unui Proiect de Țară. Această temă este dezvoltată și aprofundată la reuniunea inițiată de guvern pentru astăzi, 5 iulie, intitulată „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă”. Aparent, avem de-a face cu o temă redundantă. De ani de zile se vorbește despre necesitatea elaborării unui Proiect de Țară care să întrunească cel mai larg consens politic și social, astfel încât să devină cu adevărat operațional. Iată, peste mai puțin de o jumătate de an, la 1 ianuarie 2017, se va împlini un deceniu de la intrarea României în Uniunea Europeană, în calitate de stat membru cu drepturi depline. În euforia acelui eveniment istoric, s-a lansat ideea elaborării de urgență a unui program post-aderare, document care ar fi avut în esența lui caracteristicile unui Proiect de Țară. N-a fost să fie. Nu discutăm acum cauzele, deoarece ar impune o extrem de cuprinzătoare analiză. Cert este că, în diferite momente, s-au consemnat demersuri notabile în direcția identificării unor priorități și stabilirii modalităților de a le realiza. Bunăoară, reprezentanți de marcă ai CECCAR au participat activ la numeroase dezbateri consacrate tocmai elaborării unui Proiect Național de tipul celui care a făcut obiectul consultărilor de la Cotroceni. Cum se știe, la rândul ei, Academia Română a elaborat un asemenea proiect. Ecourile în plan decizional național – respectiv Parlamentul, Președinția și Guvernul – au fost slabe spre… inexistente.

Acum, după seismul care a zguduit Uniunea Europeană, s-a vădit, din nou, cât de important este nu numai la nivel comunitar, ci și în cazul fiecărei țări în parte, să existe o viziune de largă perspectivă, nu limitată la obiective de genul celor incluse în Strategia Europa 2020, ci și pe o perioadă mai lungă, în care accentul să se pună pe aspecte fundamentale privind bazele constituționale și, decurgând de aici, viitoarea arhitectură instituțională a Uniunii Europene. Întrucât soluția care se conturează este aceea a stabilirii de obiective comune care să armonizeze interesele naționale, a reapărut, la întreaga ei importanță, tema Proiectului de Țară în cazul României. O spunem cu admirație, dar și cu regret în ceea ce privește România, că alte state membre au asemenea proiecte, și nu de ieri sau de astăzi, ci încă din fazele de preaderare la UE.

În momentul actual, este prematur să anticipăm rezultatele consultărilor inițiate de Președintele României. Ceea ce, însă, putem afirma cu certitudine este că procesul de elaborare a unui Proiect de Țară viabil nu pornește de pe un „loc gol“. De-a lungul timpului – și aici ne referim la întreaga perioadă postdecembristă – minți luminate, în rândul cărora s-au aflat permanent și reprezentanți ai CECCAR, ai comunității economiștilor în ansamblu, au emis idei deosebit de valoroase, au formulat teme și soluții care se constituie într-un adevărat „tezaur“ de gândire novativă, de autentic patriotism și, deopotrivă, de înțelegere profundă, ca un act de conștiință, a importanței capitale a apartenenței României la Uniunea Europeană într-o lume caracterizată prin accentuarea proceselor de integrare și globalizare.

Poate toate acestea „sună“ prea abstract, însă fiecare coleg din comunitatea noastră profesională știe prea bine că până și cele mai complexe construcții se asamblează cu un număr imens de piese, ceea ce le conferă organicitate, consistență, durabilitate. Conștientizarea faptului că aparținem de drept comunității politico-economice europene dă și măsura exactă a necesității implicării fiecăruia și a tuturor la elaborarea Proiectului de Țară menit să ne asigure atât propria prosperitate, cât și racordarea reală, trainică la valorile și principiile Uniunii Europene. Se spune că niciodată nu este prea târziu. Dar, dacă vom concretiza celebrul dicton la ideea Proiectului de Țară, s-ar impune să completăm că trebuie să acționăm astfel încât să nu fie… prea târziu.