2021 – un secol de la reglementarea profesiei contabile în România

2021 – un secol de la reglementarea profesiei contabile în România

Numărul 8, 2-8 mar. 2021  »  #CECCAR100

I.

1921-2021 – 100 de ani de la înființarea CECCAR, un secol de la reglementarea profesiei contabile în România.

Marcăm centenarul profesiei contabile printr-o serie de materiale care vin să contureze istoria profesiei contabile, din 1921 până în prezent.

Să începem spunându-vă cum am pornit la drum.

Primii pași în direcția organizării unei asociații de experți contabili au loc în 1888, la aproape un deceniu de la obținerea independenței României, pe fondul unei societăți aflate într-o fază accelerată de modernizare în toate domeniile de activitate. Un grup de absolvenți ai școlilor comerciale, în majoritate funcționari superiori ai Băncii Naționale a României, înființează atunci Cercul Absolvenților Școalelor Comerciale și Financiare, transformat, un an mai târziu, în Asociația Absolvenților Școalelor Superioare de Comerț. În anul 1906, la 29 octombrie, este organizat Congresul Asociației Absolvenților Școalelor Superioare de Comerț unde, ca prim punct din program, figura „necesitatea legiferării profesiei de contabil”.

După o vremelnică sciziune, în aprilie 1910, organizațiile absolvenților se unesc, sub denumirea de Corpul Absolvenților Școlilor Superioare de Comerț, și, ca urmare a izbucnirii Primului Război Mondial, organizația va căpăta personalitate juridică abia în 1916.  În vara anului 1921, la trei ani distanță de la realizarea idealului național – unirea tuturor românilor într-o singură formațiune statală –, România făcea un nou pas înainte în drumul spre modernizarea societății și a instituțiilor sale, fiind reglementată profesia de contabil. După mai bine de 40 de ani de muncă și inițiative de pionierat pentru dezvoltarea profesiei, la 13 iulie 1921, Regele Ferdinand I, „Întregitorul de țară”, aproba, prin Decretul Regal nr. 3.063, Legea pentru organizarea „Corpului de Contabili Autorizați și Experți Contabili”, textul actului normativ fiind contrasemnat de Grigore Trancu-Iași, în calitate de ministru al muncii și ocrotirilor sociale, lege care a fost publicată apoi în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921.

România s-a alăturat, astfel, în acele vremuri, marilor puteri economice – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Regatul Italiei, Republica de la Weimar (Germania de astăzi) și Statele Unite ale Americii, țări în care profesia contabilă era legiferată.

Acum, după o prezentare succintă a începuturilor noastre, vă dăm întâlnire în numerele următoare.

Pe curând!

II.

Însoțim scurta retrospectivă a perioadei premergătoare și a momentului inaugural al existenței centenare a CECCAR cu o notă biografică a celui care a avut un rol important în reglementarea și, în exercitarea, la nivel național, a profesiei contabile, Grigore Trancu-Iași.

S-a născut în orășelul Târgu-Frumos, la 23 octombrie 1874, și a încetat din viață la 7 ianuarie 1940. A urmat cursurile primare, gimnaziale, liceale și universitare la Iași, dobândind, astfel, temeinice cunoștințe economice și juridice. A început să profeseze în 1900, în calitate de funcționar la Banca Națională a României (BNR), după care, în 1902, a devenit contabil-șef la Filiala BNR Galați. În acest oraș și-a început cariera de profesor la Școala Comercială. Îmbinând activitatea profesională de economist-contabil cu cea didactică, a venit la București, unde a predat, în calitate de profesor, la Școala Superioară de Comerț, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (astăzi ASE), la Școala Superioară de Război (astăzi Academia de Apărare), la Școala Superioară de Științe Politice și Administrative, la Școala de Aviație.

În calitate de ministru, a inițiat în 1920 legea conflictelor de muncă, o primă reglementare dintr-un lung șir de legi referitoare la dreptul muncii. A reprezentat România în Biroul Internațional al Muncii.

Grigore Trancu-Iași a fost autorul a peste o sută de lucrări științifice, literare, memorialistice, cursuri pentru comerț și contabilitate.

De numele său se leagă construirea cartierului bucureștean Vatra Luminoasă, la acea vreme un cartier de locuințe destinate cu precădere liber-profesioniștilor, inclusiv contabililor, micilor meseriași și comercianți, o expresie a concepției sale de consolidare a clasei mijlocii.

Spre cinstirea memoriei sale, amfiteatrului din sediul CECCAR Filiala București i s-a atribuit numele de Grigore Trancu-Iași.

III.

Constituirea organizației profesionale a contabililor români a marcat un moment deosebit în amplul proces de consolidare a statului nostru național și unitar. Primii ani postbelici s-au caracterizat printr-o efervescență fără precedent a vieții economice și sociale, România Mare oferind un exemplu european și mondial de dinamism al transformărilor menite să relanseze procesul de modernizare pe toate planurile. În acei ani, în intervalul 17 martie 1920 – 13 decembrie 1921, când la conducerea Guvernului se afla generalul Alexandru Averescu (cel care a devenit, la 14 iunie 1930, mareșal al României), au avut loc evenimente cruciale pentru destinul nostru național. O serie de tratate internaționale, printre care și cel de la Trianon (semnat la 4 iunie 1920), au consfințit frontierele României Mari. Astfel, factorul extern devenea extrem de favorabil pentru procesul desăvârșirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

În epocă se afirma că generalul Averescu era artizanul unui Mărăști social și politic (modalitate de evocare a rolului său decisiv în victoria din 1917 de la Mărăști), fapt confirmat de cel puțin trei mari realizări, cu adevărat istorice.

Înainte de toate, era vorba despre definitivarea legislației privind reforma agrară, cea mai amplă cunoscută până atunci în Europa. Au fost împroprietăriți peste un milion și jumătate de țărani cu peste 6 milioane de hectare. Practic, a dispărut marilor moșieri, deoarece limitele proprietății agrare au fost stabilite la 100 de hectare.

Al doilea moment a vizat reformarea nucleului politicilor publice, și anume a sistemului fiscal, ceea ce a influențat, într-o foarte mare măsură, și activitatea contabilă. Inițiatorul acestei reforme a fost nimeni altul decât Nicolae Titulescu, cel care la câțiva ani distanță, în 1930, a devenit președintele Adunării Generale a Ligii Națiunilor, cea mai înaltă funcție internațională deținută de un român în perioada interbelică. Reforma lui Titulescu, racordată la standardele occidentale, a urmărit echilibrarea politicilor de impozite și stimularea dezvoltării economiei, în special a industriei. Preocuparea pentru progresul economico-social, în condițiile date, a fost reflectată și de faptul că însuși generalul Averescu a deținut, într-o perioadă relativ îndelungată, interimatul la Ministerul Industriei și Comerțului.

Sunt elemente care atestă multitudinea demersurilor menite să asigure unificarea piețelor la scara întregii Românii Mari, pe fondul unor procese transformatoare caracteristice acelor vremuri.

Al treilea element l-a constituit un număr considerabil de acte legislative, care au conferit structurilor profesionale – de la sindicate până la patronate – un caracter național unitar, depășindu-se limitele provinciilor istorice existente înainte de Marea Unire. În acest mod s-au reglementat relațiile între capital și muncă, statutul sindicatelor și al altor structuri profesionale, evidențiindu-se ca factor de unitate națională.

Prin urmare, avem toate motivele să considerăm că actul de naștere a Corpului de contabili autorizați și experți contabili (actualul CECCAR) s-a semnat într-un moment istoric excepțional, ceea ce a constituit o premisă de bun augur pentru toate momentele care au urmat în viața și activitatea organizației noastre profesionale.

(Copyright foto: Pinterest)

IV.

Primii ani de activitate a organismului profesional au fost marcați, pe plan național, de importante evenimente care au consolidat statul național unitar, ceea ce s-a reflectat direct în întreaga activitate economico-socială a țării, în special prin unificarea și perfecționarea legislației. În același timp, o profundă semnificație și un larg ecou, inclusiv pe plan internațional, a avut solemnitatea încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, construită special cu acest prilej. Istoricul eveniment a avut loc la 15 octombrie 1922. Fotografii și filme documentare păstrează pentru totdeauna imaginile unor ceremonii emoționante, care consacrau și în plan dinastic Marea Unire, Alba Iulia marcând și un moment semnificativ al primei Uniri din 1600, sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Coroanei regale din oțel a lui Carol I, care amintea de victoria, la rândul ei istorică, de la Plevna, i s-au adăugat însemnele heraldice ale Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei.

Cu prilejul încoronării, Regele Ferdinand a adresat o Proclamație către Țară, în care a reafirmat idealurile Marii Uniri din 1918 și a trasat principalele obiective naționale în centrul cărora s-au aflat reforma agrară, votul universal, o nouă constituție.

A doua zi, la Arcul de Triumf din București s-a desfășurat un mare spectacol evocator, dedicat luptei seculare a poporului român pentru unitate statală. Au participat reprezentanți oficiali a peste 20 de state europene, precum și ai SUA și ai Japoniei, ca expresie a recunoașterii internaționale a României Mari.

Anul 1922 a fost marcat și de revenirea lui Ion I. C. Brătianu în fruntea unui guvern liberal, care și-a propus să promoveze, cu mai multă determinare, cunoscuta politică „prin noi înșine”, politică menită, în principal, să susțină capitalul autohton, fără a subaprecia, însă, importanța unei infuzii de capital străin.

Mai reținem un eveniment care a avut și el un larg ecou internațional. La 18 decembrie 1922, pe aeroportul din Dayton (SUA) s-a efectuat primul zbor de încercare a unui elicopter conceput de inginerul american de origine română George de Bothezat.

V.

În continuarea sintezelor referitoare la contextul în care CECCAR și-a început activitatea, prezentăm principalele evenimente politico-economice și juridice din anul 1923. În zilele de 26 și 27 martie, Adunarea Deputaților (cu 262 voturi pentru, 9 abțineri și 8 contra) și Senatul (cu 137 voturi pentru, 3 abțineri și 2 contra) au votat noua Constituție, promovată printr-un decret regal la 28 martie și publicată în Monitorul Oficial a doua zi. Noua lege fundamentală a țării reflecta realitățile postbelice, în spiritul adunărilor plebiscitare de la Chișinău, Cernăuți, Alba Iulia, stabilind că „Regatul României este un Stat național unitar și indivizibil”, iar „teritoriul României este nealineabil și are un caracter independent și suveran”. În ceea ce privește capitolul drepturilor și libertăților cetățenești, Constituția din 1923 prevedea că „românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi”.

Ilustrăm litera și spiritul Constituției cu prevederile referitoare la economia și finanțele țării. Astfel, art. 109 stipulează că „niciun impozit de orice natură nu se poate stabili și percepe decât pe baza unei legi”. Art. 110 prevedea că „prin lege se pot crea impozite numai în folosul Statului, județelor, comunelor și instituțiilor publice care îndeplinesc servicii de Stat”. Art. 112 interzicea orice fel de „privilegiuri în materii de impozite. Nici o excepțiune sau micșorare de impozit nu se poate statornici decât prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decât numai prin lege și exclusiv în folosul Statului, județelor și comunelor”. În privința bugetului național, art. 114 prevedea că „în fiecare an Adunarea Deputaților încheie socotelile și votează bugetul. Toate veniturile sau cheltuielile Statului trebuiesc trecute în buget și în socoteli. Dacă bugetul nu se votează în timp util, puterea executivă va îndestula serviciile publice după bugetul anului precedent, fără a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat”.

Prin toate prevederile ei, Constituția României din 1923 a fost apreciată încă din acele vremuri până în zilele noastre drept una dintre cele mai avansate, mai moderne, prin promovarea statului de drept și a democrației, a libertăților cetățenești.

VI.

În primii ani de activitate a Corpului profesional s-a desfășurat o bogată și diversă activitate legislativă, menită să consolideze statul național unitar făurit prin Marea Unire din 1918. Cele mai multe dintre noile reglementări au lărgit și câmpul de acțiune a  contabililor, angajați, la rândul lor, în vastul proces de modernizare economico-socială a țării noastre. Astfel, se cer menționate, în special:

Legea pentru unificarea contribuțiunilor directe și pentru înființarea impozitului pe venitul global, care prevedea următoarele categorii de venituri impozabile: agricole, clădiri, mobiliare, comerț, industrie, bănci, salarii, profesiuni și ocupații neimpuse la altă categorie din cele prezentate, la care se adăuga impozitul progresiv asupra venitului global ș.a. Legea unifica diferitele sisteme de impozite directe care se practicaseră până atunci în provinciile istorice românești unite cu Regatul României;

Legea privind reglementarea operațiunilor de devize prin „Oficiul de control al devizelor” de pe lângă Banca Națională;

Legea pentru persoanele juridice (asociațiuni și funcțiuni), care preciza condițiile pe care trebuia să le îndeplinească o organizație spre a obține calitatea de persoană juridică. Această reglementare viza direct și organizația profesională a contabililor români;

Legea privitoare la comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului, prin care acestea se împărțeau în întreprinderi de interes general (CFR, PTT, RMS, Atelierele Armatei, Pirotehnia și Pulberăria Armatei etc.), și care nu puteau fi decât întreprinderi de stat, și celelalte întreprinderi (miniere, metalurgice, de transporturi fluviale și maritime, exploatarea pădurilor, abatoarelor etc.), care puteau fi exploatate în regie mixtă de stat în asociație cu capitalul privat. Aplicarea, conform legii, a măsurilor de cointeresare a capitalului privat pentru coparticipare la întreprinderile statului era coordonată de Consiliul Superior de Control și Îndrumare, în componența a zece membri (un senator, un deputat, reprezentanți ai Curții de Conturi, BNR, Creditului Industrial, Uniunii Camerelor de Comerț și specialiști numiți de guvern);

Legea minelor, împreună cu altele adoptate în acea perioadă, ce reflecta concepția economică liberală „prin noi înșine”, privind exploatarea bogățiilor țării (zăcămintele, substanțele minerale din care se puteau extrage metale, metaloide sau combinațiuni ale acestora, zăcămintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere și gazele naturale de orice fel, precum și bogățiile de orice natură ale subsolului), prin colaborarea dintre stat și capitalul privat autohton;

Legea energiei, care urmărea valorificarea rezervelor hidraulice ale țării, cu utilizarea la maximum a energiei căderilor de apă și a cărbunilor inferiori. Totodată, Legea acorda concesiuni pe perioade mergând până la 90 de ani întreprinderilor sau societăților anonime românești, cu condiția ca acestea să se conformeze programului de electrificare a țării, rezervând statului o pătrime din totalul energiei produse;

Legea pentru unificarea administrativă, potrivit căreia teritoriul României se împărțea în județe, plăși, comune urbane reședințe, municipii, comune urbane nereședințe, comune rurale și sate;

Legea pentru organizarea căilor ferate, prin care CFR căpăta un început de autonomie administrativă și financiară. Pe această bază s-a înființat Administrația CFR, cu statut de persoană juridică și cu buget propriu;

Legea pentru reglementarea repausului duminical și a sărbătorilor legale, prin care patronii tuturor întreprinderilor erau obligați să acorde, pe lângă repausul duminical, încă 11 zile de repaus pentru sărbătorile legale, inclusiv pentru sărbătorile religioase și pentru ziua de 1 Mai.

*

Evident, toată această bogată și diversă legislație a avut drept scop principal stimularea efortului intern de dezvoltare accelerată economico-socială, ca bază a consolidării statului național, unitar, ceea ce a lărgit considerabil și aria de acțiune a contabililor.

VII.

În completarea tabloului general oferit de istoria anilor de început a activității CECCAR, reținem mai multe evenimente care, direct și indirect, au implicat profesioniștii contabili, atât în procesul de modernizare a societății românești, cât și în crearea de condiții favorabile pentru afirmarea țării pe plan internațional.

Astfel, la 23 iunie 1924, s-a înființat, cu participarea statului și a Băncii Naționale a României, Societatea Națională de Credit Industrial (capital: 500 milioane de lei), cu scopul stimulării procesului de industrializare a țării, cu accent pe industria grea. Se acordau împrumuturi avantajoase, în special pe termen lung. La 31 decembrie 1925, societatea avea un capital de 2,5 miliarde de lei.

De-a lungul anilor 1923-1925, au avut loc la București, Belgrad, Praga, Viena, Varșovia, negocieri finalizate prin tratate și acorduri referitoare la colaborarea bi și multilaterală în vederea consolidării statelor naționale din Centrul și Estul Europei și dezvoltării colaborării lor economice.

La începutul lunii ianuarie 1924, s-au desfășurat lucrările primului Congres al Cooperației din România, la care a participat Regele Ferdinand I. Între delegați și invitați s-au aflat și numeroși profesioniști contabili.

La 14 aprilie 1925 s-au înființat Camerele pentru Agricultură, a căror activitate a antrenat în rândurile lor profesioniștii contabili. De asemenea, prin reorganizarea, la 7 mai din același an, a Camerelor de Comerț și Industrie, s-a extins și aria de activitate a profesioniștilor contabili.

La 19 mai 1925, s-a încheiat convenția între Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României pentru revalorizarea leului (prin care se urmărea lichidarea surplusului emisiunilor BNR și întărirea acoperirii circulației bănești) și lichidarea totală a datoriilor statului către BNR, precum și o Convenție referitoare la reorganizarea BNR și a raporturilor ei cu statul (banca centrală obține o prelungire a privilegiului de emisiuni pe încă 30 de ani și extinderea operațiunilor ei asupra întregului teritoriu al țării).

Comitetul Executiv al Partidului Conservator-Progresist declară unirea cu Partidul Poporului; această decizie marchează încetarea activității Partidului Conservator, imediat după decesul lui Alexandru Marghiloman (10 mai 1925).

În cursul anului 1925 s-au publicat actele normative privind dezvoltarea întreprinderilor care produceau echipamente și armament pentru apărarea țării, precum și a unor uzine ale statului în domeniile metalurgiei și energeticii. În același an, a intrat în exploatare, experimental, prima linie aeriană internă București-Galați, iar în plan științific, notăm că Gogu Constantinescu a inventat dispozitivul energetic care îi poartă numele, în timp ce Traian Vuia a produs generatorul cu abur, cu ardere, în cameră închisă.

VIII.

Trecem, în continuare, în revistă contextul istoric în care s-a desfășurat activitatea CECCAR în primii ani postbelici, de data aceasta cu accent pe anul 1926, când s-au recuperat cele mai multe pierderi de substanță economică, determinate de Primul Război Mondial și de crizele economico-financiare care i-au urmat.

Unul dintre cele mai importante evenimente l-a constituit emiterea Decretului Regal prin care s-a definitivat complexul proces de unificare legislativă rezultat din Marea Unire. Este vorba despre o nouă împărțire administrativă a țării, instituindu-se următoarele entități teritoriale: județ, municipiu, plasă, comună urbană reședință de județ sau plasă, comună urbană nereședință de județ sau de plasă, comună rurală, sat. Activitatea CECCAR urma să se desfășoare, pe plan local, la nivelul respectivelor unități administrativ-teritoriale.

În sfera politicilor economice a prezentat o importanță deosebită modificarea tarifului vamal, cu scopul de a se proteja industria autohtonă, în special întreprinderile metalurgice și textile. Tariful a crescut la produsele din aceste ramuri cu 50% până la 100%.

Între evenimentele consemnate în economie reținem fabricarea, la Reșița, a primei locomotive românești de cale ferată cu ecartament normal și înființarea, la Brașov, cu contribuția capitalului francez, a Uzinei „Industria Aeronautică Română” (IAR). În 1938, această mare întreprindere a devenit, în întregime, proprietatea statului român. Se mai constituie societăți pentru producerea și comercializarea bunurilor specifice industriei carbonifere și metalurgice.

Cadrul instituțional în domenii strâns legate și de exercitarea profesiei contabile s-a întregit prin înființarea Institutului de Statistică Generală. De asemenea, s-a înființat Fundația culturală „Regele Ferdinand I”, care a avut un rol foarte important în stimularea creativității în toate domeniile vieții publice.

Mai consemnăm încheierea de tratate și alte acte internaționale cu Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, în vederea apărării și promovării intereselor comune în domeniile politic, militar, economic și cultural.

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!


Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.