Ne despart mai puțin de trei luni de finalul lui 2025, perioadă în care analizele specifice din economie consacrate evoluțiilor interne și externe cu totul deosebite, au o amploare și o profunzime fără precedent. Avem în vedere, înainte de toate, situația financiar-bugetară a țării și conjuncturile geopolitice. Persistă, desigur, numeroase riscuri, incertitudini, provocări, dar au apărut și se multiplică o serie de certitudini. Examinarea ansamblului factorilor, în interacțiunea lor, face obiectul reuniunilor formale și informale care țin capul de afiș al actualității.

Deoarece aproape totul începe și se termină cu banii, este interesant de consemnat opiniile dominante ale specialiștilor în materie de finanțe care consideră că pe piața de creditare a firmelor se manifestă și se va manifesta în viitorul previzibil o prudență accentuată. În centrul atenției se află costurile finanțării și gestionarea cât mai eficientă a riscurilor macroeconomice. Ambele teme de reflecție și, apoi, de decizii, sunt (însă) completate cu existența unui număr semnificativ de proiecte de amploare și pe termen lung care permit să se optimizeze necesarul cu posibilul. Practic, se acționează, de pe acum, cu mai multă determinare pentru asigurarea lanțurilor de aprovizionare, producție și desfacere, inclusiv prin identificarea și pătrunderea în zonele cu potențialul cel mai mare de reziliență și de creștere. În acest mod, băncile tind să fie nu numai un finanțator „clasic”, ci și un furnizor de soluții integrate. În acest sens, se accelerează procesele de digitalizare, de utilizare pe scară mai largă a inteligenței artificiale. În momentul de față, sistemul bancar din România dispune de o capitalizare consistentă și de o lichiditate adecvată. Astfel, se conturează mai clar și perspectiva economiei reale de a beneficia, cel puțin pe termen mediu, de o anumită susținere financiară, complementară altor surse, la rândul lor, aflate sub presiunea factorilor amintiți. Rămâne, totuși, deschisă problematica de fond de natură strategică.

Deosebit de importantă este evoluția cererii agregate de care depind direct și indirect multe alte procese și fenomene. Bunăoară, diminuarea cererii solvabile, ca urmare a recentelor măsuri fiscal-bugetare, determină reducerea ratei inflației, însă, pe de altă parte, are o influență profund negativă nu numai asupra producției, ci și a consumului, ceea ce se reflectă în dinamica mult mai lentă a creșterii PIB. Până la urmă, faptul că la nivel macro se consumă mai mult decât se produce are drept efect agravarea dezechilibrelor dacă nu se adoptă și nu se aplică strict necesarele corecții.

Reducerea deficitelor gemene, fie și numai modestă, reprezintă un semnal pozitiv pentru investitori, astfel încât apar șanse reale de creștere și chiar de dezvoltare a economiei naționale în ansamblu. În măsura în care importurile se vor diminua și va crește exportul, reechilibrarea va continua în ritmuri ceva mai alerte.

Reașezările strategice din prezent vizează tocmai o asemenea orientare a potențialului existent, deschiderea spre soluții inovative, neconvenționale, oferită de numeroși întreprinzători, confirmă o percepție realistă a actualelor stări de fapt din economică. Adică, se manifestă un comportament managerial pe măsura imperativelor perioadei pe care o parcurgem nu numai până la finalul acestui an, ci și din viitorul previzibil.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)