Chiar dacă, în cel mai normal mod, preocupările întreprinzătorilor, ale managerilor, au un predominant caracter microeconomic, realitățile din prezent impun, în fiecare act decizional la acest nivel, luarea în considerare, mai mult ca oricând, a ceea  ce se petrece la scară națională, regională, europeană și globală. Este suficient să ne referim la operațiunile de comerț internațional, cu ponderea lor considerabilă a entităților care își desfășoară activitatea pe bază de importuri și exporturi, să constatăm cât se poate de limpede interacțiunea dintre cele patru niveluri, adică a factorilor interni și cei externi ca vectori ai evoluțiilor economico-sociale actuale. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face exclusiv cu teme teoretice, mai mult sau mai puțin supuse abordărilor abstracte, ci cu imperative de realizarea cărora depinde însăși dinamica pe termen scurt, mediu și lung a propriilor afaceri, de toate dimensiunile și din toate domeniile.

În contextul creionat, apare semnificativ (de bun augur, chiar) faptul că la negocierile în curs din spațiul național sunt aduse în atenție elemente esențiale ale politicilor publice prin care conexiunile obiective pe care le evocăm sunt luate în calcul sub cele mai legitime motivații. Bunăoară, s-ar putea, oare, eluda tendințele tot mai evidente de protecționism care – direct sau indirect – influențează, deseori decisiv, pozițiile de piață ale entităților economico-sociale de bază? Între mijloacele de contracarare, se cer incluse obligatoriu demersurile practice, profesioniste de extindere a ariei de parteneriate către toate azimuturile. Pe un plan mai larg, tema vizează opțiuni fundamentale, strategice, în centrul cărora se află, tot ca o realitate obiectivă, adaptarea la schimbări prin politici coerente de dezvoltare de la companii până la autoritățile publice la nivel național. Inclusiv corecțiile strict necesare în vederea diminuării dezechilibrelor macro se cer subordonate tocmai orientării spre dezvoltare, nu numai pentru evitarea recesiunii, a stagnării, ci – în principal – pentru acel tip de progres consonant cu tendințele care anticipează viitorul, începând, firește, cu sferele științifico-tehnice. Gestionarea eficientă a resurselor (atâtea câte sunt, evident, limitate) reprezintă și calea cea mai sigură de asigurare a finanțărilor pentru investiții cu adevărat strategice, pornind de la energia obținută mai ales prin valorificarea superioară a ceea ce aparține, de fapt și de drept, statului român.

De aici și necesitatea evaluării corecte a potențialului de care dispunem sub toate aspectele – economice, tehnice, sociale, ecologice etc. Este un pas obligatoriu. Nu este vorba numai despre avantajele comparative (care nu sunt puține), ci și despre cele competitive (care pot fi multiplicate îndeosebi prin politicile de dezvoltare). Din această perspectivă, se cer abordate și modalitățile practice de accesare a unui volum cât mai mare de fonduri europene nerambursabile.

Ajunși în acest punct al abordărilor (de data aceasta) predominant pragmatice, observăm că interesele noastre naționale impun o participare mai activă, mai competentă, mai convingătoare, la adoptarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene. Este un imperativ susținut cu multă vigoare nu doar de exponenții mediului de business, ci și de cei ai centralelor sindicale. Se conturează, astfel, o zonă consensuală a cărei importanță nu mai trebuie subliniată. Statutul de țară membră a UE implică promovarea, înainte de toate, a interesului național, așa cum procedează și majoritatea partenerilor comunitari. Există, fără îndoială, și puternice interese comune, însă ele rezidă exact din punerea laolaltă, în vederea armonizării, a intereselor specifice care se subsumează cerinței unei dezvoltări economico-sociale comune. În aceeași manieră, se impune abordarea relațiilor cu statele membre ale UE, deoarece – în caz contrar – nici interesele acestora nu vor fi promovate cu adevărat.

Așadar, nu trebuie pus semnul egalității între procesele obiective ale globalizării cu diverse concepte și concepții globaliste. Conștientizarea acestor realități și imperative reprezintă, deopotrivă, dovada competențelor și responsabilităților profesionale și civice, precum și o premisă fundamentală a depășirii riscurilor, a provocărilor cu care se confruntă întreaga societate, în vederea obținerii unor progrese certe, în „linie” cu ansamblul evoluțiilor macro, euro și mondoeconomice. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)