Trăsăturile de caracter au făcut totdeauna – în cazul gânditorilor celebri – obiectul unor paradoxuri care au vizat, în primul rând, relaţiile de muncă. De exemplu, Miguel de Unamuno (1864-1936) scria: „Invidia este de o mie de ori mai teribilă decât foamea, fiindcă este o foame spirituală”. Romain Rolland (1866-1944) l-a completat: „Orice cugetare care nu implică o acţiune înseamnă un avort sau o trădare”. Este exact esenţa întrebării pe care a formulat-o Herbert George Wells (1866-1946): „Ce îndeletnicire şi-ar mai găsi un om pe acest pământ, dacă nu i-ar sta nimic în drum?”. I-a răspuns, peste ani, André Gide (1869-1951): „Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere ţărmul”.