Priorități și prioritizare
Numărul 5, 9-15 feb. 2021 » La început a fost cuvântul...
Preocupări de actualitate au determinat o creștere substanțială a „circulației” celor două noțiuni din titlul însemnărilor de față. Bine ar fi, însă, ca respectivele noțiuni să se folosească, totdeauna, în parametri lingvistici și logici adecvați. Numai că, întâlnim în mass-media situații de genul celor pe care le semnalăm în continuare. Bunăoară, într-un comentariu din presa cotidiană se emitea următoarea alegație: „Operațiunea de prioritizare are justificare doar atunci când, în cazul investițiilor, se stabilesc obiectivele care prezintă cea mai mare urgență”. Păi, ce altceva înseamnă „prioritizare” dacă nu, în primul rând, stabilirea „urgențelor”?
Un alt exemplu este „oferit” de o dezbatere radiofonică. Un participant afirma: „Secvențialitatea unor măsuri se cere stabilită în orice act de ierarhizare a priorităților, ca parte componentă a oricărui demers priorizator”. În afară de adjectivul cam greu de pronunțat „priorizator” – este de remarcat că „secvențialitatea” constituie exact „o parte componentă” a procesului de stabilire a „priorităților”. Totodată, însăși definirea „priorităților” impune „ierarhizarea”.
Mai recurgem la un exemplu. Într-un documentar TV, se preciza: „Cele 72 de priorități prevăzute în planul de afaceri confirmă capacitatea decidenților de a-și fixa ținte utile în procesul de urmărire a modului în care acestea se realizează în practică”. Să începem cu finalul frazei: cum s-ar putea „realiza” un obiectiv altfel decât „în practică”? Apoi, când se stabilesc nu mai puțin de „72 de priorități” mai poate fi vorba despre respectarea esenței acestei „extrageri” din ansamblul obiectivelor a ceea ce este, cu adevărat „urgent”. „principal”, „determinant”? Confundarea „priorităților” cu „obiectivele” oricărei activități anulează, în fapt, însăși rațiunea unei asemenea „operațiuni”. Prin urmare, fie și numai în materie de comunicare, este „prioritară” cunoașterea proprietății termenilor la care facem apel. În caz contrar, riscăm reacția negativă a interlocutorilor. Ceea ce – trebuie să recunoaștem – nu constituie un obiectiv „prioritar”. Nici măcar dezirabil. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Actuala „ofensivă” a cărții înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic