Într-o lume în care comunicarea nu cunoaște limite în exercitarea tuturor profesiilor, moștenirile lăsate de cugetători celebri își păstrează (fie și numai prin ironiile lor subtile) miezul lor de adevăr. Astfel, George Meredith (1828 – 1909) remarca: „Vorbirea este mărunţișul tăcerii de aur”. La rândul lui, Lewis Carroll (1832 – 1898) recurgea la o formulă parodică: „Când folosesc un cuvânt, înseamnă exact ce am hotărât să însemne – nici mai mult, nici mai puţin”. O completare reușită aparţine lui Samuel Butler (1835 – 1902): „Devii concis când ai mai multe de spus decât timpul necesar pentru a le spune”. La toate acestea, se adaugă inspirata concluzie oferită de inepuizabilul Mark Twain (1835 – 1910): „Dacă vrei să afli o cale spre mai bine, e nevoie să privești îndelung tot ce este mai rău”.