Puterea obișnuinței
Numărul 30, 25-31 octombrie 2016 » La început a fost cuvântul...
E
De multe ori, acel „la” este perfect inutil. Nu aţi întâlnit, oare, în anunţuri publicitare, formula „luaţi la cunoştinţă că s-au publicat posturile vacante pentru…” ori „confirm că am luat la cunoştinţă că…”. Eliminarea lui „la” duce la creşterea cursivităţii frazei şi la mult dorita concizie. Nu sună mult mai bine formulele „luaţi cunoştinţă de” şi „confirm că am luat cunoştinţă de…”? Aceasta nu înseamnă, repet, că trebuie să renunţăm la… „la”. Este corect să spunem „am adus la cunoştinţă că…”.
Confuzia care se comite în folosirea lui „de” şi a lui „la” scapă deseori atât în scris, cât şi în exprimarea verbală din cauza solidificării, a sedimentării, în timp, a unor greşeli de exprimare cu origini diverse şi îndepărtate. Este, desigur, interesant să apelăm la etimologie, dar mai comod ar fi să ne „obişnuim” (că tot am menţionat cuvântul în titlu) să recurgem fie şi numai la dicţionarele mai concentrate unde găsim, negreşit, termenii uzuali. Se spune că „obişnuinţa este a doua natură”, dar nu tot ceea ce vine de la natură ne este de folos. Exemplele ne stau la dispoziţie cu… nemiluita: de la dezastrele naturale până la insectele aducătoare de boli (că doar tema reformării sistemului de sănătate se află la ordinea zilei). Oricum, poate că nimic nu este mai rău decât a te „obişnui” cu răul. Inclusiv în materie de erori lingvistice. (T.B.)
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou
Corul Madrigal. Concerte ale valorilor muzicale la superlativ
Expozițiile, gazde primitoare pentru arte și profesii
Voluntariatul, act de voință în sprijinul culturii și artei