Scurt, inteligibil, exact
Numărul 21, 11-17 iunie 2019 » La început a fost cuvântul...
Nu este cazul să se demonstreze că, în materie de comunicare, mai ales în cea scrisă, intervin elemente de ordin obiectiv. De exemplu, cercetările științifice au dovedit că mișcarea ochiului în timpul lecturii nu este continuă, ci fragmentată, sacadată. Adică, „dintr-o privire” se „fotografiază” un număr relativ mic de cuvinte sau grupuri de cuvinte.
În același timp, lectura (și, implicit, receptarea și înțelegerea a ceea ce stă scris) este cu atât mai folositoare cu cât face apel la cele două tipuri de memorie, de bază (aproximativ 1.500 de cuvinte) și adițională (limbajul specific unei profesii sau unui grup socio-cultural, aproximativ 200-300 de cuvinte).
Dacă luăm în considerare aceste elemente, ajungem lesne la concluzia că eficientizarea lecturii depinde de o serie de factori, între care laconismul (recursul la cuvinte relativ simple) și caracterul uzual al formulărilor la care facem apel. Pentru ilustrarea acestor considerente, să apelăm la noțiunea de „siglă”.
De multe ori, se menționează „sigla” drept expresia grafică a unei insigne, bunăoară embleme, desenul care individualizează, particularizează o instituție publică sau o organizație profesională. Or, conform tuturor dicționarelor, „sigla” nu este altceva decât prescurtarea unor cuvinte sau denumiri. CECCAR, de pildă, este „sigla” organizației noastre profesionale. Tocmai, din nevoia firească de a se recurge la formule concise, nu este de preferat să se pună punct după fiecare literă. Dar, cert este că „sigla” nu desemnează un desen, o emblemă, ci o prescurtare.
Există, desigur, un număr considerabil de sigle care au intrat definitiv în limbajul comun, precum CFR, BNR, ANAF, CEC, UGIR, CES, însă – mai ales când denumirile cuprind mai multe cuvinte, cum ar fi Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, se impune ca la prima utilizare într-un text scris să se prezinte desfășurat denumirea integrală cu sigla între paranteze (FNGCIMM), astfel încât, în continuare, să se recurgă exclusiv la „siglă”. În concluzie, concizia, frecvența la nivel de masă și exactitatea trebuie să definească, fără excepție, textele utilizate în comunicarea noastră cea de toate zilele. Nu vom sărăci, astfel, forța de expresie a textelor, ci le vom da rostul lor firesc, din totdeauna. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou