Diferența dintre eroare, neregulă și fraudă în cadrul proiectelor cu finanțare europeană

Numărul 34, 4-10 sept. 2018  »  Expertiza și auditul afacerilor

CECCAR

REZUMAT
Există numeroase dezbateri în legătură cu noțiunile de eroare, neregulă și fraudă, întâlnite atât de des în munca de toate zilele. Întrebarea majoră la care vom încerca să răspundem în articolul de faţă este următoarea: Când vorbim despre eroare, când vorbim despre neregulă şi când despre fraudă în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene?

Termeni-cheie: fonduri europene, eroare, neregulă, fraudă, oportunitate, presiune financiară

Clasificare JEL: H20


Pornind de la definițiile acestor termeni întâlnite în regulamentele europene transpuse în legislaţia naţională și nu numai:

ü  Potrivit dreptului civil, eroarea constă în necunoașterea sau cunoașterea incompletă a unor date ale realităţii materiale și constituie o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei. Dreptul penal stipulează că eroarea este reprezentarea greșită de către cel ce săvârșește fapta prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârșirii acesteia, reprezentare determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșită a unor date ale realităţii.

✔ Neregula înseamnă orice încălcare a dreptului Uniunii Europene sau a dreptului naţional în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor structurale şi de investiţii europene (ESI), care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului UE prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

În legislaţia naţională, noţiunea de neregulă este detaliată la art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente încheiate legal în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

✔ Suspiciunea de fraudă înseamnă o neregulă care determină inițierea unei proceduri administrative sau judiciare la nivel naţional în vederea stabilirii existenţei unui comportament intenţionat, în special a unei fraude, astfel cum este prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. (a) din Convenţia elaborată în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, potrivit Regulamentului delegat (UE) nr. 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului cu dispoziţii specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei.

În legislaţia naţională, noţiunea de fraudă este stipulată la art. 2 alin. (1) lit. b ) din OUG nr. 66/2011, potrivit căruia aceasta reprezintă infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale.

În practică sunt întâlnite multe situaţii în care este dificil de făcut diferenţa între aceste noțiuni, pentru a încadra corect speța respectivă. De cele mai multe ori, expertiza și scepticismul celui care investighează un astfel de caz rămân principalele instrumente care să îl conducă pe acesta la încadrarea corectă a situaţiei.

Eroarea poate fi făcută de oricine și este omenească. Tipurile de erori întâlnite în cadrul proiectelor cu finanţare europeană includ:

  • completarea incorectă a cererii de rambursare;
  • documentaţie atașată incompletă;
  • documente semnate de alte persoane decât cele împuternicite;
  • erori în evidenţele contabile;
  • erori în documentele justificative;
  • nerespectarea cerinţelor legate de informare și publicitate etc.

Pentru a face diferenţa dintre neregulă și fraudă, putem transpune simplu că neregula a fost realizată neintenționat, pe când frauda are la bază o intenţie.

În ceea ce priveşte neregula, linia care o desparte de fraudă este uneori destul de fină, dar aceasta nu înseamnă că toate neregulile identificate în cadrul proiectelor cu finanţare europeană se transformă în fraude. Printre exemplele de nereguli în derularea proiectelor realizate cu fonduri europene se numără:

  • cheltuieli neeligibile (fie neprevăzute în lista de cheltuieli eligibile aprobate pe program/măsură, fie nerelevante pentru scopul proiectului și/sau neprevăzute în bugetul acestuia);
  • nereguli în realizarea proceselor de achiziţii publice;
  • echipamente/construcţii ori softuri neutilizate sau nefuncționale (un echipament achiziţionat printr-un proiect finalizat care a rămas ambalat și sigilat într-un colț de încăpere sau construcţii care nu își găsesc utilitatea în proiect);
  • contracte încheiate cu beneficiari care nu ar fi trebuit să aibă calitatea de contractant.

Când vine vorba despre fraudă lucrurile se schimbă, în sensul în care pentru ca neregula să fie intenţionată trebuie să existe anumite motive care să conducă la realizarea ei.

În limbajul de specialitate, motivele care stau la baza comiterii unei fraude sunt cunoscute drept „triunghiul fraudei”, noţiune explicată prin cele trei elemente care o alcătuiesc:

✔ Oportunitatea – se referă la situaţiile și circumstanţele care favorizează comiterea fraudelor (exemple: sisteme deficiente de control intern, un angajat care are acces necontrolat la bunurile întreprinderii).

✔ Justificarea – priveşte necesitatea oamenilor de a-şi motiva acţiunile frauduloase lor înşişi (exemple: „este corect să procedez astfel – merit acești bani”, „au o datorie faţă de mine”, „iau banii doar cu împrumut – îi voi restitui”).

✔ Presiunea financiară – ne ajută să stabilim de ce și când se comite frauda (exemple: factorul „nevoie sau aviditate”, probleme legate de stilul de viaţă (peste mijloacele de care dispune), de datoriile personale (dependența de jocuri de noroc, droguri sau alcool) sau de rezultatul afacerilor (rezultate operaţionale insuficiente, dorinţa de a evita falimentul, satisfacerea cerinţelor creditorilor)).

Modalităţi de comitere a infracţiunilor în cadrul proiectelor cu fonduri europene

Printre acţiunile care implică fraude în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene se numără următoarele:

  • falsificarea evidențelor contabile ale entităţii pentru a ascunde existenţa unor obligaţii de plată a taxelor și impozitelor restante, precum și a contribuţiilor la asigurările sociale;
  • falsificarea prin contrafacerea unor certificate de atestare fiscală în scopul ascunderii situaţiilor de insolvenţă financiară;
  • completarea cu date false a cererilor de finanţare nerambursabilă în legătură cu experienţa firmei într-un anumit domeniu și posibilitățile reale de pregătire și realizare a proiectului;
  • falsificarea istoricului societăţii în ceea ce privește experienţa profesională în domeniu și introducerea fictivă în proiecte a unor experţi-cheie;
  • falsificarea cererii de finanţare nerambursabilă prin introducerea în bugetul proiectului a unor cheltuieli supradimensionate bazate pe oferte financiare nereale, în scopul obţinerii unor finanțări cu un cuantum peste valoarea reală de implementare a acestuia;
  • evaluarea fictivă a ofertelor de către comisiile de evaluare;
  • cereri de ofertă și oferte false provenite de la societăţi inexistente;
  • introducerea în procedurile de achiziţii a unor entităţi care nu și-au dat acceptul și nu au participat la licitaţie;
  • întocmirea în fals a declaraţiilor de confidenţialitate și imparțialitate ale membrilor comisiei de evaluare;
  • ascunderea pe baza unor declaraţii false a conflictului de interese dintre firmele ofertante și membrii comisiei de evaluare;
  • fabricarea de acte financiar-contabile privind achiziţiile de bunuri și servicii cu scopul de a ascunde utilizarea incorectă a fondurilor comunitare;
  • falsificarea devizelor de lucrări și a documentelor subsecvente acestora privind executarea activităţilor din proiect;
  • decontarea unor cheltuieli pentru activităţi fictive;
  • falsificarea prin contrafacere a semnăturilor unor persoane care nu au participat la activităţile din proiect privind transportul, cazarea și diurna acestora;
  • suprafacturarea costurilor proiectului;
  • facturarea de servicii inexistente;
  • falsificarea CV-urilor profesionale;
  • comandarea unui audit financiar pentru acoperirea fraudei privind utilizarea fondurilor alocate.

Există numeroase acronime și cuvinte tehnice folosite în mod frecvent în astfel de situaţii. Într-un studiu făcut de PricewaterhouseCoopers sunt prezentate noțiunile respective pentru a atrage atenţia utilizatorilor și totodată pentru prevenirea acestor fenomene. În continuare redăm câteva dintre conceptele mai importante:

  • frauda contabilă – situaţiile financiare și/sau alte documente sunt modificate ori prezentate astfel încât să nu reflecte valoarea reală sau activităţile financiare ale organizaţiei. Acest lucru poate implica manipulări contabile, împrumuturi frauduloase și tranzacţii neautorizate;
  • mita – utilizarea ilegală a unei poziții oficiale pentru a obţine un avantaj. Aceasta poate implica promisiunea unui beneficiu economic sau a altor favoruri, folosirea intimidării ori a șantajului. De asemenea, mita se poate referi și la acceptarea unor astfel de stimulente. Exemplele specifice includ extorcarea, cadourile (cu atașamente), plăţile efectuate în vederea facilitării unor acţiuni etc.;
  • corupţia – conduită necinstită sau frauduloasă a celor aflaţi la putere, implicând în mod obișnuit mita sau conflictul de interese. Corupţia rămâne cea mai mare problemă cu care se confruntă societatea actuală;
  • mita și corupţia – definite deseori ca abuzuri ale puterii, acestea sunt comise de persoane care se află în poziții de autoritate. În fond, mita și corupţia au fost prezente de când au început oamenii să se organizeze în societăţi recunoscute şi cu siguranţă vor continua să fie puternice și pe viitor;
  • criminalitatea informatică – orice infracţiune comisă sau facilitată prin utilizarea echipamentelor informatice;
  • atacul cibernetic – activitate care urmărește să afecteze disponibilitatea, confidenţialitatea sau integritatea sistemelor informatice;
  • achiziţionarea frauduloasă – conduită ilegală care implică achiziţionarea de bunuri sau servicii pentru organizaţie ori procese de licitaţie;
  • evaziunea fiscală – practică ilegală în care o organizaţie sau o corporație evită în mod intenţionat să își plătească adevărata sarcină fiscală.
Instituţii cu atribuţii de control

Un rol însemnat în identificarea și corectarea acestor situaţii o au instituţiile care gestionează și verifică modul în care sunt utilizaţi banii europeni, cele mai importante dintre ele fiind următoarele:

✔ Autoritatea de Management (AM) – are structuri de control organizate în acest scop sau poate delega activităţi de constatare a neregulilor și de stabilire a creanţelor bugetare organismelor intermediare care funcţionează în cadrul unor instituţii publice.

Autoritatea de Certificare și Plată (ACP)– are obligaţia aplicării corecțiilor financiare pe baza titlurilor de creanţă emise de autorităţile competente.

Autoritatea de Audit (AA) – realizează acţiuni de audit de sistem și audit de operaţiuni. Comisia Europeană este informată cu privire la rezultatele acestor acţiuni prin intermediul raportului anual de control, care este însoţit de opinia de audit formulată la nivel de program operaţional și vizează atât funcţionarea efectivă a sistemului de management și control, cât și legalitatea, realitatea și regularitatea cheltuielilor efectuate în cadrul programului de către beneficiari și declarate Comisiei Europene.

✔ Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) – asigură și facilitează cooperarea între instituţiile naţionale implicate în protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, între acestea fiind și Oficiul European de Luptă Antifraudă și autorităţile publice relevante din celelalte state membre ale UE sau din statele beneficiare de asistenţă financiară din partea Uniunii. De asemenea, DLAF efectuează şi coordonează acţiuni de control în vederea identificării neregulilor, fraudelor și a altor activităţi ilicite în legătură cu gestionarea, obţinerea și utilizarea fondurilor europene.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) – investighează și trimite în judecată cazurile de fraudă din fonduri europene în baza sesizărilor primite de la Departamentul pentru Lupta Antifraudă sau la sesizarea din oficiu.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – investighează cazurile de fraudare a bugetului Uniunii Europene și actele de corupţie și de abatere gravă în cadrul instituţiilor europene și elaborează politica antifraudă. OLAF face parte din Comisia Europeană, dar este independent operaţional.

În Marea Britanie, în vederea diminuării riscurilor de apariţie a fraudei, autorităţile responsabile cu gestionarea fondurilor europene au creat o reţea internă care analizează neregulile privind achiziţiile publice, în care sunt incluși avocații autorităţilor de gestionare, funcţionării responsabili cu implementarea programului și, în calitate de consultant, autoritatea de audit. Rețeaua realizează revizuiri și republicări ale dispoziţiilor naţionale privind achiziţiile publice şi organizează conferinţe pentru a discuta studii de caz şi îndrumări.


BIBLIOGRAFIE

  1. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 219/18.05.2000, cu modificările şi completările ulterioare.
  2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/30.06.2011, cu modificările şi completările ulterioare.
  3. Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 347/20.12.2013.
  4. Regulamentul delegat (UE) nr. 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului cu dispoziţii specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial nr. L 293/10.11.2015.
  5. https://www.pwc.com/gx/en/services/advisory/forensics/economic-crime-survey/glossary-of-terms.html
  6. https://www.pwc.com/gx/en/services/advisory/forensics/five-forces-that-will-reshape-the-global-landscape-of-anti-bribery-anti-corruption.html



Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.