Momentul nepotrivit și locul potrivit
Numărul 4, 19-25 aprilie 2016 » La început a fost cuvântul...
Mai toți reporterii TV se simt obligați ca, la începutul fiecărei relatări, să zică „Bun găsit” sau ceva similar. Deseori, însă, acest „Bun găsit” prefațează informații despre catastrofe, accidente grave, decizii care afectează negativ milioane de oameni. Ce îți vine să zici, în calitate de telespectator, când ți se spune, în condițiile date, „Bun găsit”?!
Tema alegerii celei mai potrivite maniere de adresare, în funcție de loc și de timp, este extrem de importantă, mai ales din perspectiva respectului față de limba română, respect care constituie obiectul rubricii de față.
Nu avem nimic cu englezismele, așa că nu ne deranjează acel „OK” repetat atât de des, în cele mai diverse împrejurări. Dar nu se cuvine să zici „OK” când ți se comunică un fapt reprobabil și nici când te afli într-o situație deosebit de dificilă. Astfel, ajungem și la subiectul principal al însemnărilor din numărul de față al publicației noastre: cum caracterizăm atitudinile, comportamentele unor semeni de-ai noștri?
Un aspect privește gradele de comparație. Este corect să zici, de exemplu, „mai corect” ori „mai puțin corect”? Evident, NU. La fel și cu „exact”. Păi, dacă este „exact”, nu poate fi ceva „mai mult” sau „mai puțin... exact”. Să ne gândim la „ora exactă” și vom avea răspunsul adecvat. Nu „cel mai adecvat”, cum ar zice unii, pentru că – și în acest caz – nu se justifică gradele de comparație.
Dar ce facem cu expresii precum „mai puțin politicos” sau „nu prea politicos”? O definiție mai puțin pretențioasă arată că politețea este punctul care stabilește „exact” raportul față de „mine” și „altul” (ori „alții”). Este asemenea unui punct fix în funcție de care se stabilește poziția de echilibru. Or, tot ceea ce se situează alături de respectivul punct fix strică tocmai echilibrul. Ori ești politicos, ori nu ești!
Poate că abaterile semnalate nu sunt atât de grave precum „cel mai superior” sau „cea mai excelentă prestație”, însă un minimum de exigență, de autoexigență în modul în care ne pronunțăm, prin viu grai ori în scris, se cuvine să manifestăm fie și numai pentru faptul că adjectivul „minim” nu suportă – nici el – grade de comparație. (T.B.)
Expoziție la Biblioteca Academiei Române: mărturii despre un tezaur de presă cu aproape 60.000 de titluri
Cu multe târguri se face… primăvară
Un festival de arhitectură subordonat calității vieții de zi cu zi
EnergyFEST, o fereastră deschisă spre un viitor sustenabil
Cererea și oferta de carte, stimulate de Ziua Națională a Lecturii
Arta muzicală, la superlativ: Madrigal, 60 de ani
Premieră necinematografică în... cinematografie
Flacăra culturii europene se aprinde la Timișoara