Reducerea deficitului comercial al României în 2025 a fost determinată în principal de frânarea importurilor și de prudența financiară a companiilor, nu de o îmbunătățire structurală a competitivității externe, în contextul în care stabilitatea relativă a cursului de schimb a mascat presiuni valutare persistente, arată o analiză de specialitate, realizată pe baza datelor Institutului Național de Statistică (INS), citată de Agerpres.

„Lecția anului trecut, pe baza evoluției balanței comerciale a României, este că amânarea ajustărilor nu elimină riscul, ci îl concentrează. În 2026, diferența o va face capacitatea firmelor de a înțelege expunerea valutară reală și de a o gestiona activ, înainte ca presiunea să se reflecte integral în costuri și marje”, a afirmat Teofil Stănculea, director comercial Akcenta în România, citat în comunicat.

Datele INS pentru anul 2025, publicate zilele trecute, confirmă o ajustare lentă, dar vizibilă, a comerțului internațional al României, arată cercetarea. „Exporturile FOB au totalizat 96,6 miliarde euro (+4,2% față de 2024), în timp ce importurile CIF au ajuns la 129,4 miliarde euro (+2,6%). Deficitul balanței comerciale s-a redus la 32,7 miliarde euro, cu 2% sub nivelul din 2024. Reducerea deficitului nu indică o schimbare structurală de competitivitate, ci mai degrabă un efect de frânare a importurilor, pe fondul presiunilor de cost, al cursului de schimb și al prudenței financiare în a doua parte a anului. Finalul de an confirmă această dinamică: în decembrie 2025, exporturile au crescut cu 9,4% anual, în timp ce importurile au scăzut ușor, cu 0,4%, ceea ce a contribuit la temperarea deficitului lunar”, se menționează în document.

Potrivit sursei citate, 2025 a fost un an de reconfigurare a relațiilor comerciale internaționale ale României.

Raportarea din luna decembrie și datele cumulate pentru întreg anul 2025 trebuie citite dincolo de nivelurile absolute. Informația relevantă apare în diferențele de ritm, structura fluxurilor și mecanismele de ajustare, mai arată studiul.

Principalul indicator-cheie este relația dintre dinamica exporturilor și cea a importurilor. În 2025, exporturile au crescut cu 4,2%, iar importurile cu 2,6%, ceea ce explică reducerea deficitului comercial anual la 32,7 miliarde euro.

„Această evoluție sugerează o economie în care cererea internă începe să se tempereze, dar rămâne structural dependentă de importuri, în special pentru bunuri intermediare și produse cu valoare adăugată ridicată. Analizând datele lunii decembrie, luată individual, se conturează un final de an care a concentrat decizii comerciale amânate, corecții de stocuri și ajustări de cash-flow”, precizează specialiștii.

Datele INS indică, pentru decembrie 2025, o ușoară contracție anuală a importurilor, semnalând presiune pe costuri și o abordare mai defensivă din partea companiilor. În paralel, dinamica pozitivă a exporturilor indică o cerere externă încă activă, dar insuficientă pentru a schimba structura de fond a balanței comerciale.

Nivelul absolut al deficitului rămâne însă determinant. Un deficit de peste 30 de miliarde de euro implică o cerere structurală de valută, care influențează direct costurile, marjele și riscurile financiare ale companiilor din import-export.

„Competitivitatea externă a României nu s-a schimbat semnificativ în 2025”, este de părere Teofil Stănculea. Privit în ansamblu, anul 2025 confirmă un comerț internațional activ, dar vulnerabil prin structură. Ponderea ridicată a schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană - 71,3% din exporturi și 72,1% din importuri - arată o integrare profundă în ciclul economic european.

„Deși oferă o stabilitate relativă, dependența de zona euro limitează capacitatea companiilor românești de a-și diversifica oferta în perioade de încetinire generalizată a cererii. Structura exporturilor este dominată de mașini și echipamente de transport (46,6%) și alte produse manufacturate, reflectând integrarea României în lanțuri regionale de producție”, precizează sursa citată.

În același timp, structura importurilor confirmă dependența de bunuri intermediare, energie și produse chimice, cu impact direct asupra sensibilității la cursul de schimb și la costurile externe.

„Ce vedem în România nu este un caz izolat. Aceeași combinație de deficit comercial ridicat, dependență de importuri și presiune valutară apare și în alte economii din Europa Centrală, precum Cehia, Polonia sau Slovacia. Diferențele țin mai puțin de direcție și mai mult de viteză: toate aceste piețe reacționează la aceleași șocuri - costuri, curs, cerere externă - însă cu instrumente și grade diferite de flexibilitate”, notează Stănculea.

Din perspectivă macro, relația dintre deficitul comercial și cursul de schimb rămâne centrală. Stabilitatea relativă a euro/leu în 2025 nu înseamnă în mod obligatoriu o echilibrare naturală a fluxurilor comerciale, ci un cadru administrat strict, care atenuează volatilitatea pe termen scurt fără a elimina presiunile structurale.

Conform analizei, anul 2025 a marcat depășirea unui prag valutar cu semnificație economică și psihologică majoră: cursul euro/leu a trecut peste nivelul de 5,00 lei. Astfel, acest moment a amplificat presiunile de cost pentru companiile dependente de importuri și a influențat comportamentul de consum și aprovizionare.

„Depășirea pragului de 5,00 lei pentru un euro a venit târziu în România, după o perioadă prelungită de stabilitate administrată a cursului. Intervențiile repetate ale BNR au limitat volatilitatea pe termen scurt, dar au amânat ajustarea percepută de companii”, a afirmat Stănculea. Ea susține că, pentru mediul de afaceri, acest lucru a însemnat o acumulare de presiune: costurile au crescut gradual, iar momentul ruperii pragului psihologic a avut un impact disproporționat asupra sentimentului economic.

„România importă masiv bunuri de consum și produse intermediare din zona euro. Depășirea pragului de 5,00 lei a crescut imediat costurile de aprovizionare”, arată analiza.

Datele INS sugerează că acest șoc de curs a contribuit la temperarea consumului intern în a doua parte a anului, ceea ce s-a reflectat într-o creștere mai lentă a importurilor și într-o reducere relativă a deficitului comercial.

„Deși, teoretic, un leu mai slab ar fi trebuit să sprijine exporturile, structura industriei românești - dependentă de inputuri importate - a limitat acest beneficiu. Creșterea costurilor de producție a anulat o parte semnificativă din avantajul de curs”, se mai precizează în document.

În 2025, întărirea dolarului față de euro a influențat direct costul importurilor denominate în dolari, în special energia și materiile prime, menținând presiunea asupra balanței comerciale chiar și în condițiile reducerii volumelor.

Intrarea în 2026 găsește companiile românești într-un context în care riscul valutar nu mai este o variabilă abstractă, ci un factor direct de cost și decizie.

„Experiența anului 2025 a arătat că stabilitatea cursului euro/leu poate masca presiuni reale, care se acumulează gradual în bilanțuri și în structura prețurilor, până când ajustarea devine inevitabilă. Pentru anul în curs, așteptările din piață indică menținerea volatilității pe perechea euro/leu, ceea ce va continua să influențeze costul importurilor denominate în dolari - energie, materii prime și bunuri intermediare”, se mai precizează în document.

În acest context, așteptările pentru 2026 indică un euro/leu menținut într-un interval relativ stabil, dar cu un risc asimetric spre depreciere, ceea ce transformă cursul de schimb dintr-o variabilă macro într-un factor operațional de cost. Pentru companii, gestionarea activă a riscului valutar devine o componentă esențială a deciziilor comerciale și financiare, nu doar o reacție defensivă, menționează cercetarea.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)