Timpul și spațiul
Numărul 9, 13-19 martie 2018 » La început a fost cuvântul...
Sunt numeroase prilejurile când, în scris sau verbal, mai ales cu prilejul unor manifestări publice (cum ar fi emisiunile de televiziune și radio), se recurge la noțiunile de timp și spațiu. Așa, de exemplu, unul dintre participanții la o masă rotundă transmisă, în direct, la un post TV, a afirmat că „analiza perioadelor de timp, a fiecăreia în parte, ne permite să constatăm că aplicarea, în practică, a măsurilor stabilite a depășit în mod repetat termenele prevăzute…”. La prima vedere, nimic nu lasă să se constate – vorba celui pe care îl vizăm – folosirea „repetată” a unor formule pleonastice. Să examinăm, pe rând, erorile din fraza citată.
Noțiunea de „perioadă” indică, între altele, un interval de „timp” sau „timpul” în care se derulează un anumit proces sau fenomen, cum ar fi „raportarea unor rezultate”. Bunăoară, se desemnează prin „periodicitate” exact „timpul” în care „se repetă” respectivele procese și/sau fenomene. Aceleași remarci sunt valabile și atunci când vorbim/scriem despre „periodic” și „a periodiza”.
„Fiecare în parte” este, de asemenea, o formulare pleonastică (utilizată foarte des în viața de zi cu zi). Pronumele nehotărât „fiecare” indică ființe sau lucruri luate în „parte” dintr-un întreg, dintr-un grup etc. Tot așa, substantivul feminin „parte” are, între definițiile numeroase care îi sunt atribuite, sensul de „element constitutiv”, de „secțiune dintr-un ansamblu” ori de „porțiune dintr-un tot”.
Mai departe. Ce semnifică verbul „a aplica”? Nimic altceva decât… „a pune în practică”. Lucrurile pot deveni mai clare dacă facem apel și la cuvintele „aplicativ” ori „aplicație”, întrucât și acestea au în vedere „practica”, respectiv zona în care se „aplică” principii, criterii, se efectuează anumite operațiuni, se verifică ipoteze etc. Așa ajungem și la „măsuri”. Evident, „punerea lor în practică” privește ceva care fusese „stabilit”. Apoi, „termenele” reprezintă, la „rândul lor”, ceva „prevăzut” de „măsurile” evocate.
Ne-a mai rămas de examinat sintagma „în mod repetat”. Întrucât se precizează „depășirea” unor „termene”, este de la sine înțeles că avem de-a face cu un act care se… „repetă”. Firește, nu este de dorit să se procedeze astfel, nici în cazul când anumite erori de exprimare „se repetă”. Fie și numai din respect față de interlocutori, față de telespectatori, față de cititori se impune să nu le… „repetăm”. Pentru că – nu-i așa? – respectul aduce, la rândul lui, respect. (T.B.)
(Copyright foto: flynt / 123RF Stock Photo)
Susținere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziții de excepție cu opere ale marilor artiști plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenușăreasă” la podiumul premianților
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat și de un important festival cinematografic
Lectura, ca mod de viață atestat și de o stație de metrou