Capacitatea de a asculta, de a confrunta propriile opinii cu ale altora, inclusiv ca premisă a succesului în profesie, reprezintă teme ale proverbelor din vremuri imemoriale. Strămoșii noștri latini spuneau: „Nu e surd mai mare decât cel care nu vrea să audă”. Vechii persani afirmau: „Cine vorbește seamănă, cine ascultă culege”. Nu mai puţin expresive sunt proverbele românești: „Cine nu ascultă nu pricepe” și „Întâi ascultă și apoi vorbește”. Ca să încheiem cu o notă de umor, facem trimitere și la un proverb german: „Cine învaţă de la altul este un hoţ cinstit”.