O sintagmă auzită la un post de televiziune în seara zilei de 1 noiembrie a.c. a relevat, din nou, necesitatea folosirii riguroase a unor noțiuni legate de exercitarea profesiilor și, pe un plan mai larg, de apărare a drepturilor cetățenești. Este vorba despre formula „strada și spațiul public”. În ce constă eroarea nu este dificil de precizat: dacă nici „strada” nu este „spațiu public”, atunci trebuie neapărat să revizuim definițiile ambelor noțiuni.

Și pentru că vorbim despre „stradă”, mai reținem că, în aceeași seară, un alt post de televiziune, referindu-se la o temă actuală, a recurs la formula potrivit căreia „participanții au cerut revendicări numeroase legate de salarizări”. Or, este clar că „revendicările” în sine sunt „cereri”, exprimarea pleonastică atestând o impardonabilă necunoaștere a proprietății termenilor.

Șirul exemplelor în temă este atât de mare încât putem considera că avem de-a face cu o adevărată maladie de natură lingvistică. Exemplele sunt oferite, „generos”, în aceeași primă zi de noiembrie, atât de presa audiovizuală, cât și de cea tipărită. Bunăoară, „înalți prelați”. Păi, prelat înseamnă o înaltă față bisericească! Nu mai puțin eronate sunt formulările de genul „lideri importanți” sau „prioritățile cele mai importante”. În primul caz, însăși noțiunea de „lider” indică locul „important” pe care îl ocupă persoana respectivă într-o echipă ori într-o comunitate mai mare. În al doilea caz, noțiunea de „prioritate” vizează direct o ierarhizare a opțiunilor, a ordinii de urgență, în primul rând, în funcție de „importanța” pe care o prezintă obiectivele propuse, indiferent de natura și amploarea lor.

De asemenea, unele emisiuni de televiziune, tot din ziua amintită, s-au „remarcat” prin abundența unor pleonasme lesne de sesizat chiar de la prima audiție, cu atât mai mult când se repetă de la un grupaj de știri la altul. Astfel, am auzit că un anumit „protagonist” (caracterizat prin „principal”, deși noțiunea de „protagonist” indică neîndoios că este vorba tocmai despre un personaj „principal”) are „cele mai mari șanse de reușită”. Or, substantivul „șansă” vizează tocmai o posibilitate de... „reușită”. În aceeași categorie de greșeli poate fi inclusă formularea: „A făcut parte din componența delegației”. „A face parte” și „a fi în componența” a ceva reprezintă același lucru.

Pentru final, o mostră de frază cu mai multe erori: „La veniturile salariale totale se adaugă sporul pentru condiții grele de muncă”. Pe de-o parte, „sporurile” care vizează respectivele „condiții” fac parte din „veniturile salariale”, mai cu seamă când se recurge la precizarea că este vorba despre „venituri totale”. Pe de altă parte, la fel de greșit este să se spună că „sporurile se adaugă” întrucât noțiunea indică operația de „adăugare”. Deci, pentru numărul de față, nu mai „adăugăm” nici măcar un „spor” de... comentariu. (T.B.)

(Copyright foto: belchonock / 123RF Stock Photo)