O manifestare artistică desfășurată, zi de zi, seară de seară, în intervalul 18 septembrie – 5 octombrie a.c. atrage atenția atât prin durată, cât și prin program, deoarece, în ambele sensuri, este vorba despre performanțe. Avem în vedere Festivalul Internațional de Teatru Independent, aflat la a 18-a ediție, găzduită de 18 spații tradiționale și noi a căror axă geografică este reprezentată de Calea Griviței din București. Până la actuala ediție, manifestările gravitau în jurul Teatrului Dramaturgilor Români de pe Calea Griviței nr. 64-66. De această dată, avem de-a face cu doi „poli”, primului amintit adăugându-i-se cel dintâi Teatru construit de la zero în București în ultimii 35 de ani. A fost ridicat pe Calea Griviței la numărul 53. De aici și denumirea „G53”. Timp de 9 ani de la lansarea inițiativei, zeci și zeci de artiști, medici, arhitecți, scriitori, ziariști, precum și numeroși deținători ai altor profesii au completat cu donațiile lor sumele asigurate printr-un grant european. Fiecare donator a cumpărat câte „o cărămidă” în valoare de 53 de euro, astfel încât s-au acumulat resursele financiare necesare construirii Teatrului „G53”. Inaugurarea a avut loc exact în ziua deschiderii Festivalului Internațional de Teatru Independent.

Așadar, încărcat cu simboluri dintre cele mai semnificative pentru efortul de susținere a teatrului și a altor genuri de artă, Festivalul transmite, cu precădere, mesaje prin care se subliniază rolul culturii în lumea de astăzi, în spiritul autenticelor valori umaniste. O expresie a acestei orientări a constituit-o prezentarea unei creații dramaturgice după romanul lui Marin Sorescu „Viziunea vizuinii”, o pledoarie emoționantă și, deopotrivă, ironică în favoarea cauzei definite prin nevoia de prietenie, de viață demnă în colectivitate.

Acestui scop îi slujește și preocuparea organizatorilor pentru cultivarea istoriei adevărate. A confirmat-o, între altele, turul ghidat pe Calea Griviței, arteră emblematică pentru Capitala României de-a lungul multor decenii, zonă în care s-au completat reciproc mari entități industriale cu instituții culturale, de la celebre cluburi muncitorești până la cinematografie cunoscute și apreciate pentru proiecția unor filme românești și străine de cea mai bună calitate.

Firul călăuzitor al spectacolelor teatrale și al manifestărilor conexe de muzică, dans, arte vizuale a constat în relevarea virtuților omului simplu într-o lume pe care și-a dorit-o și și-o dorește măcar în limitele normalității. Elocventă a fost, în acest sens, dezbaterea pe tema vieții cotidiene derulate în mijloacele de transport în comun. Cităm din textul consacrat evenimentului: „Nu vă lăsați păcăliți: niciunul dintre autobuzele, troleibuzele ori tramvaiele care circulă prin București nu e doar un autobuz, un troleibuz sau un tramvai. Parcul auto al STB e, de fapt, o colecție de teatre neconvenționale, mereu în mișcare. Fiecare mijloc de transport circulă prin oraș, echipat cu propria scenă atipică, pe care actori încă anonimi participă la un festival al tragicomediei”.

Nu ne propunem o cronică detaliată a Festivalului. Considerăm, însă, că este necesar pentru a-i evidenția semnificațiile, să consemnăm o implicare cultural-artistică de excepție, respectiv Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, ARCUB, potrivit programului „București împreună, 2025”, Primăria Sectorului 3 și Primăria Capitalei, prin departamentele de profil, bănci, mijloace de comunicare în masă, rețeaua de teatre independente din principala localitate a țării.

Gala de încheiere va avea loc duminică, 5 octombrie, și, fără îndoială, bilanțul pe care îl va prilejui va confirma și o participare amplă, profund angajată a publicului în promovarea unor asemenea manifestări dedicate, în fiecare componentă a ei și în ansamblu, omului contemporan, cu frământările și aspirațiile lui de lărgire a orizontului cunoașterii și cu bucuria de a trăi o viață normală. 

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)