Avalanșa de date statistice referitoare la rezultatele din economie în luna septembrie și pe cele trei trimestre din 2016 – date prezentate sistematic și operativ în CECCAR Business Magazine – solicită o anumită perioadă de „gestație”, astfel încât să se asigure o corectă interpretare, o analiză cât mai pertinentă, cu suficientă deschidere spre viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Fac această remarcă deoarece în „focul” campaniei electorale actuale se înregistrează destule derapaje determinate de partizanatele politice, fiecare competitor încercând să-și „tragă spuza pe turta proprie”.

Un exemplu de abordări contradictorii, uneori diametral opuse, îl oferă activitatea bancară. Nu este cazul să exemplific cu luările de poziție ale unor partide și candidați, inclusiv în Parlament, pe diverse teme care privesc sistemul bancar. Consider că mult mai important este să consemnez că peste două treimi dintre firmele active din țara noastră declară că nu recurg la creditele bancare pentru asigurarea succesului afacerilor lor. Motivele sunt numeroase, nu în ultimul rând legate de ceea ce „ține” de politicile băncilor. Din acest unghi de vedere, devine important să reținem că la recentul Top Național al Firmelor Private din România, reprezentanți ai mai multor bănci, dar și fondurile de garantare și de contragarantare au dat asigurări întreprinzătorilor că își vor orienta tot mai mult politicile spre sprijinirea economiei reale, în special a întreprinzătorilor români.

Până își vor pune în practică bunele intenții, nu ne rămâne decât să analizăm ce au făcut în acest an. Întrebarea principală s-ar putea formula astfel: a intervenit ceva pozitiv în creditarea neguvernamentală, în special pe segmentul firme?

Datele publicate de Banca Națională a României ne permit să conturăm un răspuns credibil. La finalul lunii septembrie a.c., întregul stoc de credite acordate populației și companiilor a atins 216,8 miliarde de lei, cu 1,6 miliarde de lei mai mult decât în luna precedentă. Dacă, însă, departajăm cele două categorii, populație și firme, constatăm că prima categorie deține peste 111 miliarde de lei, adică peste jumătate din soldul total. Cu alte cuvinte, a beneficiat de un volum mai mare de credite decât companiile. Dar, ceea ce se cere neapărat subliniat este faptul că, în timp ce creditele în valută pentru companii s-au comprimat cu aproape 9 procente față de septembrie 2015, cele în lei au crescut cu 11 miliarde de lei.

În aprecierea acestor evoluții se cuvine să ținem cont și de o serie de factori specifici perioadei la care ne raportăm, inclusiv de efectele procesului de vânzare a creditelor neperformante.

Datele prezentate și altele care reflectă relația dintre bănci și economia reală ne obligă să evaluăm situația din prezent și, eventual, tendințele care se profilează pe termen scurt și mediu, din perspectiva intereselor specifice, dar și a celor comune. Nu putem să considerăm că ne aflăm într-o stare de normalitate în condițiile în care creditele bancare pentru persoane juridice, în special din sectoarele care realizează cea mai mare „cantitate” de valoare adăugată, se situează la nivelul din prezent. Nu este drept să se pună respectiva situație doar pe seama unei componente a relației, fie pe întreprinzători, fie pe bancheri. Ambele componente au interesul obiectiv – poate insuficient conștientizat – de a profita de resursele bancare existente pentru amplificarea, pentru eficientizarea activităților economico-sociale.

Mesajul transmis, inclusiv la Topul Național al Firmelor Private din România, atât de întreprinzători, cât și de bancheri, este, categoric, pozitiv. Ambele „tabere” și-au exprimat dorința și și-au proclamat putința de a crește volumul creditării prin intermediul sistemului existent. Dar, de la dorință la acțiune este totdeauna, din păcate, un drum foarte lung. Mai ales aici, la noi, pe malurile mioritice. Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar există o cantitate prea mare de neîncredere în societatea noastră care împiedică tocmai rezolvarea unor cerințe acute. Or, una dintre acestea este implicarea sistemului bancar în procesul investițional al firmelor autohtone.

La o recentă manifestare publică, guvernatorul Băncii Naționale a României, instituție care – vrem, nu vrem – are rolul ei extrem de important nu numai în economia țării, ci în toată societatea, sublinia tocmai necesitatea implicării, deopotrivă, a debitorilor și creditorilor în procesele de dezvoltare sustenabilă a economiei românești, inclusiv prin împărțirea echitabilă a poverilor determinate inerent de o economie de piață. Dacă ambele părți nu acționează în acest mod – o spune și cel ce semnează comentariul de față – riscăm ca resurse, ca oportunități importante să fie irosite. Și aceasta în paguba tuturor.