Ați recunoscut, desigur, stimați cititori, în titlul însemnărilor de față, formula utilizată de personajul caragialean Marius Chicoș Rostogan, „un pedagog de școală nouă”. I. L. Caragiale era cunoscut, în diverse medii, și cu numele de „Moș Virgulă”, ca urmare a grijii lui cu totul deosebite față de respectarea regulilor gândirii, vorbirii și scrierii corect gramaticale și logice. Schița cu Marius Chicoș Rostogan nu era altceva decât o pledoarie plină de miez și haz în favoarea exprimării bazate pe cunoașterea proprietății termenilor pe care îi utilizăm.

Astfel, avem (recitind textul schiței) argumente și pentru eliminarea unor greșeli care, în forme diverse, au o relativ largă circulație și în zilele noastre. Bunăoară, pleonasmele. Chiar această alăturare, „chiară și aghecvată”, respectiv „clară și adecvată”, arată că nu poate exista o exprimare „adecvată” fără „claritatea” strict necesară oricărei comunicări. La fel, exprimări de tipul „conlucrăm împreună”, „startul de început”, „aspecte relevante și semnificative”, „întrajutorare reciprocă”, „incident neplăcut” (precizăm că toate aceste exemple au fost „culese” dintr-o singură dezbatere televizată) sunt pleonasme… curate.

Să le luăm, pe rând, foarte pe scurt. „Conlucrarea” implică „lucrul în comun”, adică „împreună”, „startul” este exact un… „început”, „relevant” și „semnificativ” sunt sinonime, dacă are loc „întrajutorarea”, atunci nu poate fi decât „reciprocă”, iar un „incident”, indiferent de natura acestuia, nu poate fi decât „neplăcut”.

Faptul că Marius Chicoș Rostogan are urmași și în prezent este un argument în plus în favoarea unei exprimări corecte, ca o condiție obligatorie a unei comunicări cu adevărat folositoare. (T.B.)

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)