Conținut și formă
Numărul 46-47, 22 nov. - 5 dec. 2023 » La început a fost cuvântul...
Comentariile pertinente din mass-media consacrate actualității economico-sociale ar avea mult de câștigat dacă, în toate demersurile publicistice de acest tip, s-ar respecta necondiționat și regulile exprimării corecte. Astfel, conținutul ar fi slujit mai bine și de forma argumentării aferente. Bunăoară, într-un editorial dintr-o revistă săptămânală se aprecia că „în scurta sa alocuțiune, preopinentul antevorbitor, chiar dacă a emis o opinie net diferită de cea a altor participanți, a reușit să polemizeze elegant și cu bun simț”. Nimic de obiectat în privința conținutului, însă, mai multe formulări se cer „amendate”. În primul rând, se impune a reaminti că „alocuțiunile” sunt „scurte”, prin definiție. „Preopinentul” este, totdeauna, „antevorbitor”, deoarece, în cazul în care are loc o „polemică”, se marchează punctul de plecare al discuțiilor, în condițiile în care „eleganța” se caracterizează și printr-un comportament de „bun simț”.
La rândul lui, reporterul unui post de radio se adresa astfel interlocutorului său: „Vă rog să prezentați ascultătorilor predicția dumneavoastră de viitor pentru a avea o certitudine clară a ceea ce urmează să se întâmple în perioada imediat următoare”. Or, „predicțiile” vizează totdeauna „viitorul”, iar „certitudinile” exclud neclaritățile, cel puțin din perspectiva celui care le exprimă. Apoi, „ceea ce urmează” nu poate să privească altceva decât... „perioada următoare”. Nu mai vorbim despre includerea neplăcută în aceeași frază a cuvintelor „urmează” și „următoarea”.
Mai notăm că un participant la o emisiune televizată a oferit alte exemple din categoria analizată prin considerentul potrivit căruia „în București și în principalele orașe ale țării au loc evenimente deosebite, care se remarcă în special prin caracterul lor de excepție”. În raport cu acest exemplu, suntem îndreptățiți să ne întrebăm: „Bucureștiul” nu face parte din „principalele orașe ale țării”, iar „caracterul special, de excepție” nu indică, oare, ceva „deosebit”? Răspunsurile la asemenea întrebări se găsesc în dicționare, iar apelul la acestea s-ar cuveni să nu fie ceva „deosebit, special, de excepție”. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
Actuala „ofensivă” a cărţii înregistrează noi victorii pe „frontul” lecturilor de calitate
Susţinere financiară suplimentară pentru protejarea „Tezaurului Uman Viu”
ArtSafari: cinci expoziţii de excepţie cu opere ale marilor artişti plastici români
Istoria Teatrului, o „scenă” pentru eternitate
Cartea pentru copii, de la „Cenuşăreasă” la podiumul premianţilor
Monumentele istorice, comori pentru eternitate
La MNAR, filmul de artă este la el acasă
România devine un hub cultural-artistic atestat şi de un important festival cinematografic