O evaluare lucidă a adevăratelor stări de fapt din economia națională – așa cum au fost relevate în recentul comunicat al INS privind evoluția PIB – impune în special analiza aprofundată a corelației dintre factorii conjuncturali și cei de lungă durată. Astfel, apare obligatoriu răspunsul la următoarea întrebare: în condițiile în care măsurile de corecție bugetară în curs de elaborare și, etapizat, în faza de aplicare, reorientează alocările pentru investiții, va fi posibilă (realist vorbind) continuarea cursului spre creșterea de durată a volumului de resurse destinate majorării potențialului de formare a capitalului fix, cu alte cuvinte a investițiilor?

Evident, se urmărește reducerea generală a deficitului bugetar, iar această orientare include o regândire de tip structural a prevederilor referitoare la investiții. Mai direct spus: se vor diminua cheltuielile statului pentru investiții? În același timp, din motivele cunoscute, a devenit mai problematică accesarea fondurilor europene nerambursabile, înainte de toate, a celor prevăzute în PNRR. Întrucât datele statistice indică o dependență puternică a sectorului privat de finanțarea din surse publice, se iau în considerare nu numai posibilitățile, ci și probabilitățile reducerii volumului de investiții și în această sferă de activitate.

Trecerea în revistă a unor astfel de aspecte oferă o imagine concludentă a preocupărilor actuale care vizează adoptarea unor prioritizări ale investițiilor care să nu afecteze creșterea economică, ci – dimpotrivă – să asigure reluarea, în forță, a acesteia. În esență, este vorba despre demersuri concentrate și concertate de armonizare a intereselor locale și sectoriale cu interesul public general exprimat îndeosebi de reluarea creșterii economice într-o manieră robustă.

Dacă se împărtășește un asemenea punct de vedere, pasul următor ar fi de dorit să se facă în cel puțin două direcții de acțiune convergente, și anume investiția în capitalul uman și investiția în noile tehnologii. Este o temă tratată sistematic în publicația noastră și de aceea repetarea ei în acest articol ar fi contraproductivă.

Ceea ce contează cel mai mult sub aspect conceptual și, deopotrivă, practic privește determinarea eficienței măsurilor preconizate pentru ambele direcții de acțiune. În acest context, a avea drept țel exclusiv eficiența pe termen scurt, iar în unele cazuri și cea pe termen mediu, nu poate reprezenta, în niciun caz, soluția optimă. Analiza cost-beneficii pe termen lung va confirma sau infirma fezabilitatea deciziilor care, neapărat, se cer adoptate într-o viziune strategică, atât la nivel micro, cât și la scară macro. Experiențele pozitive din ambele structuri atestă valabilitatea unei asemenea abordări.

Entitățile de bază, unitățile administrativ-teritoriale, ramurile de activitate și economia națională în ansamblu se confruntă cu numeroase dificultăți tocmai din cauza nerespectării unor principii și reguli elementare în materie de management. Nicio urgență nu justifică subaprecierea necesităților evocate, fapt semnalat și subliniat de analizele efectuate de agențiile de rating și de organizațiile financiare internaționale. Într-o asemenea „cheie“, multe premise ale procesului decizional vor ieși mai bine în evidență, în primul rând, prin o viziune prospectivă, fără de care este iluzoriu însuși progresul întregii noastre societăți, asigurat, în principal, de o politică investițională fundamentată pe raționalitatea economico-socială. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)