Într-o publicație săptămânală cu profil economic am citit: „După încheierea exercițiului financiar, analizele post factum au relevat…”. Când ceva se petrece „după” un anumit moment, avem de-a face, fără urmă de îndoială, cu o situație „post factum”. Sintagma latină „post factum” înseamnă „după faptă”, ceva ce se înregistrează „ulterior” comiterii unei fapte, desfășurării unei acțiuni, unei operațiuni profesionale etc.

Recursul la sintagme lăsate moștenire de strămoșii romani este destul de frecvent, însă acestea sunt folosite uneori inadecvat. De exemplu, un comentator de televiziune a spus: „Legătura cauzală este evidentă, așa cum se spune în latină «post hoc», respectiv ca urmare a situației anterioare, «ante»”. Ar rezulta de aici că tot ceea ce se consemnează „post” („după”) ar reprezenta o cauză a unui proces, a unui fenomen, a unei activități „ante”. Or, în realitate, nu orice succesiune a unor momente indică, totdeauna, un raport de cauzalitate. Apoi, formula completă este „post hoc, ergo propter hoc” („după asta, deci din cauza asta”).

„Ante” și „post” se utilizează într-o gamă extrem de largă de împrejurări, de întâmplări. Bunăoară, se spune foarte des „antemeridian” și „postmeridian” („înainte de amiază” și „după amiază”). Deși încetățenite, parcă definitiv, în limbajul cotidian, ambele sintagme sunt eronate. Corect se spune „ante meridiem” și  „post meridiem”. Și acum, un „post scriptum” („după ce a fost scris”): când nu suntem siguri că redăm corect celebrele maxime latine, nimic nu este mai simplu decât consultarea unui dicționar. De preferință, „ante”, dar merge și… „post”. (T.B.)

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)