Punct și de la capăt

Punct și de la capăt

Numărul 25, 20-26 septembrie 2016  »  La început a fost cuvântul...

Multora dintre noi li s-a întâmplat să-și dorească – pretutindeni în spațiul public unde se rostesc discursuri – ca oratorii cu chef de vorbă să pună, cât mai repede, PUNCT expunerilor lor. Situații în care ne confruntăm cu PUNCTUL sunt, însă, extrem de numeroase, nu numai în ceea ce privește „vorbirea la liber”, ci și în ceea ce scriem.

De exemplu, la o adunare publică dintr-o entitate administrativ-teritorială, unul dintre participanții la dezbateri a spus următoarele: „Consider că ar fi fost mult mai bine ca X să se fi limitat doar în a întocmi raportul, exprimându-mi regretul că planul stabilit înainte nu s-a respectat întocmai, ceea ce ne împiedică să adoptăm decizii referitoare la ce vom face în viitor, cunoscut fiind că după adunarea noastră urmează să trecem la acțiune”.

Cum lesne se poate observa, deranjează (în sensul că nu se exprimă limpede gândul vorbitorului) faptul că fraza atât de lungă NU s-a limitat, totuși, la o singură idee. Ar fi fost de dorit ca referirea la raport să vizeze măcar câteva aspecte de conținut pentru a se justifica un asemenea demers. Restul, de asemenea, se putea exprima în fraze separate, pentru a se reliefa mai bine fiecare idee în parte. PUNCTUL ar fi putut „salva” expunerea fie și numai la capitolul coerență.

Reproducând fraza care ne servește drept exemplu, nu putem să trecem cu vederea și greșelile de exprimare. Bunăoară, când se vorbește despre „limită” nu mai este necesar să se adauge acel „doar”. În cazul dat ne apare ca un cuvânt parazitar. Apoi, este incorectă sintagma „în a întocmi raportul”. Se impunea un „la”, adică „la a întocmi raportul”. O altă întrebare legitimă: poate exista un „plan” care să nu se fi stabilit... „înainte”? Însăși definiția „planului” indică o operațiune anterioară, cea în care se elaborează respectivul document fie că este vorba despre ceva scris, fie despre o prezentare exclusiv verbală. Apoi, sintagma „ce vom face în viitor” ne duce tot în zona situării în timp a diverselor activități la care făcea trimitere vorbitorul. Când zici „ce vom face”, implici obligatoriu... „viitorul”. Nu te referi la trecut, la ceea ce ai stabilit, eventual, să se întâmple „după”. Am ajuns, astfel, la formula „după (...) urmează să...” Evident, ceea ce „urmează” vizează ceva de... „după”.

Cu puțină atenție, aceste erori se puteau evita fără eforturi deosebite. În concluzie, trebuie să punem PUNCT și pentru a nu lua „de la capăt” erori de tipul celor semnalate aici. (T.B.)

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.